Ziua iubitorilor de cărți

Lectura e pentru spirit ce este exercițiul pentru trup. (Joseph Addison)

Azi este Ziua internațională a iubitorilor de cărți! Să nu existe neînțelegeri: este ziua pasionaților de lectură, a iubitorilor de cărți de citit! La mulți ani tuturor acestora! Și la cât mai multe cărți de citit, dar - mai ales! - cât mai mult timp pentru citit, pentru că sunt mulți cei care își doresc să citească și nu prea reușesc să „rupă” câteva ore pentru a se „pierde și regăsi” între filele unei cărți.

Personal, nu-mi plac cărțile în format electronic - am citit câteva pentru că nu le puteam avea altfel, dar... nu știu, nu-mi „cad” bine. Plus că luminozitatea ecranului îmi afectează vederea. Gata cu personalul; trec la accelerat - adică... folosesc cuvintele altora, pentru că eu cam bat apa-n piuă. Îi dau cuvântul lui Mircea Eliade:

Despre lectură s-a spus că este un viciu nepedepsit. Cuvântul acesta de spirit ni se pare puțin exagerat. Voluptatea lecturii antrenează câteodată stări sufletești primejdioase - dar asta nu e vina cărții - ci a cetitorului. Sunt climate primejdioase pentru anumiți oameni slabi. Nimeni nu va osândi Alpii sau Carpații pentru accidentele nefericite care au costat viața atâtor oameni slabi, nepregătiți, sau prea încrezători în propriile lor resurse. Este absurdă, așadar, critica globală împotriva lecturii și a cărților. Se pare că anumiți oameni, anumite creiere sau temperamente nu rezistă lecturii. Cultura, pentru aceste categorii umane, este o adevărată nenorocire; foarte curând, asemenea oameni devin abstracți, uscați, livrești. Își pierd frăgezimea sentimentelor și curajul inteligenței. În locul omului simplu, apare omul mediocru, omul abstract, semidoct. Dar aceste victime ale lecturii, justifică încă o dată puterea de selecție naturală a cărții. Într-adevăr, hrana spirituală acumulată în cărți nu e făcută pentru oricine. Anumiți oameni nu rezistă lecturii - după cum alții nu rezistă climei alpine sau alcoolului. [...] 

Unii rezistă în fața unei biblioteci întregi, alții sucombă după prima duzină de volume citite.

Ce înseamnă a rezista lecturii? Înseamnă a-ți păstra frăgezimea, spontaneitatea, elanurile inițiale. Într-un cuvânt, înseamnă a nu te anchiloza, a nu îmbătrâni, a nu deveni abstract. Ați văzut ce rigizi și ce abstracți sunt semidocții, aceste victime ale lecturilor insuficiente? Ați observat că marii lectori, marii savanți și creatori, sunt infinit mai vii, mai personali, mai umani decât oamenii care au cetit în viața lor o duzină-două de cărți, din ale căror coperți nu izbutesc să iasă și cu ale căror formule încearcă să rezolve toate misterele lumii?

(din „Arta și tehnica lecturii”, 24 august 1935)

[...] distracția și odihna omului modern, mai ales a aceluia care nu îndeplinește o muncă bine organizată, este mult mai dificilă ca în vechile societăți. Nevoia de fantastic, de feerie și aventură, nevoie specific și organic umană, este satisfăcută astăzi prin cinematograf, sport și romanul detectiv. Acei oameni care pot încă ceti basme și legende, sunt mai fericiți decât noi. Ei se pot odihni plutind în fantasticul pur, într-un fantastic sănătos, mai ales.

(din „Distracție și odihnă mentală”, 14 august 1935)

Fragmente copiate din cartea „Taina Indiei”, Editura Icar, București, 1992.

Postare inscrisa in jocul Citate favorite, pe blogul Suzanei.