10 iul. 2018

Despre lectură. Citate favorite

Omul rămâne toată viaţa cu câteva superstiţii logice, câteva scheme mentale, prin care se încăpăţâneză să judece lumea şi spiritul. Oare s-ar putea evita această monstruoasă pipernicire sufletească? Noi credem că da. Şi nu prin cărţi, nu numaidecât prin ceea ce se numeste cultură - ci prin alimentarea continua a tuturor forţelor sufleteşti de care dispune omul, orice om normal. Nu e nevoie de cine ştie ce filozofie ca să ne dăm seama de rolul covârşitor pe care îl are in viaţa de toate zilele meditaţia, contemplaţia, bucuria, tăcerea, singurătatea - ca să nu mai vorbim de rugăciune şi de toate acele exerciţii spirituale in legătura cu ea. […]
Lectura este pentru omul contemporan un viciu sau o osândă. Cetim ca să trecem examenele, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune. Lectura ar putea implica şi funcţii mai nobile. Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spiritulală continuă - nu numai un instrument de informaţie sau contemplaţie estetică. Să luăm un exemplu. Sunt atâtea cărţi stenice in literatura universală, atâtea cărţi care-ţi comunică sete de viaţă, de faptă, de bărbăţie. Sunt asemenea cărţi care au valoarea unui tonic, a căror lectură depăşeşte bucuria intelectuală sau estetică a unei simple cărţi bine gândite şi frumos scrise. Să ne amintitm bunăoara de Martin Eden, al lui Jack London, sau de Un om sfârşit, a lui Giovanni Papini. Aceste cărţi au o discutabilă valoare estetică sau morală - dar lectura lor e covârşitoare. Sunt cărţi tonice, şi oricine le citeşte îşi simte forţele sufleteşti îmbogăţite, dorul de muncă şi de luptă exaltat. Asemenea cărţi ar trebui cetite in orice moment de secetă sufletească, in acele momente de oboseală, de zdrenţuire totală, pe care le cunoaşte fiecare dintre noi. […]
Marea problemă a lecturii rămâne, fireşte, asimiliarea cărţilor cetite. Sunt oameni care, cetind, asimilează atât de personal substanţa cărţii, încât nu o mai memorează, nu reţin nici amănunte, nici schema generală. Îşi amintesc de o carte ca de o melodie; păstrează numai starea sufletească provocată sau precipitată de lectură. Alţi oameni citesc şi reţin; nu e vorba de memoria lor, de virtutea de înregistrare a episoadelor şi a personagiilor, ci de bucuria pe care au descoperit-o in materia cărţilor cetite, de putinţa păstrării acestei bucurii. Cunosc lectori prodigioşi, cari nu pot vorbi decât foarte vag, foarte general, despre cărţile cetite. Şi sunt alţi cetitori cari cunosc mai puţin o carte, şi care totuşi pot spune lucruri admirabile despre această carte, memorează şi comentează cu o adresă uimitoare. Speciile acestea de cetitori nu trebuiesc confundate. Noi apreciem, e drept, pe aceia care au memoria vie a cărţilor, care pot vorbi despre autorii favoriţi, pot cita copios pasagii întregi şi întreprind oricând exegeze. Dar nu e mai puţin adevărat că cei mai preţioşi cetitori sunt aceia care uită cărţile, care asimilează atât de personal gândurile sau emoţiile autorilor cetiţi, încât nici nu-şi mai amintesc de unde le-au luat. Asemenea cetitori izbutesc să transforme funcţia aceasta dificilă a lecturii într-o funcţie organică, naturală, imitând gestul naturii, după cum se ştie, natura nu păstrează niciodată contururile şi formelor asimilate, memoria lor, ci transformă necontenit substanţa.
Toată tehnica lecturii constă in virtutea aceasta a transformării substanţei cărţilor. Ceea ce se numeşte asimilare este tocmai procesul obscur care transformă problemele şi personagiile unei cărţi, într-o dramă la care participă lectorul, şi după sfârşitul căreia el se regăseşte mai adâncit, mai îmbogăţit, mai experimentat. Mi se pare că Paul Valery definea astfel cultura: ceea ce rămâne după ce se uită totul. Nu e nici un paradox in această propoziţie enigmatică. Într-adevăr, poţi uita anii şi toţi domnii istoriei, toate bătăliile şi toate cuceririle ei dacă ai cetit odată o istorie universală, îţi rămâne o viziune precisă a mersului omenirii, a tragediei şi a demnităţii omului, şi această viziune greu de exprimat şi greu de formulat este o experienţă personală a cărei valoare şi adâncime nu o mai poate nimic suprima.
Un om care ştie să citească nu înseamnă numai omul care recunoaşte şi cultivă cărţile bune - ci mai ales înseamnă omul care ştie să recunoască şi să evite cărţile mediocre şi lecturile inutile. E inutil să cetim acele sute de cărţi care nu ne spun nimic […] şi care pot fi recunoscute după primele zece sau douăzeci de pagini. Se recunosc prin fluviul lor mediocru de fapte nesemnificative, prin personagiile ireale, abstracte şi inerte, prin mediocritatea analizelor, prin truismele filozofice şi limba literară lipsită de orice valoare.
[fragmente din conferinţele lui Mircea Eliade: Tehnica şi educaţia culturii spiritului (14 iunie 1935), Arta şi tehnica lecturii (24 august 1935) - adunate in volumul Taina Indiei - texte inedite, ediţie îngrijitî de Mircea Handoca, Ed. Icar, Bucureşti. 1992 ediţie îngrijitî de Mircea Handoca, Ed. Icar, Bucureşti. 1992].
₪₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

20 de comentarii:

  1. Trebuie sa iti marturisesc ceva. Ce am citit azi m-a facut extrem de fericita.
    Dar inainte de asta, azi noapte am terminat de citit o alta carte (O viata linistita scrisa de Kenzaburo Oe). Exact cand atipisem m-a trezit un tunet atat de puternic incat nu doar ca mi-a zburat somnul, dar mi-a facut si "corasonul" 13-14, asa ca am luat cartea in mana si am citit. Si bine am facut pentru ca au mai urmat niste bubuieli din acelasi registru.
    Dar nu despre asta e vorba. In carte la un moment dat apare mentionat numele lui Mircea Eliade [ unul dintre personaje era specializat in literatura est europeana si m-a impresionat ca stia poloneza ca apoi sa aflu ca stia si romana <3 ]... si automat m-am gandit la tine. Si azi de dimineata am gasit articolul (in fine nu de dimineata... haha dar cum vremea e de asa masura incat nu mai stii ce ora e, am simtit ca pe un fel de salut de dimineata acest articol).

    Citind ce ai scris, ultimele doua paragrafe mi-au fost atat, dar atat de "alinatoare" (lol)...
    "Mi se pare că Paul Valery definea astfel cultura: ceea ce rămâne după ce se uită totul. Nu e nici un paradox in această propoziţie enigmatică. Într-adevăr, poţi uita anii şi toţi domnii istoriei, toate bătăliile şi toate cuceririle ei dacă ai cetit odată o istorie universală, îţi rămâne o viziune precisă a mersului omenirii, a tragediei şi a demnităţii omului, şi această viziune greu de exprimat şi greu de formulat este o experienţă personală a cărei valoare şi adâncime nu o mai poate nimic suprima. " Plus " Un om care ştie să citească nu înseamnă numai omul care recunoaşte şi cultivă cărţile bune - ci mai ales înseamnă omul care ştie să recunoască şi să evite cărţile mediocre şi lecturile inutile."

    Cam asta-s eu... La mine daca ma intrebi de carti... imi pot aminti "imagini", o stare... ca de un prieten bun si vechi. Uneori cand citeam pentru facultate mai notam si diverse fraze. Dar, eu cand citesc exact asa mi se intampla si mereu m-am simtit o ciudata si pusa la colt.
    Citind aceste randuri azi m-am simtit brusc atat de fericita... Acum daca Mircea Eliade (al carui "adolescent miop" il port si acum undeva in suflet, desi imi amintesc clar doar copertele cartii si sentimentul de liniste insotit de un zambet pe cand o citeam, pe fundalul unor imagini difuze, dar oarecum insorite) a spus lucrurile astea, nu ma mai simt chiar asa o ciudata si parca nici nu mai sufar asa tare ca am uitat anii si citatele ce m-au chinuit atat. Pur si simplu ... ce eliberare. :)

    Pupici cu drag si muuuuuuuulta sanatateee!! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am intalnit mentionat numele lui Mircea Eliade prin cartile unor scriitori de renume si ma simteam... mandra! :) Chiar daca si-a trait in SUA (si bine a facut!) ultimii ani tot român este. :) Nu ec asi cum as avea vreun merit dar... intelegi! :)
      Haha! Notiunea rimpului imi scapa si mie uneori! Luni, de exemplu (pentru ca am fost "si" mai racita decat azi) m-am trezit si am privit ceasul: 8:20, si ma intrebam daca e dimineata sau seara!! Dormisem cam toata ziua, epuizata de raceala... Tonul pasarilor care ciripeau mi-a deslusit misterul: era dimineata (seara se aud altfel) :)
      Mie-mi plac tunetele si fulgerele si cand dorm nu m-ar putea trezi (de regula), dar, uneori, sunt luata prin surprindere cand bubuie prea aproape, prea... ascutit si-mi sare inima din piept. Uite-asa poate sa moara omul: "lovit" de tunet! :)))
      Citind unele dintre observatiile lui m-am simtit si eu mai bine - mai ales ca nu am absolut deloc memoria cifrelor (in general, nu pot retine ceva "cuvant cu cuvant" pentru mai mult decat cateva ore) :) O ciudatenie, intr-un fel: versurile cantecului "Bella ciao!" le-am avut in minte ani! Saptamanile trecute am scris despre cantec si... zau daca-mi mai pot "reproduce" prea multe versuri din memorie! :((
      Cred ca atunci cand citesti esti cam rupta de "mediul inconjurator", fiind perfect transpusa in "actiunea romanului" - in astfel de situatii cred si eu ca asimilezi si sunt sigura ca de-ti povesteste cineva actiunea reusesti sa identifici si cartea...
      Multumesc, Rux draga! Incetisor, imi revin! Cica trebuia sa ma odihnesc si de-aia m-am procopsit cu raceala! :)
      Pupici! <3 Sanatate iti doresc!

      Ștergere
  2. Tare mult mi-a plăcut selecția făcut de tine. S-a pliat cumva pe sufletul meu, mai ales că m-am regăsit într-o anumită categorie de cititori. Zile senine cu bucurii să ai, Diana dragă, indiferent de vremea de afară! (sau în ciuda ei) :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere si pentru urare, Dana draga!
      In ciuda vremii, zilele senine imi sunt! :) Chiar daca m-am procopsit cu o raceala, sa ma linistesc putin, sa ma odihnesc... :)
      Sanatate iti doresc si multe-multe bucurii!

      Ștergere
  3. iubesc tare mult cartile si in adolescenta si prima tinerete am citit enorm, mai ca nu mai aveam ce sa imprumut de la biblioteca! si acum ador sa citesc, din pacate timpul este cam scurt pentru numeroasele activitati pe care vreau eu sa le fac... dar tot citesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit si eu foarte mult, dar cam haotic... :) La fel ca tine, citesc si azi dar... unde-i timpul pe care-l dedicam candva cartilor?! :)

      Ștergere
  4. Deoarece azi am circulat mult cu transportul public blocat din Bucuresti, am avut timp sa ma gandesc cam toata ziua la blogging; inclusiv la tezele lui M. Eliade.
    Incerc sa gasesc argumente pentru a nu fi incadrat in nicio categorie de cititori...
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nasol cu blocajele in trafic. La noi se intampla destul de rar - in general cand sunt anumite evenimente de amploare - sau balti de amploare. :)
      :) Poti sa cauti argumente, dar n-o sa gasesti: intr-o categorie tot esti inclus, chiar daca nu e mentionata de M.Eliade.
      Multumesc, la fel! Numai bine!

      Ștergere
  5. Hi Diana!
    Reading is a pleasure, especially you touch the book.
    Good week!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hi Tania!
      Yes, it is! I like to touch the books! :)
      Thank you! I wish you a lovely week!

      Ștergere
  6. Diana draga,mi-ai facut o mare bucurie postand fragmente din Conferintele sustinute de marele Eliade,pentru ca ele exprima cu claritate rostul cititului,importanta influientei unui continut spiritual,asupra dezvoltarii personalitatii.Vorbele mele par serbede,
    cand imi permit sa-i apreciez maretia concluziilor lui Mircea Eliade!
    PS.Nu stiu daca ai citit,cele comentarii ale unui ziarist francez,care
    postat o caricatura pt.Simona Halep,iar apoi jignit nepermis pe Mircea
    Eliade si Emil Cioran?!A intrat cu glodul cizmelor murdare in opera
    celor doi titani!
    Saptamana cu bucurii,draga Diana !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, draga Natalia!
      Oh, nu! Tu, macar, reusesti sa scrii ceva despre el, despre scrierile lui! Mie nu-mi iese!
      Am auzit ceva despre caricatura Simonei dar nu am cautat sa aflu mai mult - despre M.E. si E.C. acum aflu... Ideea, din punctul meu de vedere, este ca nu ar trebui sa punem la suflet caricaturile menite sa agite spiritele pentru ca dintr-un anonim facem un om cunoscut (unii vor cu orice pret "15 minute de faima"). :( Probabil ca acel francez se "ofitca" pentru ca opera lui Emil Cioran este considerata "patrimoniu cultural francez" - fiind foarte apreciat inclusiv de critici ( a primit multe distinctii, dar le-a refuzat - a acceptat doar premiul Rivarol) iar "Istoria religiilor" (mai ales) a lui M.E. e citata de o multime de cercetatori. :)
      Multumesc, la fel! Zile senine iti doresc, cu drag!

      Ștergere
  7. Eu simt că fac parte din toate acele categorii. În funcție de cărțile citite, firește. Sunt cărți care mă însuflețesc, altele mă bucură, iar altele devin parte din mine.
    Îmi place mult citatul ales, așa cum îmi plac toate cele care lămuresc beneficiul enorm al lecturii.

    Săptămână excelentă, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu ma incadrez (sau m-am incadrat) :) si in categoria celor care au citit carti inutile. :) Sau, poate, nu au fost inutile: am invatat sa recunosc sterotipiile de la primele pagini si sa renunt la acele carti. :) Plus ca... sunt multe romane clasice pe care - se pare - ar fi trebuit sa le citesc si nu am facut-o (am vazut filmele): Razboi si pace, Crima si pedeapsa... :) Efectiv, nu am reusit sa le duc la capat cartile. :)
      Multumesc, Zina draga! Zile senine iti doresc sa ai!

      Ștergere
  8. Ca de obicei, ai postat pt suflet! Multumi omulet! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mona!
      Ca de obicei, ma rasfeti. :)

      Ștergere
  9. Tot ce a scris Eliade este deosebit şi îmi place să citesc oricănd !
    Dar cănd era mic, citea şi el cu nesaț carte după carte ! Stilul lui (ca "adolescent miop") de a reduce perioada de somn pentru a citi, mi-a influențat şi mie viața !
    Îți doresc o seară minunată ! Pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii ca nu am citit "Romanul adolescentului miop"? Pur si simplu, l-am evitat - nu am argumente serioase pentru gest. :)
      Oh, da! A citit foarte mult, a calatorit mult, a invatat limbi straine pentru a intelege "spiritul" popoarelor...
      :) De cate ori dorm doar 4-5 ore din 24 ma gandesc la el... dar aripa geniului nu ma atinge. :) E o idee linistitoare: nu e chiar asa de rau ca dorm prea putin. :)
      Multumesc, la fel! Zile senine iti doresc! Pupici!

      Ștergere
  10. Minunată temă și extraordinar fragmentul ales, dragă Diana! Lectura ca modalitate transformatoare a spiritului uman, iată ceva deosebit. Tocmai asta le lipsește multora din zilel noastre. Nici nu citesc, nici nu evoluează spiritual...O încremenire în șabloanele mediocrității și...atât.
    Toate cele bune, dragă Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Alex draga!
      Cei mai multi copii cu parinti care au citit ajung sa indrageasca lectura - dar nu e o regula - asa cum copii cu parinti care nu au citit pot ajunge sa citeasca "pe rupte" (fara a fi o regula). Oare ce-l indeamna pe om sa citeasca? Nu pare a fi, neaparat, educatia.
      Cei care nu citesc ar putea macar sa... mediteze sau sa contemple natura, sa observe oamenii, sa observe ceea ce se intampla in jurul lor - e o alta cale pentru a se imbogati spiritual... Ma gandesc la multi oameni varstnici, de pe la sate, in special, care nu au multa scoala - si prea multe n-au citit - dar stiu atat de multe, observa si pot analiza atat de multe!
      Multumesc, la fel! Zile senine iti doresc, cu drag, sa ai!

      Ștergere