Happy Weekend! (34) - Și cu atei

Isus și satana se tot certau care e mai bun în utilizarea computerului. Sătul să tot medieze certurile dintre ei Dumnezeu le-a spus că le dă un test care va dura două ore și la final va judeca cine s-a descurcat mai bine.

Cei doi s-au așezat în fața monitoarelor, la tastatură, și au scris rapoarte, și foi de calcul, au făcut pagini web, au pregătit faxuri, au scris e-mail-uri, au întocmit arbori genealogici, au completat carduri, au publicat toate locurile de muncă disponibile în lume… și multe altele. Cu zece minute înainte de a se termina timpul acordat pentru test, brusc și din senin, un fulger luminos străbate cerul, tunetele bubuie, ploaia toarnă din genuni și, evident, “se ia curentul” și computerele se închid. Diavolul privește furios la ecranul negru și toate înjurăturile inventate în mii de ani și toate blestemele îi zboară din gură. Isus doar a oftat. În sfârșit, energia electrică revine și computerele repornesc. Satana caută cu disperare tot ceea ce a lucrat și urla ca disperatul:

- S-a dus! Tot ce am muncit a dispărut! Am pierdut toate informațiile când a căzut curentul!

Între timp, Isus începuse listarea fișierelor la care a lucrat în ultimele două ore. Satana observă și se enervează mai tare.

- Stai! strigă. A trișat! Se adresează lui Dumnezeu. Cum a făcut?!

Dumnezeu ridica din umeri și zice:

- Isus salvează!

Un rabin stătea liniștit și un bărbat se apropie de el și-i spune cu aroganță:

- Sunt ateu și liber cugetător.

La care rabinul, calm:

- Oy vey! Crezi că lui Dumnezeu îi pasă?!

Cum își exprimă un ateu extazul în timpul actului sexual?

- Oooh, știiiiiiință minunaaaată!

Sfantul Petru:

- Doamne, un grup de atei a venit la Tine
Dumnezeu:
- Spune-le ca nu exist!
**

Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii: Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios... Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade.
Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste:
- Doamneeee!!!
In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, socat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice... Vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
- As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin?
- Foarte bine - raspunse vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din față si spuse:
- Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin!

Ediția 34! Happy Weekend!

Miercurea fără cuvinte (45) Dor de ducă...

Postarea participă la Wordless Wednesday! la CARMEN (Intre vis si realitate) 

      HAPPY WW!      

Visurile se anulează…

pentru cei care aleg calea "morții albe"

Patru tineri și-au propus să înceapă o campanie antidrog în care să promoveze activități de petrecere a timpului liber pentru ca tinerii să nu ajungă în calea traficanților de droguri și își doresc să informeze cu privire la riscurile majore la care se expun consumând, chiar și numai din curiozitate. Unele dintre aceste activități vor fi realizate în parteneriat cu Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog și Direcția de Sănătate Publică.

Printr-un articol, Vienela (Iubesc viața) s-a alăturat campaniei “Nu-ţi vinde sufletul drogurilor”, pe care o demarează acești tineri.

Acum, de când se tot vehiculează ideea dezincriminării consumului de droguri lupta ar putea fi și mai dificilă, în sensul puterii de a convinge tinerii că nu e deloc în regulă să consume…

Dezincriminarea nu face legal consumul, doar că se elimină pedeapsa cu închisoarea, cu amenda sau alte sancțiuni…

Dependența de alcool și abuzul de droguri la adolescenți (10 August 2009)

Citez din articol:

Educarea corectă a copilului

Sunt recomandate următoarele:

- evaluarea factorilor de risc.

Părinții trebuie să discute cu copii despre eventualele riscuri care pot duce la dependența de substanțe toxice (adictie). Trebuie să se discute și despre istoricul familial pozitiv pentru un eventual abuz și despre consecințele acestuia;

- analiza consecințelor persoanle.

Orice părinte trebuie să-i explice copilului că anumite decizii pot să le afecteze negativ întreaga viața. De exemplu, […] consumul ocazional de toxice, poate duce la abuz și dependență, care au un impact negativ asupra vieții în general;

- explicarea consecințelor legale este de asemenea importantă, deoarece incidentele care apar secundar acestui comportament pot avea, de asemenea, un impact negativ asupra vieții;

- educația legată de comportametul în societate.

Parinții trebuie să-și educe copii în așa fel încât aceștia să știe să se comporte cu ocazia anumitor evenimente sociale sau familiale. Adolescenților trebuie să li se explice că un consum de toxice (tutun, alcool sau droguri) nu crește popularitatea și nu rezolvă anumite probleme legate de scoală familie sau anturaj.

Este foarte important ca adolescenții să știe să se ferească și de ocaziile care implică un eventual consum accidental de droguri (drogurile dizolvate în băuturi, destul de frecvent întâlnite în barurile de noapte).

De ce se consumă droguri?

Consumă droguri şi cei cu probleme familiale şi cei fără astfel de probleme, şi cei care au bani, şi cei fără posibilităţi financiare, şi cei cu studii, şi cei fără studii.

Între cauzele consumului de droguri:

- curiozitatea: dorinţa de a încerca ceva nou - nu alegeţi o activitate care poate duce chiar la pierderea vieții;

- plictiseala – deși există o mulțime de activități la care se poate opri cineva care se plictisește unii aleg consumul de droguri;

- teribilismul: consumul de droguri poate fi considerat provocator, tocmai pentru riscurile pe care le implică, dar n-are sens ca cineva să își asume un astfel de risc!

- presiunea grupului de “prieteni”; fiecare dorește să fie apreciat în grup, să fie lider… Ar fi bine să nu se aleagă o cale de pe care e greu să se întoarcă sau să schimbe direcția... Nu e prieten cel care ne îndeamnă la rău!

-probleme (în familie, şcoală, prieteni): unii tineri sunt tentaţi de droguri pentru a scăpa/uita de problemele existente (divorţul părinţilor, abuzuri, rezultate şcolare slabe, probleme în plan sentimental etc). Însă drogurile nu rezolvă problemele, dimpotrivă, le agravează!

- neintegrarea în colectivitate şi societate: unii consideră consumul de droguri un răspuns la singurătate, la probleme privind integrarea în colectivitate. Dar drogurile nu fac decât să te îndepărteze de familie, de colegi, de adevăraţii prieteni - te vor ajuta doar să fii şi mai singur! Este important să ai prieteni cu care să vă susţineţi în momentele dificile, să treceţi peste probleme fără să recurgeţi la droguri.

Cum te fereşti?

- Să te informezi: ce sunt drogurile, cum acţionează, care sunt consecinţele. Informaţia te face mai puternic, te ajută să iei decizii mai bune! Nu lua în calcul doar prezentarea pozitivă pe care o fac cei ce vând droguri, nu fi o pradă uşoară în capcanele lor!

- Să te cunoşti mai bine şi să ai încredere în tine!

- Să-ţi alegi cu mare atenţie prietenii! Nu te înconjura de persoane cu reputaţie proastă, ai curaj să spui „NU”! Dacă faci parte dintr-un grup în care se consumă droguri e timpul să-ţi cauţi alţi prieteni!

- Să comunici mai bine cu cei din jur! Este foarte bine să ai o persoană cu care să poţi discuta despre ceea ce te interesează, o persoană adultă, de preferinţă cineva din familie, care cu siguranţă vrea să îţi fie bine.

- Să ştii cui să te adresezi pentru ajutor (părinţi, profesori, medici, Centrului Judeţean de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog)

- Să spui şi prietenilor ceea ce ştii despre droguri şi efectele lor, să-i îndrumi şi să-i sprijini la nevoie De asemenea, dacă ştii sau bănuieşti că cineva ia droguri, îl ajuţi mult dacă spui cuiva apropiat acelei persoane, cineva care crezi că l-ar putea ajuta. Poate se va supăra pe tine, dar cu siguranţă îţi va mulţumi mai târziu.

- Să vorbeşti cu părinţii dacă ţi s-a propus să consumi droguri sau ai fost martor la un asemenea act.

Am citat si de pe site-ul Poliția Română - Mureș (in 2019 informatiile nu mai sunt la adresa)

Actualizare:

“Câteva aspecte legate de reglementarea folosirii drogurilor în Uniunea Europeana și Statele Unite ale Americii”

Citez câteva rânduri din articol:

Prin “posesie de droguri” se are în vedere posesia sau deținerea ilegală a unui drog precum și achziționarea unui asemenea drog declarat ca ilegal.
În UE există o tendință din ce în ce mai mare către a se face diferența între infracțiunile ce sunt săvârșite de persoane în vederea consumului propriu, fie ca nevoie patologică, fie ca nevoie pseudo-recreativă, precum și acelea asociate aprovizionării cu droguri. Posesiei de droguri i se răspunde mai degrabă cu măsuri medicale sau sociale decât cu pedepsirea.
În 11 state membre ale UE, acuzarea pentru posesie de droguri în cantități mici ține cont după cum substanța este pentru consum personal sau nu. Adevărat, motivul pentru care infractorul a săvârșit fapta este un element fundamental în a defini și aplica sancțiunea. Cantitatea și natura drogurilor implicate sunt ceilalți doi factori importanți luați în considerare de autorități.
În practică, totuși, o persoană acuzată de posesie de droguri nu va fi în mod necesar condamnată. În general, puterea discreționară a instanțelor este mai degrabă largă și depinde de specificul național, circumstanțele individuale (dacă este dependent sau nu), locul unde infracțiunea a fost comisă (mediul rural sau urban), cantitatea de droguri deținută, natura drogului în discutie, ceea ce face să pară imposibilă adoptarea unor reguli comune, chiar și in cazul unei singure țări.

sursa foto: latoro.com

Parfumul pâinii - Poveste parfumată despre dragoste și adevăr

Pâinea este fața lui Cristos – se zice. Coacerea pâinii este una dintre cele mai importante ocupații ale omului – din cele mai vechi timpuri. Pâinea are parfum de credință, prietenie, stabilitate, iubire, cinste.

O legendă creștină ne spune cum într-o zi un înger s-a înfățișat ca un cerșetor bătrân la ușa unei femei, care tocmai terminase de pregătit aluatul pentru pâine, și i-a cerut o bucată. Femeia a pus o bucată de aluat în cuptor și a așteptat să se coacă dar văzând cât de mare și bună a ieșit a mințit pe cerșetor că nu coace cuptorul bine și pâinea nu s-a făcut. A pus o bucățică și mai mică de aluat și când acesta s-a copt pâinea era chiar mai mare decât prima. Uimită și fericită în necinstea ei, femeia a mințit că nici de data aceasta n-a fost cu noroc. I-a dat cerșetorului un bănuț și i-a cerut să plece, spunându-i că nu are ce să-i dea de mâncare. Imediat ce bătrânul a părăsit casa pâinea cea frumos coaptă s-a transformat în țărână.

**

Grupul lor de amici s-a mărit, cu vreo câteva săptămâni în urmă, cu un bărbat singur, cult, distins și, mai ales, întreprinzător – după cum arătau hainele lui, accesoriile vestimentare și automobilul. Pe scurt: avea câteva sute de mii de calități și fugise vorba în târg că își dorea o “partenera de viață”.

Fetele roiau în jurul lui ca albinele în jurul florilor și încercau să îi atragă atenția prin ceea ce fiecare putea etala mai repede. Care mai de care discuta - între alte mărunțișuri - despre cât de bine gătește și cât de mult le place să gătească – în ideea că “dragostea trece prin stomac”.

Le asculta cum se declară – toate – întruchiparea adevărului și se prefăcea că le crede.

- Ceea ce am constatat este că foarte puține femei știu azi să coacă pâine – le surprinde într-o seară. Mi-ar plăcea să întâlnesc pe cineva care știe – le învălui cu privirea ochilor aproape negri, zâmbind larg.

I-a ridicat ei mingea la fileu! Tocmai citise într-o revista “pentru femei” o rețetă de pâine – și zâmbise atunci, întrebându-se cine-i zăpăcita care mai stă azi să coacă pâine?! Era momentul ei și a intervenit în discuție, explicând cum se face pâinea… Interesul lui s-a restrâns, subit, numai la ea iar celelalte au înțeles mesajul și s-au retras. Discuția a evoluat – a dospit precum aluatul bine frământat și lăsat la odihnă înainte de a fi așezat în cuptor. S-au mai întâlnit și a doua zi, și următoarea, și privirea lui devenea din ce în ce mai blândă, gesturile din ce în ce mai protectoare. Și a venit propunerea: să coacă o pâine împreună. Ea s-a oferit să o facă singură, pentru că nu avea nici cea mai vagă idee cum se prepară aluatul, cum se frământă, cât trebuie lăsat la dospit… Trecuse ceva timp de când citise rețeta aceea și nu se gândise că el va reveni la pâine.

A rugat o mătușă pricepută să coacă o pâine, pentru seara când l-a invitat la ea. Și mama ei știa să facă pâine, dar nu ar fi susținut-o în minciună și nici ea n-ar fi putut să își mintă mama. Își amintea cu ce dragoste frământa aluatul și dădea cu el de covată apoi îl lăsa la dospit, îl cresta, în formă de cruce, cu un cuțit ascuțit – să iasă diavolul, zicea ea. Ce frumos mirosea bucătăria în fiecare zi când mama ei făcea pâine. Ce frumoasă era mama, plină pe mâini de făină – și pe față și în păr avea uneori urme de făină și cât de îmbujorați îi erau obrajii, de la efort și de la căldura cuptorului – radia de fericire întreaga ei ființă atunci când pregătea pâine pentru ființele care îi erau cele mai dragi. Și cât de îndrăgostit era tatăl ei… Dar cine mai stă azi să coacă pâine? Își tot repeta întrebarea. Cei mai mulți aproape că au scos-o din alimentație…

Pâinea era caldă când a adus-o de la mătușă. A lăsat-o învelită în ștergar și a mai aranjat câteva detalii. Felurile de mâncare – pregătite de sora ei – așteptau în bucătărie. A pus o felie de pâine în prăjitor, pentru ca în locuință să miroasă – mai mult sau mai puțin – a pâine proaspăt coaptă. A pulverizat apă de colonie Rye Bread de la Demeter prin toată casa, dar mai ales în bucătărie. Nu mirosea tocmai a pâine de secară (mătușa oricum nu făcuse pâine din făină de secară) dar parcă-parcă avea ceva savoare de făină. A insistat să pulverizeze în șervețele din pânză, în draperia colorată, să persiste cât mai mult timp. Apoi a îmbrăcat o rochie nu prea extravagantă prin croială și a folosit parfum Bois Farine, pentru a accentua mirosul de pâine coaptă, de făină, pe care îl dădea floarea roșie a unui copac alb care crește în insule aflate în Oceanul Indian. Parfumul creat de Jean-Claude Ellena este cald și luminos dar nu dulceag, începând cu note fine de brutărie și semințe de fenicul, trecând printr-un amestec de pulberi de iris alb pe o bază minunată de mosc, de santal și cedru.

Achiziționase aceste parfumuri tocmai pentru a-l sensibiliza mai mult, păstrând în păr, mai ales, mirosul de pâine proaspătă.

În momentul în care i-a deschis, privirea lui a spus tot ceea ce ea dorea să știe: dorință, apreciere, admirație. I-a oferit un buchet de trandafiri și s-a aplecat să îi sărute obrazul, remarcând cu voce tare că mirosul de pâine abia scoasă din cuptor mai persistă în casă.

La masă, discuția aluneca natural către subiecte diverse și amuzante. Viitorul ei iubit o făcea să râdă în hohote. I-a lăudat priceperea la gătit, gustul la cum a aranjat camera, i-a admirat rochia și a fost singurul care a remarcat broderia fină și sofisticată, abia vizibilă, din jurul decolteului nu prea adânc. Era o rochie extrem de scumpă și el a știut.

Urma desertul – el se gândise la șampanie și, previzibil, căpșuni.

- Te ajut să duci vasele în bucătărie – s-a oferit și imediat s-a ridicat, adunând farfuriile.

Fericită, ea a luat tacâmurile și a mers în urma lui. L-a găsit în mijlocul bucătăriei, privind nedumerit în jur, cu o expresie de cruntă dezamăgire care aproape că i-a smuls inima pentru că totul fusese cât se poate de frumos, așa cum sperase, așa cum încercase să regizeze.

- Ce s-a întâmplat? s-a încruntat ușor și căuta, cu privirea, ce ar fi putut să îl demoralizeze atât de tare.

- Nu ai cuptor? A privit-o fix în ochi, până în adâncul sufletului.

- A…ă… păi… am copt la o mătușă pâinea și am adus-o aici și… ca să nu…

Căuta o explicație dar oricare ar fi fost nu l-ar fi mulțumit: mirosul de pâine proaspătă pe care el a crezut că îl simte când a intrat în casă devenea explicit dovada unei înscenări gândită în detaliu deoarece i-a spus - zâmbind a scuză - că nu se aerisise încă. Mințise privindu-l în ochi.

- Nu-i mare lucru să învăț să coc pâine! A izbucnit în lacrimi, căutându-i privirea dar bucățile de gheață care păreau că s-au format instantaneu în ochii care o priviseră aproape cu dragoste au înghețat-o iar cuvintele lui au dus-o în pragul disperării:

- Minciuna nu face parte din menu-ul meu…

Postare înscrisă la Clubul Poveștii Parfumate.

Happy Weekend! (33) Cu parașutiști!

Un instructor de paraşutism face instructaj cu câţiva începători. Unul dintre ei întreabă:

- Şi dacă nu mi se deschide paraşuta principală şi nici cea de rezervă?

- O să zbori pentru tot restul vieții!

*

La curs, prima lansare a începătorilor. Instructorul le spune:

- Imediat ce ați sărit din avion începeți să numărați, până la 50, și deschideți parașuta. Ardelenii să numere până la 3.
*

În etapă, unul dintre parașutiști execută primul salt la liber:

După ce sare, în cădere liberă, se gândeşte să-i sune pe cei de jos să le zică ce tare e şi ce mişto se vede de sus. La un moment dat, ăia răspund, iar acesta le zice:

- Băăă, e genial! Vă văd pe toţi ca nişte furnici!

La care ăia:

- Deschideeeeeeee naibiiiii paraşuta că ălea chiar sunt furnici!

- De ce nu se circulă prin junglă între orele 12-16?

Pentru că fac elefanții parașutism.

- De ce sunt crocodilii plați?

Pentru că au circulat.

Happy Weekend! - Ediția 33   

Lingvistică Electorală, de George Pruteanu

George-Mihail Pruteanu (n. 15 Dec. 1947, Bucuresti – d. 27 Martie 2008, Bucuresti) a fost politician și filolog român.

Articol din 24.X.1998, preluat de aici:

http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis587.htm (adresa nu mai exista azi)

La prezidiu e preşedintele Partidului Cutare şi, lîngă el, tot cu cravată, partidul.

Stimate alegătoare şi stimaţi alegători! Dacă ne veţi vota, noi vom face totul pentru traducerea în viaţa a următoarelor obiective: (Partidul:) - Daaa!   

1. Elaborarea unei legi prin care conjuncţia deci să fie declarată Conjuncţie Naţională Obligatorie. Articolul unu al acestei legi va stipula: orice frază şi orice propoziţie în România începe cu deci. Orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abrogă.  

- Daaa!

2. Eliminarea verbelor care parazitează trupul sfînt al limbii române, şi înlocuirea lor cu verbul unic a confrunta. Astfel, dacă ne veţi vota, nu veţi mai auzi propoziţii învechite ca: "Eu mănînc o ridiche", ci "Eu mă confrunt cu această ridiche". Nu veţi mai auzi enunţuri leşinate de genul: "Eu o iubesc pe Măndiţa", ci "Eu mă confrunt cu Măndiţa pe toate planurile". Nu se va mai spune: "Eu sunt amărăştean", ci "Eu mă confrunt cu dificultăţi obiective".    

- Daaa!   

2 bis. La paragraful anterior se admite o singură excepţie. În situaţiile cînd, de pildă, am înfulecat o ridiche şi vrem să facem bună impresie, în loc de "Eu m-am confruntat cu această ridiche" se va putea spune "Eu am servit această ridiche".    

- Daaa!  

3. Abolirea întortocheatelor pronume de întărire, şi reducerea lor la unul singur, care va fi după pofta inimii, spre deplina înflorire a personalităţii creatoare a fiecăruia. Astfel, se va putea spune: "Eu înşine l-am văzut pe Chiricuţă", "Preşedintele înşişi a criticat corupţia", "Parlamentarii şi-au votat lor înşivă lefuri mari", "Nu are rost să-ţi dai ţie însuşi un pumn în cap" şi altele, după temperament, dispoziţie şi bunul plac al cetăţeanului. Deviza noastră va fi : Cetăţeanul însăşi e stăpînul gramaticii, nu viceversa.    

- Daaa!   

4. Pentru a asigura limbii române o perioadă de odihnă, nepăsare şi huzur, toate firmele, indiferent de naţionalitate sau sex, se vor scrie în limba engleză sau ceva asemănător. Astfel, în loc de "Cîrciuma Soiosu" se va scrie "Waldorf Imperial", în loc de "WC Public" se va scrie "Intim Club Love Me Baby", taraba cu haţmaţuchi va purta numele de "Shoping Store", iar chioşcul de cocoşei şi covrigi se va numi "Internaţional Business Company Costyke & Marghiolaina" ş.a.m.d.    

- Daaa!   

5. Votîndu-ne pe noi, încurajaţi dezvoltarea fără precedent a pescuitului. Noi vom implementa masiv, în toate domeniile, limba de baltă, în care fiecare se va putea confrunta cît pofteşte. De asemenea, vom lua măsuri ca aceasta să fie limba în care se vor traduce orice filme, inclusiv cele româneşti.    

- Daaa!   

6. Dacă ne votaţi pe noi, votaţi libertatea! Noi vom pune capăt obijduirii şi împilării care durează de sute de ani şi care ne obligă să punem cratima în locuri fixe. Cratima trebuie să treacă în mîna poporului suveran! Dacă el vrea să scrie "v-oi ciupi", aşa va scrie; dacă el vrea să scrie "dăm-i un milion", aşa va scrie; dacă el vrea să scrie "sunte-ţi şmecher", aşa va scrie, căci poporul este norodul, nu tagma grămăticienilor!    

- Daaa!   

7. Pledăm pentru deplina înflorire plenară a pleonasmului, fiindcă strămoşii noştri români din străbuni ne-au învăţat pe noi că repetiţia încă o dată este mama studiului, şi cine nu-şi respectă mama înseamnă că pur şi simplu nu cadrează şi nu se confruntă.   

- Daaa!   

8. Toţi politicienii şi toate persoanele cu funcţii de conducere vor urma cursuri intensive de anacolut, adică de tehnică a construirii frazelor fără cap şi coadă, care adică începe sub aspect de a nu se termina din punct de vedere care l-am exprimat de realizare. De asemenea, toţi vor da un examen eliminatoriu la trăncănologie şi palavragistică şi toţi îl vor trece. De la subsecretari de stat în sus, se vor verifica drastic şi aptitudinile balivernice şi gogoşereşti.  

- Daaa!   

9. Stimate alegătoare şi stimaţi alegători. Sigla noastră este următoarea: silueta unui cap, în care se află inscripţionată ideea noastră principală: VOTA-ŢY!    

- Daaa!   

10. Numai dacă ne veţi vota pe noi veţi...

Mi se face semn că ne-a expirat timpul de antenă. Vom învinge!

- Daaa!

Nota: De pe http://www.pruteanu.ro/91info-00-index-big.htm (pagina nu mai exista in febr. 2021) citare:

Textele din acest sait, aparţinînd lui George Pruteanu sau traduse de el, pot fi reproduse integral numai  în pagini digitale (pagini de Internet, saituri web) necomerciale (adică acelea care nu pretind, nicăieri, sub nici o formă, vreo taxă), cu condiţia obligatorie a menţionării autorului şi a adresei saitului de unde au fost preluate. 

Tweety, Casper, Chilly Willy

Tweety (și Sylvester)

Tweety, celebrul canar galben care are capul mare, și o expresie fermecătoare a fost inițial roz – cenzura americană a decis că pare… dezbrăcat și atunci a fost colorat în galben. Personajul – cu altă personalitate – a fost creat în 1942, de Bob Clampett, artistul de animație de la Warner Brothers, și se numea Orson.

Cariera sa a început separat de cea a lui Sylvester, care apăruse deja în numeroase filme de animație, în regia lui Friz Freleng. Freleng a avut ideea ca Tweety și Sylvester să apară împreună într-un film de desene și numai la presiunile acestuia producătorul general a fost de acord.

Regizorul Freleng și scenaristul Warren Foster au decis să schimbe personalitatea sălbatică a canarului, lipsa de milă pe care o dovedea acesta când era vorba despre agresorii săi și astfel – în 1950 – a rezultat această pasăre fermecătoare și inocentă.

A rezultat filmul “Tweetie Pie”, în care mai apărea o bătrână doamnă, Granny, al cărei “animal de companie” era canarul. Filmul a primit premiul Oscar – primul Oscar obținut de Warner Brothers pentru desene animate. Vocea originală a lui Tweety aparține lui Mel Blanc, cel care a înregistrat și melodia “I Tawt I Taw a Puddy-Tat”, în 1950.

Cuplul Tweety și Sylvester au dat naștere uneia dintre celebrele serii de desene animate din istorie și azi, încă, filmele lor aduc bucurie atât în inimile celor tineri cât și în ale vârstnicilor.

Tweety a devenit o marcă ce poate vinde orice: lenjerie de pat, haine, rechizite, vase, ceasuri, obiecte de uz casnic și multe altele. În 1998 Poșta SUA a emis un timbru comemorativ “Tweety și Sylvester”, în valoare de 32 de cenți și care a avut vânzări record.

Casper, fantoma prietenoasă

Primul desen animat de scurt metraj a fost difuzat în anul 1945 și s-a numit “Fantoma prietenoasă” (Friendly Ghost) fără a avea și un nume. Abia în Iulie 1959 a devenit cunoscut cu numele Casper, fantoma prietenoasă. A fost unul dintre cele mai iubite filme de desene animate din anii ‘50.

Scopul inițial al acestei serii de desene animate a fost acela de a transmite publicului un mesaj cu fiecare episod.

Episoadele de la început sunt povești care abordează o temă anume prin care s-a încercat încurajarea tinerilor de a-și reconsidera temerile, de a recunoaște și de a accepta pe cei care ar sunt diferiți de ei.

Aceste desene animate sunt importante și azi, prin mesajul pe care îl transmite fiecare episod, dar și pentru faptul că  aceste mesaje despre probleme fundamentale sunt transmise într-un mod distractiv;  personajul ia decizii dând dovadă de sensibilitate și stil pentru că are calități demne de laudă deși e doar o fantomă – una foarte simpatică și sufletistă dar fantomă.

                                          Chilly Willy

Singurul pinguin din istorie care nu suportă frigul, și care poartă căciulă de lână și fular, a debutat pe marele ecran în 1953, imaginat de Walter Lantz, creatorul celebrei ciocănitori Woody, și repede și-a făcut loc în inimile oamenilor de toate vârstele.

Este unul dintre cele mai celebre personaje create în studioul lui Lantz.

Mulți ani s-a bucurat de succes și ca personaj în benzi de desene animate.