Fotografie inscrisa la Wordless Wednesday! (41), la CARMEN,
unde sunt instructiunile de inscriere.
Blog generalist in nota personala. Parerea mea despre una, despre alta.
Pagini
- De la inceput
- Despre blog
- Necuvantatoare (blog)
- Amator creativ (blog)
- Câini și pisici
- Cărți
- Citate. Proverbe
- Filme
- Origine expresii. Minidictionar
- Povești cu morală
- Povești
- Jocuri-povești și alte povestiri
- Legende urbane
- Legendele florilor
- Legende-folclor-mitologie
- Sărbători. Obiceiuri
- Superstiții și credințe
- Ce simbolizează...
- Zile dedicate international si national
- Timp
- Din Brașov
- Lucrate manual
- Confidenţialitate. Condiţii. Contact
- Harta site
2013-10-09
2013-10-08
Cândva m-a mușcat un câine
O zi de vară timpurie. Orașul era în fierbere pentru că erau
adunați câinii și duși la sterilizare apoi eliberați (mai mult sau mai puțin)
prin cartierele de unde au fost luați.
- Te-a mușcat! se aude o voce ascuțită, a unuia dintre bărbați
de data aceasta, și tipul ridică o piatră să dea în câinele ghemuit, care
tremura din tot corpul, îngrozitor de speriat.
Plec în unul din drumurile ce le aveam de făcut. Scurtez pe
lângă un bloc, pe o alee. Văd un grup de trei bărbați și două femei care țipau și
dădeau din sacoșe către un cățel alb, mărișor, care aleargă pe lângă ei cu
coada între picioare.
- Fugi, doamnă, că-i câine rău! strigă ascuțit una dintre
femei.
Unde naiba să fug?
Știu că poate fi mai rău dacă o rup la fugă, și mă opresc pe marginea aleii
înguste: în stânga blocul, în dreapta un gard de care aproape mă lipesc.
Cățelul, speriat, trece pe lângă mine și mă mușcă de pulpa
piciorului stâng. Mă doare de-mi vine să-mi dau palme, dar mă abțin eroic să
țip.
- Ce faci, măi? mă adresez câinelui, cu reproș, uimită că am
fost mușcată deși m-am străduit să-i eliberez calea, să nu se simtă și mai încolțit.
Rana nu era prea adâncă, dar se vedea ca dăduse sângele, însă ciorapul nu era
rupt, deci nici rana gravă. Câinele se ghemuiește, speriat, lipit de bloc, de
parcă ar fi vrut să se deschidă pământul și să scape.
- Nu da, omule, cu piatra! îi spun, păstrând un ton calm -
deși turbam de furie când am văzut ce atitudine au față de câine. M-am așezat în
dreptul câinelui și indivizii
aceia încercau să-mi explice că acela e un câine rău, care latră la toată lumea
și etc. I-am lăsat să vorbească și m-am întors spre câinele care era tot
ghemuit. Mă las lângă el și întind, încetișor, mâna, să îl mângâi. Câinele mă
mârâie, arătându-mi colții, dar nu pleacă. După modul în care și-a dezvelit dinții
- numai la vârful botului - știam că nu va mușca, dar nu-l priveam în ochi. Un
câine (ca regulă) urmează să muște numai după ce te avertizează mârâind
descoperindu-și întreaga dantură. Dacă vine direct spre tine, ținând coada
(dacă are) pe spate, e aproape sigur că vrea să muște.
Renunț să-l mângâi atunci. Stau câteva secunde nemișcată și apoi
întind iar mâna, încet, cu palma
în sus, și iar mă mârâie, dar nu la fel de convins - îmi adulmecă degetele, de
la distanță, dar iar stau nemișcată, fără să retrag palma. În final m-a lăsat să
îl mângâi pe frunte, întâi cu vârful degetelor apoi cu toată palma.
- Ați văzut că nu-i un câine rău? îi întreb pe cei cinci
care mă priveau ca pe o casă arsă, cum stăteam ghemuită și vorbeam câinelui.
Evident că n-au avut ce să comenteze. Apoi am plecat, în
direcția de unde venisem, știind că va veni și câinele după mine și voiam să-l îndepărtez
de acei indivizi.
M-a condus câinele până la scara blocului unde locuiam. Am rugat o vecină să
meargă la ai mei și să le ceară un vas cu apă și ceva de mâncare pentru câine. Înainte
de a se uita la mâncare a băut, pe nerăsuflate, aproape toată apa și abia apoi
a mâncat. L-am mângâiat și a plecat în treaba lui. Apoi am avut timp să-mi
oblojesc și rana - era destul de adâncă și mai am semnul. Nu l-am mai văzut de
atunci - așa cum nu îl mai văzusem nici până în acea zi.
Aproape tot cartierul aflase ce pățisem și copiii se amuzau
pe seama mea, spunându-mi să nu-mi fie teamă că turbez pentru că acel câine
tocmai fusese readus de la sterilizare și vaccinare. Atunci am înțeles de ce
era atât de speriat de oameni acel câine și de ce lătra la tot ce are două
picioare, două mâini și n-are pene: modul cum îi iau de pe străzi și îi tratează e barbar iar operația
e dureroasă, mai ales după ce trece efectul anesteziei - și câinii maidanezi
sunt lăsați pe stradă imediat după sterilizare iar când efectul anesteziei
dispare apar durerile, în cele mai multe cazuri. E mai mult decât logic ca acești
câini să asocieze durerea cu omul și să fie agresivi cu aceștia. Câinii nu fac
deosebirea între cei care le-au provocat
durere și ceilalți - ei știu doar că omul le face rău.
Azi, un individ lovește un
câine; mâine, un om care iubește și câinii ar putea fi mușcat…
2013-10-07
Floarea-soarelui. Buna dimineața, Soare!
Nimfa apelor, Clytia, fiica lui Oceanus și a zeiței Tethys,
îmbrăcată într-un veșmânt împletit din algele verzui ale mării, se bucura de
frumusețea și liniștea zilei în împărăția apelor când a auzit cântecul măiastru
al Sirenei care descria o minunată lumină de aur aflată deasupra apei. Nimfa
și-a dorit nespus de mult să vadă această lumină și pentru că nu avea voie să
iasă la suprafață s-a strecurat fără să o vadă cineva. A înotat deasupra mării
și s-a cățărat pe un mal abrupt. Pentru prima dată putea admira măreața
strălucire a Soarelui. Apollo a văzut-o și el și s-a îndrăgostit. Dar Soarele e
soare, nu se poate opri la o singură dragoste și nimfa s-a văzut înșelată.
Supărată, a povestit totul tatălui ei și astfel, rivala ei, Leucothea, o nimfa
a mării, și-a pierdut viața. Apollo, ca să pedepsească răutatea Clytiei, a
părăsit-o definititv și n-a mai vrut s-o vadă.
Clytia, însă, s-a strecurat din nou pe malul abrupt și a
rămas cu ochii ațintiți în Soare, din zori și până la apus. Când, în cele din
urmă, s-a întors spre mare, privindu-se în oglinda apei, a descoperit că părul
ei de aur se transformase în petale galbene iar rochia din alge verzi se
preschimbase în frunze
și picioarele ei mici deveniseră rădăcini. Devenise o micuță imagine care
încerca să imite pe cea a mărețului Soare de care era atât de îndrăgostită.
Începând cu acea zi, floarea soarelui își îndreaptă
neîncetat, toată ziua, fața către Soarele ce călătorește mândru de-a lungul
cerului.
(după o legendă grecească)
Pentru jocul Buna dimineata Soare! (la Iulisa)
2013-10-06
Duminica, la povești - Una caldă, una rece
Dacă-i duminică ne întâlnim la Anastasia, la povești.
![]() |
| sursa |
Pe la începutul săptămânii mama a găsit în drum un pui de…
ceva. Veterinarul a zis că ar putea fi brumăriță, dar mai mult semăna a fâsă,
doar că avea picioarele cu piele închisă la culoare… deci nu e ce zice el, dar
i-a recomandat niște picături, pe care mama le-a mai cumpărat cândva și pentru
un pui de porumbel care “cădea de pe picioare” și l-a făcut bine (încă mai vine
la geam să mănânce). Pe puiuțul acesta l-a luat pur și simplu, pentru că nu
putea zbura și se împleticea la mers. Două zile l-a hrănit și i-a dat picături,
dar n-a trăit. Poate că știe ea, Natura, ce face și nu degeaba ajung unii pui să
fie alungați din cuib… Supraviețuiește cel mai puternic. Tare ne-a părut rău că
a trebuit să îl îngropăm.
Tot săptămâna aceasta, la geamul de la bucătărie a apărut și
un pui de porumbel - un pui destul de mare, dar cu puf încă pe el. Și
porumbelul acesta stă pe marginea geamului de sus - ceilalți se adună pe
pervaz. Când e deranjat de la masă de semenii lui îi alungă făcând… “mac-mac”!
Am încercat să-l inregistrez, dar nu se aude mare lucru cu telefonul mobil - și
chiar de-aș fi reușit, nu știu cum să încarc ceva pe youtube, să audă și alții
cum face porumbelul “mac”.
Am fost și în vizite săptămâna aceasta! Cum se face, cum nu
se face, dar cei mai mulți dintre cei dragi mie sunt născuți toamna, așa că și toamna
petrecem, și apoi petrecem și iarna, când sunt sărbătorile una-dupa alta! Și-am
fost și prin oraș. Am reușit sa fotografiez porumbeii din Piața Sfatului, dar
priceperea mea e lipsă la apel și n-a prea ieșit o poză reușită - dar mai încerc!
Am scris și o poveste, despre parfumul credinței.
Apoi, a dat zăpada peste noi! Dar n-a ținut mult, din fericire
- pentru că nu e timpul ei! Și, dacă tot e cu frig, un unchi drag s-a îmbolnăvit
și l-am vizitat la spital - acum e ceva mai bine dar tot nu-i bine. Și apoi s-a
stricat centrala! Noaptea trecută am ținut-o închisă, dar ce noroc! a fost mai
cald decât în nopțile trecute! Și tot în acea noapte a fost și cutremur, și nu
dormeam, așa că am înjurat cu voce tare! Era tot ce mai lipsea! Și m-a pufnit râsul!
Și ziua încă nu s-a încheiat!
Să aveți o săptămână în care numai lucruri bune să se
întâmple!
Alegerea sau Parfumul credinței
Definiția credinței este dată în Biblie, Evrei 11:1 - Şi
credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică
încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Parfumul credinței, însă, nu e
definit nicăieri pentru că există atâtea parfumuri câți oameni există.
Credința ei în divinitate era nulă. Ea credea în oameni, în
capaciatea lor de a iubi. Cu toate acestea, cei care o cunoșteau afirmau despre
ea că este iubită de Dumnezeu. Era ființa căreia chiar și de îi făceai rău știa
că nu ai vrut, știa că ai unele probleme în viață și știa că poți vedea binele,
știa că simți dragostea și o dorești dar nu știi cum să le arăți și altora ce
simți, ce dorești. Știa despre oameni că pot simți parfumul pământului ud, al
florilor de primăvară. Era ființa pe care te-ai putea supăra doar pentru că nu
se supără pe cineva. Dar cum să te superi pe cineva care nu se supără
deloc? Cum să te superi pe cineva care găsește
întotdeauna punctul alb pe cel mai negru fond? Cum să te superi pe cineva care
deslușește parfumul Crăciunului chiar și la înmormântări? Ajungi să te cerți
singur. Omul nu e rău de la Natură, ci devine mai puțin bun din cauze
independente de voința lui, din vina altora, în special. Credința ei în bunătatea
oamenilor era de nezdruncinat. Uneori se întrista când oamenii fac rău numai
pentru că vor să vadă pe cineva cel puțin la fel de nefericit ca ei în loc să
încerce să zâmbească și să-și schimbe propria viață, să schimbe unghiul din
care privesc viața. Unii cred că de sunt răutăcioși cu ceilalți au de câștigat
prestigiu, prin teamă, în special. Crezând în bunătatea oamenilor era și străină
de frică. Pentru că nu-i poate fi teamă de cineva pe care iubește cu toată ființa.
Și era absurd să îi fie frică de moarte sau de capriciile Naturii.
Într-o zi, cineva a reușit să rămână în viața ei. S-au înțeles
din prima clipă fără prea multe cuvinte și împreună au iubit oamenii, încercând
să aducă raze de speranță în viețile celor mai puțin norocoși. Credea în el, în
dragostea lui, cu toată ființa, și devenise mai puternică știindu-l alături de
ea. Erau suflete pereche, la fel de frumoase amândouă, și când un copil a venit
pe lume și-au spus ca sunt doi oameni foarte norocoși și vor putea transmite
mai departe dragostea lor pentru oameni și pentru toate celelalte ființe și
pentru Natură. Viața lor avea acum parfum de frezii și trandafiri. Când băiețelul
a împlinit vârsta de patru ani au fost de acord că e timpul să îi arate
frumusețea Naturii și forța acesteia, să înceapă să îl învețe respectul pentru
tot ceea ce există. Pe cărarea de munte deloc dificilă, pe care au parcurs-o de
nenumărate ori, înaintau acum mai încet, pentru ca micuțul să se poată opri la
fiecare tufă, să observe ce se află sub frunze,
să se lase îmbrățișat de razele Soarelui, să adulmece parfumul aerului pur. Au
ajuns la acel lac cu ape liniștite pe malul căruia construiseră cândva o cabană
mică, între brazi, unde să își împlinească armonia. Cei doi băieți pescuiau pe
mal, de pe un ponton, iar ea le pregătea cina, aruncând din când în când o
privire către lac, bucurându-se de bucuria lor.
Norii se adunau pe cer, dar spera să nu plouă prea curând
deoarece vântul bătea destul de tare. Crengile bradului de lângă cabana loveau în
fereastra deschisă. A închis-o, zâmbind, reținând în plămâni aerul cu parfum de
ploaie ce sta să cadă dar a înghețat pe loc. Băieții ei iubiți nu mai erau pe
ponton. O pată roșie era aruncată pe valurile până nu demult liniștite. Îngrozită,
a alergat la mal. Iubitul ei, la câteva zeci de metri de mal, părea că se îneacă.
A sărit în apă, cu gândul la copil. A încercat să înoate spre el dar apa agitată
și rafalele de vânt o împiedicau. Poate ar fi reușit să îl ajungă… Doar poate,
dar gândul că iubitul ei va muri a cutremurat-o. A renunțat și a înotat spre soț.
Cu greu, l-a scos la mal. Pielea îi era aproape vineție. A reușit să-l ajute să
respire. El se zbătea și arăta, strigând răgușit, spre copil dar nu avea forța
să se arunce după el. Ea îl ținea în brațe, cu obrajii uzi de lacrimi. Sunase
după ajutor și acum putea doar să aștepte.
- De ce nu te-ai dus după el? De ce nu te duci după el? îngăima
aproape de delir.
Au rămas, un timp, îmbrățișati în mijlocul furtunii. Abia dimineață,
scafandrii au adus la mal trupușorul neînsuflețit al copilului. Soțul îi evita
privirea. Ceilalți oameni păreau să se ferească de ea, de parcă ar fi avut o
boală foarte contagioasă.
La înmormântare fiecare îl consola pe tată dar pe ea o
priveau aproape cu ură. Propria-i mama a blestemat-o pentru că n-a încercat să își
salveze copilul. Soțul a părăsit-o pentru că n-a încercat să salveze copilul.
Degeaba încerca să le explice că valurile și vântul nu i-ar fi permis să ajungă
la el iar dacă ar fi ajuns l-ar fi găsit mort și ar fi murit și soțul fără
ajutor. Cum să le explice rațiunea alegerii ei? Cum să le explice că mai putea
face un copil cu acel bărbat dar un bărbat ca el nu ar mai fi întâlnit? Cum să
le explice că lumea e mai bună cu soțul ei? Cum să le explice că a crezut în
sufletul ei pereche și a vrut să-l salveze?
Cu izvorul lacrimilor secat, a rămas la cabană, departe de
toți ceilalți, devorându-și durerea. Privea în gol, la pontonul de
pe care vântul i-a smuls cele mai dragi două ființe. Și ea pierduse un copil,
dar nimeni nu părea să vadă și să creadă durerea ei. Avea credința neclintită că,
mai devreme sau mai târziu, soțul îi va înțelege alegerea. Pentru prima dată se
gândea numai la ea. Zi de zi va aștepta, cu credință, să îi audă pașii pe
treptele din piatră. Doar erau suflete pereche, mai puteau avea alți copii. Era
categoric convinsă că totul va fi bine. Credea în puterea dragostei. Parfumul
florii pasiunii îl simțea cu sufletul.
Credinţa este o oază
în inimă, la care nu poate ajunge niciodată caravana gândirii, a spus
candva Khalil Gibran.
O poveste de iubire a avut la origine colecția Soul2Soul lansată de Faith Hill și Tim
McGraw. Două parfumuri, două suflete, o singură poveste de iubire. Parfumurile Faith Hill și Tim McGraw din colecția Soul2Soul au fost anunțate la sfârșitul
anului 2011 și au fost disponibile în anul 2012. A urmat apoi Vintage, noul parfum, lansat în anul
2013: pentru femei și pentru bărbați. Ea, radioasă, sofisticată, fără vârstă;
el, modern, demn de încredere, sincer; împreună au creat ceva nou, magic,
electrizant și perfect interconectat.
Vintage pentru
femei se deschide cu note de pere bine coapte, prune și floarea pasiunii, având
la mijloc esența petalelor de bujor, mușcată egipteană și gardenie, pe o bază
din esențe de stejar și cedru de Virginia.
Vintage pentru bărbați
se deschide cu note de mandarină, ghimbir și lavandă, trecând prin flori de
portocal, scorțișoară și cardamon spre baza din frunze de credru, tonka și cașmir.
Pentru Clubul Condeielor Parfumate găzduit de Mirela.
2013-10-05
Horoscopul pentru azi - Happy Weekend!
Berbec
Postarea participa la Happy Weekend! Editia 39
Ești într-o formă intelectuală de toată jalea. În schimb,
forma fizică îți favorizează o discuție cu soacra. Ești cam agresiv. Alternează stările! Dacă bați pe cineva dă-i mai apoi un pupic! Situația financiară se rezolvă ușor, dacă ai bani.
Dacă le spui că au greșit s-ar putea să sară la bătaie,
pentru că Berbecii folosesc arme ca să explice concepte filosofice sau
psihologice. E gelos pe Scorpion pentru că ar putea fi mai egoist decât el.
Taur
Ai ocazia să te crezi șmecher. O conjunctură favorabilă te
va aduce în mijlocul unui grup de prieteni mai vechi, pe care îi vei uimi cu realizarile
tale de peste ani: n-ai casă, n-ai mașina, n-ai bani.
Relația amoroasă se încinge, sângele îți va fierbe! Nu-ți fă
analize de sânge ‘că strici seringile!
Mulţi Tauri habar nu au încontro se îndreaptă în viaţă, ceea
ce este şi foarte adevărat şi cu toate astea, sunt într-o mare grabă.
Gemeni
Cu oarece efort vei reuși să ieși din criza sentimentală în
care te afli. Spre sfârșitul zilei, partenerul de viață, te bagă înapoi în criza
din care tocmai ai ieșit.
Gemeni este
latinescul pentru Sunt bine, sunt bine!
În esenţă, sunt nişte Vărsători cu ceva mai multe schimbări de personalitate.
Rac
O zi bună pentru a face schimbări importante în viața ta. De
exemplu: schimbă pasta de dinți, fă-ți cărarea pe mijloc sau lasă-ți mustață. Înghite
o lanternă mică, să-ți luminezi interiorul, să depășești faza întunecată,
pesimistă.
Ai vrea să cunoşti ce se întâmplă în vieţile tuturor celor
din galaxie, deşi nu prea ştii ce se întâmplă în a ta.
Leu
Ai un chef de ceartă... ceva de speriat. E bine să pleci de
acasă dis de dimineață să nu te cerți prea tare cu partenerul de viață. Fă o
vizită soacrei, ai mari șanse să caștigi războiul. Repară acoperișul, vine
iarna, priviți stelele stând în curte!
Vei atrage atenţia în orice mod posibil pentru că trăieşti
ca să fii în centrul atenţiei - îţi place să săruţi oglinda de multe ori pentru
că ceea vezi e o specie rară.
Fecioara
În prima jumătate a zilei arată-i jumătății tale cât o
apreciezi, apoi umilește-o ca de obicei. Ai ocazia să faci schimbări importante
pe plan sentimental. Avocați găsești pe toate drumurile, inclusiv la adresa
www. MamaLuiDeAvocat.ro.
Se spune că e uşor să sperii o Fecioară: spune-i că are o
scamă pe bluză.
Balanța
Te întâlnești cu un fost amic/amică. Mergeți să beți una,
două... 99 de beri. Spre seară, cu siguranță, vei dormi buștean. Jumătatea ta
plătește rata la bancă - nu întreba de unde are bani!
Îți faci griji despre ce cred alţii, de parcă ai trăi cu
toţi oamenii de pe Pământ sub acelaşi acoperiş.
Scorpion
Scorpion
Zi favorabilă să-ți schimbi partenerul de viață. Dar atenție
ce alegi. Mai ales la amanunte.
Mofturile sunt deductibile din salariul de bază. Consultă-te cu un nativ din
Fecioară. Vei avea ore bune și ore proaste. În cele bune, distreaza-te! În cele
rele fă la fel.
Abordarea paranoică a unui Scorpion despre tot ce se
întâmplă în jurul lui este un stil de viaţă care pentru el nu mai este o
ciudăţenie.
Săgetător
Săgetător
Memoria ta este într-o formă excelentă. Profită! Învață Luceafărul. Imaginația e pe val,
depășeste cu mult realitatea! Visezi să devii vegetarian, să-ți schimbi viața!
Te ține putin, săptămâna ce vine te prinde tot cu gura pe fripturi.
Născut aventurier, Săgetătorul se plimbă măcar dintr-un
dormitor în altul dacă nu reuşeste să organizeze drumeţii.
Capricorn
Partenerul de viață îți face o surpriză. Nu te lăsa mai
prejos. Fă-i și tu una! Da' una de să o țină minte toată viața.
În caz de război nuclear doar Capricornii ar găsi o cale ca
să supravieţuiască.
Vărsător
Vărsător
Astăzi ești dus pe gânduri. Atenție când traversezi strada,
sunt multe găuri de canal fără capac. Învață să asculți cântecul păsărelelor;
ți se va îmbunătăți auzul și vei auzi mai bine bârfele: vor șopti păsărelele.
Nativii din Vărsător sunt singurii care ar putea juca volei
cu ei înşişi - probabil o fac frecvent. Le sunt suficienţi sieşi, iar
conceptele filosofice încep prin expresia Omule,
omule...
Pești
Un prieten și-a cumpărat o tigaie nouă. Ai grija că te
frige! Să nu te cerți cu străinii; mai bine te cerți cu părinții! Te cerți și
cu partenerul dar după zece minute uitați de la ce ați început - continuați din
inerție.
Despre Peşti se spune că prind o mare iubire pentru stele şi
atunci când nu ajung la ele plâng, pentru că le place să plângă.
(pamflet)
Postarea participa la Happy Weekend! Editia 39
Ziua Mondială a Profesorului
Profesor îţi este
orice om de la care poţi să înveţi ceva. (Nicolae Iorga)
În anul 1994, UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) a declarat ziua de 5 octombrie ca fiind Ziua Mondială a Profesorilor (sau Ziua Mondială a Educației), când sunt celebrați toți dascălii,
cu scopul de a asigura îndeplinirea nevoilor educaţionale ale tuturor
şcolarilor şi de a mobiliza sprijinul pentru profesori.
Această zi, denumită şi “ World Teacher’s Day”, a fost celebrată
pentru prima oară în 1994, când UNESCO a desemnat prima “Zi Mondială a
Educatorilor”, zi dedicată recunoaşterii importanţei muncii dascălilor. De
atunci, în fiecare an, peste 100 de ţări de pe întreg mapamondul marchează
această dată în diferite moduri.
În școlile din China și Filipine, în data de 28
septembrie este comemorat filosoful Confucius.
În timpul războiului de independență
din Peru,
don José de San Martín a înființat prima școală pe 6 iulie 1822. În anul 1953,
președintele Manuel A. Odría a decretat această zi ca fiind Ziua Profesorului.
În funcție de anumite evenimente - ca în exemplele de mai
sus - au ales statele când să celebreze profesorii.
În centrul misiunii UNESCO şi a activităţilor sale este o
viziune globală bazată pe promovarea susţinută a principiilor democraţiei,
cooperării, non-violenţei, a respectului pentru drepturile omului şi a
diversităţii culturale. Organizaţia a fost înfiinţată cu scopul de a promova
colaborarea între naţiuni prin educaţie, ştiinţă, cultură, comunicare şi
informare.
Uniunea Europeană are în derulare un program de învățare pe
tot parcursul vieții -Comenius - care
ajută tinerii și personalul didactic să înțeleagă mai bine culturile europene.
Un alt exemplu este programul Erasmus,
pentru educația universitară.
Cei care au grijă de
educația copiilor sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață;
de aceea pe lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i.
(Aristotel)
La mulți ani tuturor dascălilor cu har!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


















