Isaac Asimov în 1964 despre 2014

In anul 1964, cu ocazia Targului Mondial (World’s Fair), autorul si biochimistul Isaac Asimov a imaginat cum va fi lumea dupa 50 de ani si prognoza sa a fost publicata in New York Times.

Isaac Asimov (02.01.1920 - 06.04.1992), nascut in U.R.S.S., regiunea Smolensk, intr-o familie de evrei care au emigrat in SUA cand Isaac avea varsta de 3 ani; a crescut in Brooklyn, NY. A fost profesor de biochimie la Universitatea din Boston, dar e mai cunoscut pentru lucrarile sale stiintifico-fantastice si pentru cartile de popularizare a stiintei.

World's Fair este o expozitie publica ce se organizeaza anual si dureaza intre trei saptamani si sase luni. Următorul World's Fair va fi Expo 2015, la Milano, Italia.

In 1939-1940, World’s Fair din New York a deviat de la accentul initial al expozitiei si de atunci sunt adoptate teme culturale specifice. De exemplu, in 1964-1965, tema Expozitiei de la New York a fost Pace prin intelegere. Cu ocazia acelei Expozitii si-ar fi exprimat Isaac Asimov predictiile.

Cateva dintre predictiile publicate in articolul din 16.08.1964 s-au indeplinit, altele (nu prea multe) mai au de asteptat. Domnul Asimov s-a referit si la necesitatea controlului rational al natalitatii, prin metode umane, deoarece populatia lumii, in continua crestere (in 2011 eram 7 miliarde), ar putea sufoca Pamantul. El isi exprima credinta ca pana in anul 2014 acest aspect va fi luat in serios.

Nu comentez (prea mult) despre referirile lui la controlul natalitatii pentru ca ceea ce se observa este dorinta de a creste populația in anumite zone (guvernele incurajeaza natalitatea oferind diverse „bonusuri” celor care aduc in lume copii) si scaderea populatiei in alte zone ale lumii, in general cele sarace (se incurajeaza sterilizarea). Probabil, in viziunea unora, sterilizarea ca mod de a incetini cresterea populatiei Terrei se numara intre asa-numitele metode rationale si umane. Adevarul este ca metoda e mai buna (totuși, nu-mi dau seama pentru cine e mai buna, desi pot specula) decat un al treilea razboi mondial - desi nu sunt sigura ca nu suntem, totusi, in razboi (sunt multe conflicte deschise la acest moment si nu cred ca va fi „pace pe Pamant” prea curand).

Asimov mai scria in articol ca elevilor li se va preda fundamentul tehnologiei informatiei*, vor deveni competenti in matematica binara** si vor fi instruiti in utilizarea limbajului informatic***, care va fi foarte dezvoltat.

Alta predictii se referea la faptul ca omenirea va suferi de o boala numita plictiseala, pentru ca masinile vor prelua multe dintre muncile de rutina facute de om (in 1964) si cuvantul de baza in 2014 va fi munca (locul de munca).

Detalii in articolul din ’64, NY Times (v. arhiva)

Note:

*) Tehnologia informatiei sau / si Tehnologia informatiei si a comunicatiilor, abreviat TI respectiv TIC, este tehnologia necesara pentru prelucrarea (procurarea, procesarea, stocarea, convertirea si transmiterea) informatiei, in particular prin folosirea computerelor (calculatoarelor electronice).

**) Matematica binara. Cu numerele binare se pot efectua in principiu toate operatiunile aritmetice si algebrice. In sistemul (de numeratie) binar exista doar doua cifre posibile, 0 si 1. Conform definitiei lui Claude Shannon, o cifra binara contine cantitatea de informatie de 1 bit. Sistemul binar este in acelasi timp si cel mai natural mod de stocare a informatiei in domeniul calculatoarelor, deoarece acolo 1 bit (celula de memorie cu capacitate minima) gazduieste unitatea elementara de informatie: valoarea bitului poate fi ori un 0, ori un 1.

***) Limbaj informatic. Informatica (termen introdus in 1962 de Philippe Dreyfus) ansamblul disciplinelor stiintifice, tehnice si socio-economice care se preteaza prelucrarii de informatii si automatizarii.

Coarne. Miercurea fara cuvinte

Fotografii Wordless Wednesday! (2), la CARMEN, unde este tabelul pentru inscriere.

The King. Cortina a cazut, spectacolul continua

Elvis Aaron Presley s-a nascut in Tupelo, Mississippi, intr-o casa cu doua camere, in ziua de 8 ianuarie 1935. Fratele geaman al lui Elvis, Jesse Garron, s-a nascut mort. Una dintre stra-strabunicele lui era indianca Cherokee si se numea Porumbelul Alb al Diminetii.

Mama lui, Gladys, muncea toata ziua la masina de cusut pentru cativa dolari pe saptamana, iar tatal sau, Vernon, era muncitor agricol. Cei doi si-au invatat fiul cum sa se poarte, sa fie politicos cu toata lumea.

*

Prima chitara a primit-o la aniversarea varstei de 11 ani, in 8 ianuarie 1946. A cantat la scoala si invatatoarea, impresionata, l-a inscris la un concurs in Alabama-Mississippi; a obtinut premiul doi si a castigat cinci dolari cu Old Ship, un cantec pe care avea sa-l inregistreze 10 ani mai tarziu.

La varsta de 13 ani s-a mutat impreuna cu familia in Memphis, in speranta unei vieti mai bune. Elvis invata la o noua scoala si seara canta impreuna cu noii sai vecini.
Atunci cand isi socotea cu masura fiecare ban castigat fie in uzina, fie ca sofer de camion, visa sa faca muzica sau cinema, ca mai toti tinerii americani. In cazul lui nu lipsea talentul; era frumos, canta placut. Ascensiunea meteorica de mai tarziu, cand va fi cea mai bine platita vedeta a Americii, a inceput, practic, la 6 iulie 1954 intr-un studio minuscul.

Dupa mai multe locuri de munca temporare, a inceput sa cante in formatia The Hillbilly Cat, semnand cu o casa de inregistrari locala inainte de a semna contractul cu RCA, in 1955.

*

Avea 19 ani si imprimase primul sau disc, relevandu-se o voce deosebita, plina de aplomb si ritm, cu inflexiuni specifice. Se inscria o data in istoria rock’n roll-ului, gen de mare atractie pentru tineri, pentru varsta marilor energii ce se cer consumate. Vocea si interpretarea lui demonstrau lumii muzicii usoare americane ca are parte de un fenomen. Specialistii momentului au recunoscut faptul si l-au reafirmat mai tarziu. Inainte de Elvis n-a fost nimic - va spune John Lenon, unul dintre membri trupei The Beatles.

Elvis se adresa in acei ani, in stilu-i caracteristic, unui tineret dornic sa se desprinda, prin muzica, de automatismele vietii cotidiene, de insatisfactiile personale. Marea masa de tineri era atrasa de sinceritatea, dinamismul, spectacolul electrizant, de utopia si speranta din cantecul semnat Elvis.
*
Elvis a contribuit mult la promovarea muzicii rock ’n’ roll cu influente blues in randul tinerilor albi. 

Isteria generata de felul cum se misca in timpul concertelor i-a adus porecla Elvis the Pelvis. Puritanii si, in general, americanii de varsta a doua, nu erau prea incantati de miscarile provocatoare, astfel ca a inceput sa fie filmat numai de la talie in sus. Se zice ca miscarea lui caracteristica, din solduri, a fost preluata de la predicatorii din Mississippi. Detinea centura neagra in karate.

Prima data cand am aparut pe scena m-am speriat de moarte. Nu intelegeam de ce tipa toata lumea. Aproape ca nu mi-am dat seama cand am inceput sa ma misc, pentru mine e absolut natural. I-am spus impresarului meu: Ce-am facut? Ce-am facut?, iar el mi-a raspuns: Nu stiu, dar du-te inapoi si fa acelasi lucru - povestea Elvis intr-un interviu difuzat in filmul Elvis on Tour.

*

Serviciul militar (in Germania) si invazia muzicii britanice din anii 1960, l-au determinat sa reduca numarul concertelor si sa se dedice mai mult filmelor si inregistrarilor. Prima pelicula in care a jucat a fost Love Me Tender (1956). Criticii de film au fost rezervati, dar fanii au fost innebuniti. A jucat in 31 de filme ca actor si in doua filme documentare si toate au fost succese financiare chiar daca, ziceau criticii, cele mai multe erau slabute si foarte slabute. Cele mai bine primite filme ale lui au fost Jailhouse Rock (1957) si King Creol (1958), devenind clasice ale epocii lor.

*

Pana in ziua de 16 august 1977 (data mortii Regelui), s-au vandut 600 de milioane de single-uri si albume. A vandut peste un miliard de discuri in intreaga lume, mai mult decat oricine altcineva in istoria muzicii.

In anii ’70 a reusit sa revina in atentia lumii, dar a fost rapus, in final, de problemele cu greutatea si dependenta de narcotice. La autopsie au fost depistate 10 tipuri de substante diferite in sangele sau.

*
Fanii din intreaga lume au transformat mormantul sau de pe proprietatea de la Graceland intr-un altar dedicat memoriei artistului.

*

Din casatoria cu Priscilla Beaulieu (1967-1973) s-a nascut fiica lor, Lisa-Marie (care a fost, mai apoi, pentru un timp, si iubita lui Michael Jackson).

Iubea caii si cainii. Calul lui preferat se numea Rising Sun si cainele se numea Brutus (a aparut in filmul Live a Little, Love a Little. Parintii lui, Gladys si Vernon, au avut o scurta aparitie in filmul Loving You - se aflau in public in timp ce Elvis canta in scena de final.

*

Elvis Presley este considerat si azi Regele rock ’n’ roll-ului, muzica lui se vinde bine si in permanenta apar fani care il adora.

*

A ars ca o lumanare la ambele capete…

(compilatie dupa mai multe articole de prin ziarele… vremurilor)

Roluri inversate

Dacă in zilele de azi, rolul femeii și rolul bărbatului nu mai par strict delimitate, înainte vreme era clar: femeia avea grijă de casă, de copii, de soț, bărbatul avea grijă să aducă bani acasă pentru a-și întreține casa, copiii, soția.

Gynaecocratia este o sărbătoare cunoscută în special în nordul Greciei și se ține în data de 8 ianuarie. Această sărbătoare care, în traducere, înseamnă guvernarea sau legea femeilor, le permite femeilor, responsabile de treburile casnice în restul anului, să se relaxeze și să nu facă nimic în gospodărie, treburile casnice fiind preluate, până la asfințit, de bărbați.

În ziua de 8 ianuarie, conform tradiției, femeile se adună în cafenelele din sat pentru a sta la taclale, în timp ce bărbații stau acasă și fac curățenie, îngrijesc copiii, și, în general, execută sarcinile casnice. La amurg, bărbații se alătură soțiilor pentru a sărbători.

***

În 8 ianuarie este celebrată și Sfânta Gudula. Dacă Sfântul Michael (Mihail) este patronul orașului Bruxelles, Sfânta Gudula este cea mai venerată patroană a orașului.

În iconografie, sfânta e reprezentată având în mâna dreaptă o lampă în care arde o lumânare. Legenda spune că diavolul, înfuriat de pietatea ei și de influența bună pe care o avea asupra oamenilor, încerca mereu să îi stingă felinarul atunci când ea se întorcea de la liturghia de la miezul nopții, dorind să întrerupă acest ritual pios. Sfânta se ruga pentru ajutor, iar un înger reaprindea felinarul.

Sfânta Gudula a murit în anul 712.

Încă de la începutul secolului al 11-lea la dealul Treurenberg se găsea o biserică, Sf. Michael, renovată în stil gotic în secolul al 13-lea. În 1047, Ducele de Brabant, Lambert al II-lea, a poruncit ca moaștele Sfintei Gudula să fie mutate de la biserica Sf. Gorik în centrul orașului Bruxelles, în noua biserică de la dealul Treurenberg. Din acel moment Biserica Sf. Michael și Sf. Gudula a căpătat o importanță mai mare decât a oricărei alte biserici din Bruxelles.

Patriarhul face mișto de români?

De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere; reprezentanții bisericii, însă, cer.

Preafericitului îi place să dicteze scrisori - m-aș mira să le scrie cu prețioasa-i mână pe care o folosește la alte cele și pe care o sărută credincioșii. Iată ce scrie dumnealui, între altele:

Constatăm cu îngrijorare că, în contextul actualei crize economice, rezultatele colectei naţionale pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului s-au diminuat îngrijorător, fapt care afectează bunul mers al acestui important şantier bisericesc. În aceste condiţii, vă rugăm, Domnule Preşedinte, să acordaţi un sprijin financiar în valoare de 300.000 de lei Patriarhiei Române - Catedrala Mântuirii Neamului, pentru plata materialelor şi manoperei necesare lucrărilor la structură în această fază esenţială pentru bunul mers al întregii lucrări, se arată în scrisoarea trimisă în 11 noiembrie şi semnată de Patriarh.

Izvorul sponsorizărilor și donațiilor pentru Catedrala Mântuirii Neamului pare să fi secat din cauză de criză - economică și / sau existențială - și preafericitul a trimis scrisori către consiliile județene cerând, politicos (cum altfel?!), bani - amintind, răspicat, legile prin care sunt obligați laicii să susțină biserica:

- în Legea nr. 376/2007 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului, la art. 1, alin. 2, se menţionează că fondurile destinate construirii Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu aceasta destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale;

- conform Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al Cultelor din România, cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor conform ultimului recensământ şi cu nevoile reale (art. 10, alin. 6).

Dacă noi (ortodocși sau ba) nu vrem catedrală, popii ne vor ca sponsori. Toți trebuie să dăm bani deoarece catedrala nu-i doar a bucureștenilor, ci a tuturor românilor - din țară și de pe aiurea. Din banii de catedrală oare câte școli ar fi fost dacă nu construite măcar renovate și dotate cu material didactic și mobilier? Până acum, zice purtătorul de cuvânt al patriarhiei, s-au adunat - și cheltuit - 25 milioane de euro. Mulți români așteaptă - sau speră - operații chirurgicale grele  care nu pot fi făcute în România, dar n-au bani să plece. Mulți elevi nu au manuale, iar cele care există sunt uzate rău.

Când va fi terminată catedrala mi-e groază să mă gândesc la costurile de întreținere, la costul și consumul la utilități și alte cele necesare, cheltuieli care vor fi lunare.

Revenind la scrisoarea trimisă consiliilor județene. Unii au zis la anu’. Vicepreședintele CJ Brașov a declarat: "De unde, Doamne, iartă-mă, să îi dăm 300.000 de lei, când tot bugetul nostru pentru anul ăsta pentru instituţiile de cult şi culturale a fost de 150.000 de lei, iar pe anul 2014, dacă vom avea de unde să suplimentăm, o să îl ducem până în 200.000 de lei"?

scrisoarea aici: https://www.gandul.ro/stiri/bugetul-mantuirii-neamului-patriarhul-daniel-cere-consiliilor-judetene-cate-300000-de-lei-pentru-catedrala-pentru-ca-nu-se-mai-strang-donatii-din-cauza-crizei-de-unde-doamne-iarta-ma-sa-ii-dam-11790333

***

La începutul anului trecut (în aprilie), același preafericit a trimis o scrisoare de mulțumire unui senator PP-DD Hunedoara pentru că acesta a avut o atitudine de sprijin a Bisericii ortodoxe, în Parlament. 

Fragment din scrisoare: Vă mulţumim pentru cele două documente şi pentru atitudinea Domniei Voastre împotriva atacului fără precedent  din ultima vreme la adresa Bisericii Ortodoxe Române şi a slujitorilor ei, atacuri datorate necunoaşterii prevederilor Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor privind parteneriatul social dintre Stat şi Biserica Ortodoxă Română pe diferite domenii de interes comun, precum şi a problematicii sprijinului financiar pe care statul şi administraţiile publice locale îl acordă unităţilor de cult ale Bisericii noastre, dar şi lipsei de bună credinţă în aprecierea lucrărilor şi informaţiilor date publicităţii de Patriarhia Română privind eforturile unităţilor de cult ale Bisericii noastre pentru derularea diferitelor activităţi cu caracter social filantropic, educativ, cultural, pastoral şi edilitar gospodăresc în vremuri de criză materială şi morală.

Filantropic? Educativ? Cultural?

Educativ în sens religios; cultural în sens religios. Câte școli au fost construite din grija reprezentanților bisericii ortodoxe române? Criza morală își imaginează c-o rezolva predând în școli laice ortodoxism - se predă de mulți ani, criza morală (pare că) se adâncește.

Preafericitul tot dă din gura - mai mult din pix, ‘că trimite scrisori - despre libertatea religioasă, dar se face că nu observă cum îngrădește libertatea religioasă a altora, insistând cu predarea ortodoxismului în școli laice.

Ce-o fi însemnând filantropie, când nici permisiunea îngropăciunii n-o are un om dacă rudele nu plătesc (au, n-au) ce li se cere, fară (tupeul de) a pretinde chitanțe sau alte documente prin care să poată justifica la finanțe, mai apoi, cheltuielile cu înmormântarea pentru a beneficia de ajutorul de înmormântare, conform legii? Altfel spus: banii intră în contul bisericii (unde rămân) și oamenii primesc ce-au cheltuit de la finanțe (din bugetul orașului). Nu-i aiuristic? N-ar fi mai simplu ca acele cheltuieli care sunt, oricum, rambursate, să nu mai fie achitate către biserică? Ar fi un gest filantropic din partea bisericii, o cheltuială a bisericii, nu a laicilor. De ce să fie suportat ajutorul de înmormântare din banii statului și nu din cei ai bisericii pe care o ridică în slăvi popii? Mda… De-ar fi așa, banii care trebuie prevăzuți în bugetul de stat pentru cultele religioase vor fi mai mulți - biserica nu trebuie să piardă; nu?! Oare câți reprezentanți ai bisericii sponsorizează transportul la școală pentru acei elevi care nu pot urma cursurile deoarece stau la distanțe foarte mari de cea mai apropiată instituție de învățământ? Vă amintiți, cred, că multe școli au fost desființate din motive diverse. Biserica n-ar fi avut ceva bani să susțină (să deruleze) această activitate cu caracter educativ? Probabil că nu! Din ce-ar mai ridica alte clădiri pe care să le doteze inclusiv cu sistem de sonorizare exterior pentru ca slujbele să fie ascultate de dimineață, în zile de duminică, de cine vrea - dar mai ales de cine nu vrea! - atunci când unii ar vrea să doarmă mai mult sau, pur și simplu, vor liniște?

PAMFLET

Preocupat de numărul din ce în ce mai mare al românilor care poartă nume de sfinţi, liderul BOR a anunţat necesitatea introducerii unei cotizaţii pentru cei care vor să le folosească în continuare. Decizia va intra în vigoare în termen de câteva zile, iar taxa va fi obligatorie pentru toţi românii ale căror prenume se regăsesc în calendarul ortodox.
Peste un milion de români poartă numele arhanghelilor Mihail şi Gavril, a declarat patriarhul Daniel. Să nu mai vorbim de cei pe care îi cheamă Ion, Constantin sau Elena. Nici unul dintre ei nu a achitat Bisericii drepturile de autor cuvenite, deşi suntem de 2000 de ani impresarii tuturor sfinţilor din calendar. O taxă modică pe prenume e ceva firesc, la cât s-au jertfit aceştia pentru noi. Din bunăvoinţa Bisericii, cei care poartă mai multe nume de sfinţi vor plăti doar 50% pentru fiecare nume suplimentar.
sursa: https://www.timesnewroman.rolife-death/8218-patriarhul-daniel-romanii-cu-nume-de-sfinti-vor-plati-o-taxa-pentru-a-le-folosi-in-continuare (autor:Vasile) - in febr 2021 pag nu poate fi accesata.

Soborul Sfantului Ioan Botezatorul

La multi ani cu sanatate!

Ioan este nume iudaic: Iohanan prescurtare din Iehohanan si inseamna Dumnezeu s-a milostivit. Foarte multi romani poarta numele de Ion (forma neaosa), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie in diferite variante: Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionut, Onut, Ionela, Nela, Ionica, Oana s.a.), alcatuind cea mai bogata familie onomastica din România.

In fiecare an, pe 7 ianuarie, se sarbatoreste Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care este cinstit cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan.

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. El a fost, probabil, nascut la Ain-Karim, la sud-vest de Ierusalim, dupa ce ingerul Gabriel (Gavriil) i-a spus lui Zaharia - in timp ce acesta slujea in Templul din Ierusalim - ca sotia lui va naste un copil, desi era o femeie in varsta. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gabriel, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Elisabeta, mama lui Ioan, era ruda cu Maria. Potrivit Scripturii, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul.

Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus.

A trait ca un pustnic in desertul din Iudeea pana aproximativ in anul 27 A.H. A inceput sa predice pe malul Iordanului la varsta de 30 de ani, in al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii. Menirea lui a fost de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!

Ioan a fost proroc cand Dumnezeu i-a spus cum va cunoaste pe Fiul Sau intrupat, si a fost apostol cand a vazut pe Duhul Sfant pogorat peste Hristos si a auzit glasul Tatalui cu privire la El.

Ioan Botezatorul marturisea: Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. Si am vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu.

El a atras multimile, si cand Hristos a venit la el, Ioan L-a recunoscut ca Mesia si cand acesta l-a rugat sa-L boteze, Ioan a spus: Eu sunt cel care avea nevoie de botez de la tine. Cand Hristos a plecat sa predice in Galileea, Ioan a continuat sa predice in valea Iordanului.

Temandu-se de marea lui influenta asupra oamenilor, Irod Antipa, tetrarh al Galileei, a dat ordin sa fie arestat si inchis in cetatea Maherus de la Marea Moarta, atunci cand Ioan a denunțat casatoria lui cu Irodiada, sotia fratelui sau, Filip. Ioan a fost decapitat la cererea de Salomeei, fiica Irodiadei, care a cerut capul lui la instigarea mamei ei orbita de ura.

Ioan a inspirat multi dintre adeptii sai sa urmeze pe Hristos. Intre acestia au fost Andrei si Ioan, care au devenit apostoli in urma predicilor lui Ioan.

Ioan este prezentat in Noul Testament ca ultimul dintre profetii Vechiului Testament si precursorul lui Mesia.

Potrivit traditiei, Ioan a fost inmormantat in Samaria. Din relatarile istoricilor Rufinus si Teodoret, aflam ca mormantul sau a fost profanat in timpul imparatului Iulian Apostatul, in anul 362. Astfel, o parte din moaste a fost arsa, iar cealalta parte a fost dusa in Ierusalim, apoi in Alexandria. La 27 mai 395, a fost asezata in biserica ce ii poarta numele. Despre capul sfantului nu se cunosc foarte multe lucruri. El a fost de trei ori pierdut si de trei ori aflat. Astazi, capul sfantului se afla la Roma.

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

Fapt divers

Nu este obligatoriu ca un crestin sa poarte un nume de sfant, chiar daca acesta este un lucru frumos si recomandabil. Primii crestini purtau nume pagane, pentru ca altele nici nu erau, iar unii purtau chiar nume de zeitati pagane: Dimitrie, Dionisie, Artemida, Afrodita, Diana, Mercur(ie) ş.a. La urma urmei, nu numele sfinteste omul, ci omul sfinteste numele prin viata, iar uneori si prin sangele sau! Si chiar daca crestinul nu poarta numele unui sfant, nu inseamna ca el nu are inger pazitor, care e cu totul altceva decat sfantul ocrotitor / patronul ceresc.

Mulţi preoti din Republica Moldova, dar mai ales din Rusia, inca refuza sa boteze copiii care nu poarta nume de sfinti, iar daca acestia au fost totusi botezati cu astfel de nume, preotii respectivi refuza sa pomeneasca orice nume care nu se gaseste in lista de sfinti publicata in fiecare an in Calendarul Bisericii Ruse. In Biserica Ortodoxa Româna, la acest capitol, situatia e mai buna numai ca, de multe ori, se cade in cealalta extrema, acceptandu-se orice nume, si aceasta nu pentru ca preotii români ar fi cu mult mai destupati la minte, ci pentru ca nu-i intereseaza cu ce nume boteaza, facand intru totul pe placul parintilor (platitori).

(sursa)

Nota:

Cuvantul sobor inseamna adunare de oameni, iar in cadrul liturgic exprima chemarea spre slujba cat si adunarea in jurul sfantului praznuit pentru ca acesta, prin rugaciunile sale, sa mijloceasca in fața lui Dumnezeu pentru noi.

Soborul are loc in general dupa o mare sarbatoare si sunt pomeniti sfantul sau sfanta care s-a facut unealta lui Dumnezeu pentru implinirea planului Dumnezeiesc. Soborul Maicii Domnului a devenit model de sarbatoare si pentru alti sfinţi precum Soborul Sf. Ioachim si Ana, Soborul Sf. Ioan Botezatorul sau Soborul Sf. Arhangheli.

Părintele Siguranței, Ion Panaitescu

Ion (Iancu) Panaitescu s-a născut la 7 ianuarie 1875; a urmat studii de drept. La 24 iulie 1895 era copist cl. II și arhivar; în 1897 ajunge secretar în Teleorman, iar în 1902 e numit șef de birou cl. I în Ministerul de Interne. Pentru competențele sale deosebite, la 01 aprilie 1903 (la vârsta de 28 de ani) este numit șef de serviciu în Poliția și Siguranța Generală, iar la 31 martie 1908 devine directorul D.P.S.G.

A fost distins cu mai multe decorații, între care Ordinul Steaua României în grad de cavaler, Coroana României în grad de ofițer, medaliile Bărbăție și Credință Clasa I, Avântul țării, Medalia Jubiliară, comandor al ordinelor Franz Josef (Austro-Ungaria), Sf. Ana (Rusia), Sf. Stanislas și Mântuitorul.

Despre el s-a spus că avea o putere de muncă formidabilă; nimic nu trecea fără să fie văzut și verificat de dânsul. Deși era neîncadrat vreunei școli formative europene, a dovedit genialitate, spirit organizator, patriotism, fiind și un pedagog și psiholog de mare clasă.

A demisionat din Ministerul de Interne în anul 1919 - cauza nu este deplin cunoscută - și a decedat în anul 1929.

**

Prin Legea pentru organizarea Serviciului Administrației Centrale a Ministerului de Interne, la 19 aprilie 1892 s-a înființat Biroul Siguranței Generale, care avea atribuții în domeniul culegerii de informații, iar din 1907 a fost creată Direcția Administrației Generale a Personalului, Poliției și Statisticii, o structură de informații cu ramificații în țară, în centrele mai importante, condusă de Iancu Panaitescu - director în Direcția Generală a Poliției și Siguranței, ulterior desființată și asimilată de Siguranța Generală a Statului.

Creată la 25 martie/7 aprilie 1908, Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale (D.P.S.G.) era condusă un an mai târziu de un director, Ion Panaitescu, ajutat de inspectorul general Romulus Voinescu.

Liberalul Ion I.C. Brătianu (20.08.1864 - 24.11.1927) l-a însărcinat cu formarea noii instituţii (D.P.S.G.) pe Ioan (Iancu) Panaitescu.

Iniţial, Poliţia de Siguranţă era formată din puțin peste 80 de comisari şi agenţi așa că au fost transferați oameni de la Prefectura Poliției Capitalei și de la Ministerul de Interne și, în 1922 Siguranţa număra 2835 persoane. Existau 26 de brigăzi de siguranţă în Transilvania, 14 în Basarabia, 5 în Bucovina şi 23 de brigăzi şi subbrigăzi în restul teritoriului. La punctele de trecere a frontierei existau 27 de poliţii în Transilvania, 30 în Dobrogea, Basarabia şi Bucovina, la care se adăugau 17 poliţii în Vechiul Regat şi în Basarabia, 9 în Transilvania, 4 în Bucovina şi 21 de unităţi în porturi, la Dunăre şi Marea Neagră. (Florin Şinca, Din istoria Poliţiei Române).

Încă din timpul răscoalelor ţărăneşti din 1907, directorul Panaitescu, prin agenţii săi, supraveghea în permanenţă activitatea naţionaliştilor conduşi de tandemul N. Iorga - A. C. Cuza, dar şi pe cea desfăşurată de exilaţii ruşi şi basarabeni, mulţi dintre ei anarhişti şi socialişti vânați inclusiv de ruși. Între aceștia numărându-se și Ilie Cătărău (personaj istoric controversat), unul dintre cei suspectați că ar fi aruncat în aer statuia lui Arpad de pe muntele Tâmpa, Brașov (1913).

Graba înființării Siguranței Generale pare să fi fost datorată răscoalelor din 1907, hotărârea înființării fiind o decizie politică.

Potrivit Legii pentru organizarea poliţiei generale a statului din 1942, Poliţia de Siguranţă are rolul de a culege, a instrumenta şi aduce la cunoştinţa autorităţii superioare, ştiinţele şi indiciile privitoare la fapte sau stări de fapt, contrare ordinei publice şi siguranţei statului. Insulta naţiunii române, a statului, a eroilor neamului, drapelului ţării sau a altor simboluri, intrau în sfera de preocupare a Poliţiei de Siguranţă.

Dacă liberalul Vasile Lascăr e considerat Părintele Poliției moderne, Ion Panaitescu poate fi considerat Părintele Siguranței.

Vezi si:
Scoala pentru politisti 
La inceput a fost agia