Câini cu porţia

Ţara arde şi impotenţii politic se piaptănă. S-au gândit politicienii ce s-au gândit ce să mai facă şi au găsit: o lege care să limiteze numărul de câini pe care un cioban are dreptul să-i întreţină pe lângă turme. Astfel, cei de la şes au dreptul la doar un câine, cei de la deal au dreptul la doi iar cei de la munte la trei câini care să le păzească turmele, de urşi şi de lupi, în special; în paralel, aceiaşi parlamentari impotenţi politic protejează interesele vânătorilor şi inventează fel de fel de facilităţi pentru aceştia - inclusiv dreptul la vânătoare pe terenul altuia.

Câinii ciobanilor, se ştie, sunt agresivi din fire - pentru că aşa trebuie să fie cu orice fiinţă care nu face parte din turma pe care o păzesc. Ce vor face ciobanii care au mai mulţi câini decât prevede legea şi nu vor să plătească amenzi de până la 1500 de lei? Un cioban a zis că orice adăpost al unei turme are cel puţin patru colţuri şi la fiecare colţ ar trebui măcar un câine. Patru colţuri sunt puţine, în comparaţie cu câte colţuri au capetele politicienilor care au aprobat aşa ceva.

Revenind: ce se va întâmpla cu ceilalţi câini? Îi vor ucide? Nu afirm că n-ar fi în stare unii dintre ciobani… Îi vor lăsa liberi prin localităţi, să atace oameni şi animale? Se vor aplica amenzile abia după ce câinii “în surplus” vor muri de bătrâneţe sau ucişi de o fiară?

Chiar şi ministrul agriculturii se arată mirat de astfel de dispoziţii şi zice că se va mai discuta despre această lege… Aşa o fi… s-o discuta, dar cine o fi avut iniţiativa asta creaţă s-o fi consultat cu vreun cioban sau doar a aflat el că ciobanii, cam cu alcoolul în nas cel mai adesea, asmut, uneori, câinii pe turiştii care trec prin zonă, chiar dacă păstrează linia drumului marcat? O fi reclamat cineva, prieten cu vreun politician fără ocupaţie, şi cum în RO e mai simplu să distrugi în totalitate decât să găseşti vinovaţii, au dat o lege care să rezolve ieftin şi fără efort chestiunea.

Tot de la parlamentarii zeloşi şi plini de înţelepciune vine şi legea (mai veche) care se referă la jujeu. Toţi câinii de pază care însoţesc turmele de oi trebuie să poarte jujeu. Jujeul este o bucată de lemn  care se atârna la gâtul câinilor spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. Există chiar şi norme care reglementează dimensiunile jujeului: diametrul de 4 cm, lungimea de 30 de cm, cel puţin, şi se realizeaza prin strunjire. Oare un jujeu de 28-29 cm ar aduce ciobanului o amendă? Dacă diametrul e mai mic cu un centimetru sau doi? Dar dacă inelul de care se prinde cu lanţ la gât nu e chiar la mijlocul băţului? Dacă găseşte omu’ o creangă neteda şi nu mai trebuie s-o strunjească va fi amendat? Dacă cilindrul nu e perfect şi există diferenţe de diametru pe ici-colo? Vor trebui ciobanii să se doteze cu şublere şi rulete pentru a măsura cu exactitate jujeul ce-l vor confecţiona, poate, în vârf de munte?

Pe scurt: cred că unii nu doar că au prea mult timp liber dar au şi mintea odihnită. Cam asta, probabil, ar spune şi ministrul agriculturii dacă nu ar fi diplomat, şi doar se miră – nu s-ar mira de-ar fi o lege normală.

Ziua Internaţională a Drepturilor Omului

Drepturile omului nu sunt încălcate numai de terorism, represiune sau asasinate, dar şi de structuri economice nedrepte care creează inegalităţi imense. (papa Francisc)

La plenara 317, din 4 decembrie 1950, a Adunării Generala a Organizaţiei Naţiunilor Unite a fost instituită oficial Ziua Internaţională a Drepturilor Omului la data de 10 decembrie; data a fost aleasă pentru a onora adoptarea şi proclamarea de către Adunarea Generală a O.N.U., la 10 decembrie 1948, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Din anul 1994 România este parte la „Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale” şi se supune jurisdicţiei Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. In cadrul Uniunii Europene, România a semnat, în decembrie 2007, Tratatul de la Lisabona care conţine „Carta Drepturilor Fundamentale”.

Drepturile omului sunt "de obicei înţelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoană are în mod inerent dreptul pur şi simplu pentru că el sau ea este o fiinţa umană." Drepturile omului sunt astfel considerate ca fiind universale (se aplică peste tot) şi egalitare (aceleaşi pentru toţi)

Între drepturile relative garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) se regăseşte şi dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie (art. 9):

1. Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

Art. 14 din Convenţia cu privire la drepturile copilului

1. Statele părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie.

2. Statele părţi vor respecta dreptul şi obligaţia părinţilor sau, după caz, ale reprezentanţilor legali ai copilului, de a-l orienta pe acesta în exercitarea dreptului sus menţionat, de o manieră care să corespundă dezvoltării capacităţilor sale.

3. Libertatea fiecăruia de a-şi manifesta religia sau convingerile poate fi supusă numai restricţiilor care sunt prevăzute de lege şi care sunt necesare pentru protecţia securităţii publice, a ordinii publice, a sănătăţii şi moralei publice sau a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora.

Din Declaraţia asupra eliminării tuturor formelor de intoleranţa şi de discriminare bazate pe religie sau convingere:

Articolul 2

1. Nimeni nu poate face obiectul discriminării din partea unui stat, a unei instituţii, a unui grup sau a unui individ oarecare din cauza religiei sau a convingerii sale.

2. În scopurile prezentei Declaraţii, prin termenii „intoleranţă şi discriminare fondate pe religie şi convingere” se înţelege orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţă fondate pe religie sau convingere şi care au ca obiect sau ca efect să suprime sau să limiteze recunoaşterea, beneficierea sau exercitarea drepturilor omului şi a libertaţilor fundamentale pe bază de egalitate.

Articolul 5 :

1. Părinţii sau, eventual, tutorii legali ai copilului au dreptul de a organiza viaţa în sânul familiei în conformitate cu religia sau convingerea lor şi ţinând seama de educaţia morală conform căreia ei socotesc ca trebuie crescut copilul.

2. Orice copil se bucură de dreptul de a consimţi, în materie de religie sau de convingere, la o educaţie conformă voinţei părinţilor săi sau, după caz, a tuturilor săi legali, şi nu poate fi constrans să primeasca un învăţământ referitor la o religie sau la o convingere împotriva voinţei părinţilor sau a tutorilor săi legali, interesul copilului fiind principiul director.

3. Copilul trebuie sa fie protejat împotriva oricărei forme de discriminare fondată pe religie sau convingere. El trebuie crescut în spirit de înţelegere, toleranţă, prietenie între popoare, pace şi fraternitate universală, de respect al libertaţii de religie sau de convingere a altuia şi în deplina conştiinţă că energia şi talentele sale trebuie să fie puse în serviciul semenilor.

4. În cazul unui copil care nu este sub tutela nici a părinţilor săi nici a tutorilor legali, dorinţele exprimate de acesta, sau orice altă dovadă culeasă asupra voinţei lui în materie de religie sau de convingere, vor fi în mod cuvenit luate în consideraţie, interesul copilului fiind principiul director.

5. Practicile unei religii sau a unei convingeri în care a fost crescut un copil nu trebuie să aducă prejudicii nici sănătaţii sale fizice sau mentale, nici dezvoltării sale complete, ţinând seama de paragraful 3 al articolului prim al prezentei declaraţii.

În Constituţia României, libertatea conştiinţei este consacrată în articolul 29.

Termenul de convingere acoperă diferite domenii ale gândirii şi credinţei: filosofia, concepţiile politice, credinţele. Libertatea de gândire, conştiinţă şi religie nu înseamnă că se permite sustragerea de la obligaţiile legale ale fiecarui cetăţean în parte.

Libertatea de gândire, conştiinţă, religie este un drept absolut - ceea ce inseamna că nu se poate pătrunde în forul interior al persoanei. Acest drept cuprinde trei elemente: dreptul de a avea convingeri, dreptul de a nu avea convingeri, dreptul de a schimba convingerea.

Acestea fiind scrise, oare cunoaşte cineva o anumită formă de discriminare faţă de liberi cugetători sau faţă de cei care au altă religie decât cea ortodoxă? Ca individ, dacă susţii, de exemplu, construirea unei mega catedrale nu poţi cere statului interzicerea construirii unei mega moschei - reprezentanţii statului ar încălca unele dispoziţii din convenţiile semnate de-a lungul timpului. Individul care susţine predarea religiei ca materie (chiar facultativă) în programa şcolară trebuie să ofere alternativă celor care nu vor să urmeze aceste cursuri - ceea ce nu prea se întâmplă (reprezentanţii statului nu par interesaţi de minoritatatea liberilor cugetători sau a celor care aleg să nu inveţe la şcoală perceptele religioase).

sursa foto: http://internationalbillofhumanrights.com/ (in febr 2021 siteul nu mai exista)

vezi şi:
Consideraţii privind drepturile şi libertăţile fundamentale
Apărarea drepturilor nepatrimoniale

Miercurea fara cuvinte! Dimineţi cu ceaţă

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte! (50) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.

HAPPY WW!

sursa fotografii: Brasov, orasul sufletului meu

Clubul cinefililor: Generation War

Intalnirea de la Clubul cinefililor pe pagina la Carmen in fiecare saptamana.

sursa 

Actiunea miniseriei in 3 parti (The Different Time, The Different War, The Different Country), "Unsere Mütter, unsere Väter"  (Generation War, 2013), in regia lui Philipp Kadelbach, incepe in anul 1941 la Berlin si ilustreaza viata a cinci prieteni in timpul celui de-al doilea razboi mondial, un razboi care a schimbat radical destine dar si lumea intreaga, aducand distrugeri monstruoase in toata Europa, si nu numai.

Despartindu-se, cei cinci isi dau intalnire de Craciun, in localul unde lucra Greta, ei fiind convinsi ca razboiul se va termina in mai putin de un an.

Wilhelm Winter (Volker Bruch), Charlotte (Miriam Stein), Greta Müller (Katharina Schüttler), Viktor Goldstein (Ludwig Trepte) si Friedhelm Winter (Tom Schilling) sunt prieteni din copilarie.

Greta si Viktor se iubesc, in ciuda faptului ca tanarul este evreu si e considerat de nazisti ca fiind rasa inferioara ce nu trebuie sa se “amestece” cu germanii, iar Charlotte, care s-a pregatit sa devina asistenta medicala pe front, il iubeste in secret pe Wilhelm, locotenent decorat in armata germana. Fratele lui Wilhelm, Friedhelm, este un tanar sensibil, preocupat de literatura si de filosofie, care se obisnuieste greu cu ideea de a pleca la razboi si a ucide semeni si nu are nicio dorinta de a deveni soldat, dar nu are de ales. La un moment dat, camarazii sai, nemultumiti ca le pune viata in primejdie cu lasitatea sa, il bat serios, iar fratele lui nu intervine.

Cei cinci prieteni sunt tineri cu vederi largi, obligati sa faca alegeri agonizante, in unele momente.

Greta e barmanita in localul unde cei cinci se intalnesc aproape seara de seara dupa ce fiecare isi termina treburile zilnice. E o buna cantareata si viseaza sa devina o a doua Marlene Dietrich, ajungand sa cante si pe front, pentru soldati, moment in care o va reintalni, pentru scurt timp, pe Charlotte. O ajuta in cariera sa un general SS, casatorit, pe care il seduce si cu gandul de a-si salva iubitul, pe Viktor, care ar urma sa fie deportat alaturi de familie. Crudul general ii face rost de acte false lui Viktor si Greta e multumita ca iubitul ei a plecat spre America, desi e trista ca el nu ii scrie macar un rand, sa stie ca e in siguranta.

Actiunea se deruleaza, in principal, in jurul invadarii Rusiei, cand armata germana este invinsa dupa lupte grele. Wilhelm era comandantul fratelui sau care ezita sa ucida, la inceput, apoi intelege ca in razboi ucizi sau esti ucis. In razboi a fost obligat sa faca ceea ce trebuia pentru a supravietui, renuntand la principiile sale, neputand alege sa nu ucida - sau, poate n-a dorit sa aleaga sa nu ucida. La razboi mergi si ucizi copilul altuia daca nu vrei sa planga mama ta. Cine nu vrea sa ucida, pe front, se lasa ucis - ceea ce echivaleaza cu sinuciderea - sau dezerteaza, ceea ce ii aduce pedeapsa cu moartea, in general, o moarte dezonoranta pentru sine si pentru familie.

Razboiul scoate tot ce e mai rau in oameni - romanticul poate deveni erou, ucigand cu sange rece, curajosul poate deveni las, nereusind sa mai ucida cu sange rece; conceptiile pe care Charlotte le credea puternice se zdruncina din temelii, ideologia ei nazista disparand dupa ce reclama o asistenta medicala ca ar fi evreica, si mai apoi avertizand-o sa fuga …

Oamenii fac alegerile constransi fiind de conjunctura.

Povestea e tragica - asa cum sunt cele mai multe povesti de gen. In razboi, omul rezista tentatiei de a fi uman. Poti fi uman cu inumanii? Raspunsul iti spune daca esti sau nu uman - dar nu in timp de razboi. La inceput lupti pentru patrie; cand apar suspiciunile lupti pentru camarazii pe care nu-i poti parasi. Dar cand ramai singur pentru ce mai lupti? - e o parte a monologului lui Wilhelm, naratorul acestei povesti de razboi.

Desi istoricii au criticat unele actiuni din film ca fiind nerealiste, mie mi-a placut filmul. Desi am detestat si detest nazismul, si razboiul in general, de cate ori am vazut filme cu actiunea petrecandu-se in cele doua razboaie mondiale m-am gandit ca soldatii germani sunt tot carne de tun, asa cum sunt toti soldatii, din toate timpurile, oameni care nu vor sa fie soldati dar pe care legea ii obliga sa devina – legea si dorinta politicienilor. Intre soldatii germani au fost - cei mai multi - oameni care au suferit pentru alegereile pe care au fost obligati sa le faca.

Este primul film pe care il vad si in care e prezentata infrangerea germanilor din perspectiva germana. Consider ca e un film care merita vazut. E un film cu multe “intoarceri de situatie”, un film in care personajele nu sunt doar eroi sau doar lasi, un film in care alegerile si faptele protagonistilor sunt neasteptate, uneori.

Miercurea fara cuvinte! Urma ursului

Fotografie pentru Miercurea fara cuvinte! (49) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.

sursa foto: Turism de Aventura

HAPPY WW!

Buna dimineata soare! In munti, de O.Goga

sursa: Turism de Aventura

Voi, munţilor mândri, moşnegi cununaţi

Cu stelele bolţii albastre,

În leagănul vostru de codri şi stânci

Dorm toate poveştile noastre.

Alături de şoimii cu ochii aprinşi,

Din tainica voastră dumbravă,

Se-nalţă-ndrăzneţe-n lumina din cer

Şi visele noastre de slavă.

[…]

Vă arde ruşinea din creştet, ades'

Voi aspră porniţi vijelie -

Şi sufletu-mi lacom vă soarbe atunci

Năprasnica voastră mânie!

Din urletul vostru sub cerul aprins,

Din ploaia de trăsnete grele

S-a naşte odată, plutind peste vremi,

Cântarea cântărilor mele!

(În munţi, de Octavian Goga)

In jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

Pe un picior de plai

sursa: Brasov, orasul sufletului meu

Să îţi iubeşti ţara ar trebui să fie uşor, mai ales pentru cei care locuiesc în ea - uneori am impresia că cei plecaţi prin ţări străine iubesc România mai mult decât cei rămaşi aici, poate pentru că, într-un fel, s-au distanţat şi le lipseşte… Se zice că începem să preţuim ceva cu adevărat abia atunci când nu mai avem acel ceva… Alteori am impresia că unii străini iubesc România mai mult decât o iubesc mulţi români…

Poţi demonstra că îţi iubeşti ţara fiind un cetăţean activ, un cetăţean implicat în viaţa sociala şi în cea politică, în viaţa comunităţii din care faci parte - să vrei să afli ce-ţi pregătesc edilii, politicienii, să ai curaj să te opui când ceva nu pare a fi gândit şi hotărât în interesul general al concetăţenilor.

Poţi învăţa să îţi iubeşti ţara şi altfel decât la nivel declarativ: iubeşte-ţi concetăţenii, cu bunele şi relele lor; încurajează-i pe cei buni şi ai răbdare cu cei mai puţin buni - poate reuşeşti să le arăţi că nu toţi oamenii sunt ca cei pe care i-au cunoscut ei de-au ajuns să fie consideraţi paria sau doar capital electoral. Critică atunci când e de criticat şi laudă atunci când simţi să faci asta. Uneori, un gest cât de mic, cât de aparent neimportant, poate schimba un destin - în bine sau în rău; încearcă să schimbi ceva în bine, oricât de puţin, pentru că din bine cu bine se face şi mai bine.

Învaţă istoria ţării, aminteşte-ţi ce evenimente s-au petrecut la o dată anume, în trecut. Caută-ţi un erou, afişează un drapel (chiar mic) în curtea casei, pe terasă… Nu-ţi fie ruşine să recunoşti că eşti român, din contră, laudă-te, pentru ca oricine să înţeleagă că nu toţi românii sunt neisprăviţi - luptă să schimbi părerea celor care cred altfel.

Să îţi iubeşti ţara nu înseamnă să dispreşuieşti străinii sau să-i urăşti - asta e xenofobie.

Promovează tradiţiile strămoşilor chiar şi atunci când accepţi tradiţiile altora - nu le înlocui pe ale tale cu ale altora, ci promovează-le pe unele (le ai în suflet), distrează-te cu altele, dar nu exagera până rişti să dai în naţionalism sau în bigotism - păstrează echilibrul. Între oameni, o dragoste manifestată prin gesturi excesive e o dragoste nesănătoasă, obsesie - cam la fel şi cu dragostea de ţară.

**

Taurul se satură păscând pe câteva iugăre; o singură pădure e de ajuns pentru mulţi elefanţi; ca să hrăneşti omul, îţi trebuie pământul şi marea. Cum aşa? Natura ne-a dat un trup atât de mic şi un pântece ce nu poate fi umplut ca să întrecem lăcomia celor mai mari şi nesătule animale?

(Seneca, din Scrisori către Lucilius)

Imi plac tare mult versurile Aurorei Georgescu: Ce-nseamnă ţara s-o iubeşti?

Parafrazând fraza din finalul fiecarui episod al serialului Midnight Caller:

                     La mulţi ani, România, oriunde ai fi!