Distrugerea parcului N Titulescu, Brașov?

Parcul Nicolae Titulescu e o oază de verdeață in mijlocul orașului, un oraș extra-aglomerat de mașini, un oraș poluat. Parcul e un punct central al vieții comunității. Am petrecut timp in acest parc de când nici nu știam in ce lume am ajuns. Poate voi mai avea parte de acest parc și la bătrânețe. 😊

Încă de când eram bebeluș părinții m-au plimbat aproape zilnic prin parc, fie iarnă, fie vară. În tinerețe am jucat șah pe mesele speciale pentru acest joc - la bătrânețe va fi hazliu să joc, din nou, șah in parcul Titulescu. Alături de o prietenă am petrecut ore in șir pe băncile parcului, zi de zi timp de cel puțin o lună, învățând la limba și literatura română pentru admiterea în anul trei de liceu (treapta a doua, cum îi zicea pe atunci). Peste zilele tinereții petrecute în acest parc aleg să sar. 😃

Câteva date despre parc

Parcul Nicolae Titulescu din Brașov e situat între Bulevardul Eroilor și strada Nicolae Iorga, lângă Primărie, peste drum de Modarom, la vreo 300 și ceva de metri de Piața Sfatului, aproape de Biblioteca Județeană, de Rectorat și, implicit, de Livada Poștei. Dincolo de strada Nicolae Iorga e Dealul Straja, unde se afla Cetățuia Brașovului.

E un parc cu istorie lungă, fiind proiectat la începutul secolului al XX-lea de Carol Hermann, grădinarul șef al orașului. In parc mai sunt și azi câțiva arbori mai speciali. Are o suprafață de circa 10 hectare. Grădinarul a adoptat un stil englezesc, cu alei șerpuite, și arbori care oferă o atmosferă deosebită în orice anotimp. Este și o fântână arteziană in parc, un loc răcoros in timpul zilelor fierbinți.

Din loc in loc sunt statui și monumente dedicate unor personalități culturale și istorice - bustul lui Nicolae Titulescu e plasat la una dintre intrările în parc. Altfel spus, plimbându-se prin parc, cei interesați au șansa să afle ceea ce, poate, nu știau.

In parc se organizează diferite evenimente culturale: concerte, festivaluri, expoziții în aer liber.

Cine și cum vrea să distrugă parcul Nicolae Titulescu

E un parc frumos, mare, parcul Nicolae Titulescu - locul de joacă pentru copii e de curând reamenajat, și-au defrișat câțiva copaci, iar altora le-au cam afectat rădăcinile. Desigur, și in acest parc, cei mai mulți arbori sunt întreținuți in stilul caracteristic tăietorilor de iarbă: se tunde coroana în întregime, cât să rămână cioturi.

În urmă cu mai mulți ani s-au cheltuit grămezi de bani (de două ori) pentru studii de fezabilitate: fostul actual primar voia parcare sub acest parc. Cu greu a fost împiedicat să-și ducă la îndeplinire planul de distrugere a parcului. Între altele, părea că vrea să facă din banii cetățenilor parcări (și) pentru hotelurile și localurile din zonă.

Nu s-a vindecat de obsesia parcării de sub parc! Ideea e vehiculată din nou, deși a întâmpinat opoziție serioasă de câte ori a pus în discuție această parcare subterană.

Acum, primarul fost actual are (și) alte gânduri: teleferic care să pornească din Parcul Titulescu și să urce până la Cetățuie - cică, să ajungă turiștii mai repede acolo. Deocamdată, Cetățuia e in reparații... închisă pentru public, altfel spus. Și, dacă tot se vor începe ceva lucrări... de ce n-ar distruge parcul care datează de circa 150 de ani?

De ce ar vrea cineva teleferic peste clădiri vechi când există căi de acces inclusiv cu mașina? Poate pentru că individul care deține in Poiana Brașov toate instalațiile de transport pe cablu, câteva hoteluri, iar in Brașov deține telefericul care urcă pe Tâmpa plus, de vreo trei ani, restaurantul Panoramic din vârful acestui munte plus teren din munte, s-ar ocupa și cu acest transport pe cablu spre Cetățuie? De ce să facă așa ceva, distrugând mare parte nu doar din Parc, ci și din dealul pe care e Cetățuia? Un microbuz (electric - că e plin orașul) ar fi suficient pentru turiștii care vor dori să viziteze Cetățuia... În vremea când Cetățuia era funcțională era arhiplină, și nu se plângea cineva că e prea greu accesul.

Acest primar, care a început ca membru în Partidul Democrat devenit Partidul Democrat Liberal și apoi, printr-o nefericită fuzine, Partidul Național Liberal, nu și-a publicat vreun CV, și nu se știe ce a muncit până în 1990, și nici până să calce în politică (prin 1992). Despre studii se vehiculează idei... El se declară profesor și se zvonește că ar fi terminat o facultate de educație fizică și sport la o universitate privată... Să fie acesta motivul (sătul de sport!) pentru care, de-a lungul timpului (a fost 16 ani primar: 2004-2020, și din nou acum, din 2024), in toate mandatele a pălăvrăgit despre "fluidizarea traficului" adică, a urmărit să transforme orașul în unul foarte prietenos cu mașinile? Pentru noul mandat obținut a pălăvrăgit despre "deblocarea orașului". Cine l-o fi blocat? Avem parcări inclusiv pe foste pășuni/zone de agrement (vezi Poiana Mică, spre Poiana Brașov). Cum deblochează orașul? Ei, na! Continuând să dezvolte infrastructură pentru trafic auto! În plus, pare că are o nouă obsesie: transport pe cablu! Tot el voia telecabină și spre Poiana Brașov, din oraș.

În plus, omu' visează la multe pasaje subterane... pentru pietoni (in general) să nu încurce traficul auto ăia de merg pe jos. Pe sub șosele, pe sub dealuri, munți și câmpii, pasaje subterane. Sper să nu-i vină ideea unui pasaj subteran pe sub râul Timiș... sau ideea unui metrou... Mai ales, sper să fie vindecat de obsesia telefericului între Parcul Nicolae Titulescu și Cetățuie; sunt destule mini-autobuze in parcul auto, iar dacă nu-s mai poate cumpăra vreo două.

Tăierea arborilor s-a reluat în Brașov

Cred - e opinie personală - că primarul actual, de care am scăpat doar patru ani, el fiind primar din 2004 până în 2020! și un nou mandat din 2024 - rezultatul alegerilor - total nedemocratic! - într-un singur tur de scrutin, urăște orașul în care e primar. Altfel nu-mi explic de ce, printre altele, a reluat mania tăierii și "toaletării" arborilor...

La începutul săptămânii (luni sau marți) aud drujba, pe la ora 10:30... Deja am fobie la sunetul drujbei! Ies in balcon și văd vreo 10 indivizi îmbrăcați în verde închis, cu drujbe, un camion cu remorcă și unul cu o macara. Tăiau de zor mesteceni. În sfârșit, după vreo zece ani, l-au nimerit și pe singurul uscat serios (era fără frunze de cel puțin 10 ani, dar numai din jurul lui tăiau). Noh, și-au tot tăiat! Nu am văzut vreun marcaj pe ei, dar unul din gașca verzilor se plimba prin zonă și indica mesteceni... "Mai e și ăsta subțirel de aici" - indică un mesteacăn din zona verde care mărginește drumul spre garaje. Unul dintre verzi se apropie de bloc și cercetează cu privirea arborii, ca și când căuta ceva de tăiat, dar lângă bloc nu sunt mesteceni...

(calitatea pozei e atât de proastă pentru că poza e făcută cu telefonul, apoi am fotografiat cu tableta această poză - altfel nu pot transfera poze de pe un dispozitiv pe altul)

Cu doar câteva luni in urmă au schilodit niște meri pădureți și alți arbori...

Cu doar câțiva ani în urmă am aflat că - teoretic cel puțin - ce se taie din oraș e donat ca lemn de foc pentru cei care au venituri mici și au nevoie de lemne pentru încălzire, iarna. Nimic de obiectat în privința acestor donații. Totuși, statul are - sau ar trebui să aibă - fond forestier special pentru așa ceva - mai ales că aici e zonă de munte (in ritmul in care pare că dispune tăieri actualul primar e probabil că va fi zonă de munte fără păduri sau arbori prin oraș).

Nu doar prin cartiere se taie... Au tăiat cinci castani sănătoși de la poalele muntelui Tâmpa - unde vor să construiască ceva - și au constatat apoi că... au greșit: castanii nu încurcau proiectul. Când nu-i merge cu pădurea de pe munte primarul se ia - prin interpuși - de arborii de la poalele muntelui... Așa pare, cel puțin - și mi-ar placea să mă înșel.

În Parcul Titulescu, in centrul orașului, schimbând instalațiile de joacă au toaletat când nu era sezon, au tăiat arbori, au folosit excavatorul pentru borduri și alei afectând rădăcinile arborilor - arbori care se vor usca mai repede și care, cu rădăcinile slăbite, devin pericol pentru oameni (ceea ce înseamnă că, in curând, vor fi tăiați).

Parcul Nicolae Titulescu (Parcul Central) e patrimoniul cetățenilor acestui oraș, având o întreagă istorie... Probabil că primarul nu e interesat de istoria orașului. A dovedit-o și în alte cazuri - de exemplu, pe la începutul mandatelor, a schimbat piatra cubică din "orașul vechi" cu asfalt! Peste ani, s-a decopertat și a fost montată, din nou, piatră cubică, dar nou fabricată.

Prin lege, cine taie un copac e obligat să planteze altul în loc. Când plantează de-a lungul căii ferate, in parcuri nou înființate la marginea orașului nu rezolvă defrișarea de prin cartiere, din centrul orașului, unde vom ajunge să avem doar betoane, parcări și mobilier urban.

Ghid toaletare arbori: https://www.brasovcity.ro/file-zone/mediu/toaletare-arbori/Ghid%20de%20toaletare%20arbori.pdf

Există o petiție prin care se încearcă stoparea acestei manii de a distruge arbori de amorul artei sau pentru a face loc unor construcții - de interes local, desigur!

Petiția poate fi semnată de toți cei care nu sunt de acord cu tăierile arborilor și "cosmetizarile" haotice de prin orașe, nu doar de brașoveni:

https://campaniamea.declic.ro/petitions/arborii-brasovului-nu-sunt-lemn-de-foc

La oficiul postal nu sunt timbre postale

Va puteți imagina ca la Poșta nu sunt timbre poștale?! E realitate. (fiscale or avea?!)

La începutul săptămânii în care a fost Crăciunul am cumpărat câteva felicitări pe care voiam sa le trimit prin lume. Cautasem ceva anume – am găsit, deși am fost nevoită sa cumpăr câteva felicitări identice (variațiuni n-a fost chip sa găsesc, și-am căutat serios) – și după ce le-am luat a urmat firescul: timbrele! Ha! Firesc în Ro?

Merg la cel mai apropiat oficiu poștal și... surpriză! Pe geamul ușii era lipita o coala A4 pe care scria mare: Nu avem timbre postale. Am citit de doua ori! Era greu de crezut – mai ales ca nu era 1 aprilie. No bun... Merg la alt oficiu poștal, ceva mai departe, dar nu cu mult. Nu scria pe nicăieri ca nu au timbre postale. Ma așez la rând, la ghișeul pe al cărui geam scrie, intre altele, vanzare timbre poștale și nu mai știu ce. În fața mea doua puștoaice – una a trimis bani online. La celelalte ghișee era coada mai lunga... Un nene zice: se sta la acest rând și în funcție de cum se eliberează se rămâne aici sau se merge acolo (unde ma așezasem eu, adică). I-am spus, frumos, ca pe geamul ghișeului de care zice el nu scrie de timbre. Intre timp apăruse o alta oficianta, care întreba oamenii daca sunt si dintre cei care stau pentru a ridica recomandate/colete etc.. Coada aceea s-a înjumătățit. În timpul acesta eu așteptam cu stoicism. Oficianta se ocupa și cu altele, pentru ca vense una să-i ceara sa stampileze un teanc de plicuri; apoi a venit pentru nu mai știu ce... Și eu așteptam... O jumătate de ora am stat pentru ca cele doua puștoaice sa trimită bani online (sigur, și ele au așteptat – poate mai mult decât mine). În sfârșit îmi vine rândul și solicit în total 8 timbre. Aoleu! exclama oficianta. Se ridica, merge în capătul celălalt al sălii, și revine cu un dosar... Nu am atâtea timbre – îmi zice. Câte aveți? A calculat ea prețul și pentru fiecare timbru ar fi trebuit sa dau câțiva bani în plus – total de acord am fost! Degeaba! Avea timbre în valoare potrivita doar pentru patru expedieri. Le cumpăr, evident. Îmi mai trebuiau patru timbre, dar n-am mai avut energie sa caut adresele oficiilor postale si sa merg in toate zonele orasului... Poate gaseam la oficiile din cartierele mai indepartate de centrul orasului... Mea culpa.

Aș fi putut trimite patru plicuri dar... mi s-a părut... inechitabil. Poate găsesc azi sa cumpăr timbre – mi s-a spus ca vor solicita. Sa vedem...

Felicitările le voi trimite, chiar dacă atât de târziu. Bafta mea ca nu am scris felicitările! Aș fi scris și Crăciun fericit! Anul abia a început - mai pot ura La mulți ani de Anul Nou, dar de Crăciun?! Mai sunt 12 luni (fără câteva zile) până atunci.

Nu mi-a venit în minte sa rog o oficianta sa sune la oficiile poștale din oraș și să-mi zică unde mai sunt timbre postale de vânzare, sa nu iau la pas chiar tot orașul.

Image by Jeff Jacobs from Pixabay

Taxi la gara și primar progresist

Avem în municipiul Brașov primar progresist – unii zic că-i neomarxist, dar rămân la progresist, conform „doctrinei” partidului din care emană.

„Progresism” sună bine – ca orice teorie – dar cu aplicarea practică e ceva mai greu (pentru unii).

Progresismul s-a conturat în așa-numita Epocă a Luminilor, a Rațiunii (Iluminism), undeva între secolele XVII-XIX. Iluminismul a fost o mișcare intelectuală, culturală, filosofică, antifeudală, care avea ca scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase (susține Carp Maxim).

Adepții progresismului susțin că acesta are aplicație universală și că este posibilă îmbunătățirea societăților umane prin acțiune politică. Progresismul urmărește – ca mișcare politică – să îmbunătățească/avanseze condiția umană prin reforme sociale bazate pe pretinse progrese în știință, tehnologie, dezvoltare economică și organizare socială.

Între altele, progresismul este un fel de politică bazată pe progresul social.

Ce legătură au Iluminismul și progresismul cu taxiurile și primarul?

Păăăiiii... cum să vă explic? Pe scurt: un progresist care nu-și folosește rațiunea și îmbunătățește viața oamenilor făcând-o mai dificilă când e vorba de-o parcare la ce ne putem aștepta în chestiuni extra importante?

Despre ce e vorba... Modernizarea zonei gării, pe scurt. Fostul primar n-a apucat să-și definitiveze opera cu „terminalele” de prin stațiile autobuzelor din oraș, așa că o continuă cel de acum. Să nu fiu înțeleasă greșit! E cazul să se facă ceva, dar să fie ceva făcut cu... rațiune.

Prin proiectul „Terminal transport urban gara Brașov” se urmărește, între altele, mobilitatea urbană cu mijloacele de transport în comun în locul autoturismelor proprii. Vor fi vreo 12 peroane, autogara va avea acoperiș acoperit cu gazon, copertina peroanelor va fi prevăzută cu panouri fotovoltaice. Se va amenaja și spațiu verde cu gazon, vor fi plantați 70 de arbori și 20 arbuști decorativi și alte bla-bla-bla-uri care sună frumos. Sunt curioasă ce se va întâmpla cu toți oamenii care azi își fac veacul prin zona gării.

Daaa! Foarte important! „Terminalul” e prevăzut și cu șapte locuri de parcare pentru autoturismele persoanelor cu dizabilități, lângă parcarea pentru taxiuri. Ce frumoooos! Unde apar pe machetă aceste locuri?! La circa 100 de metri de gară, dincolo de cele 12 peroane unde călătorii se vor simți minunat așteptând autobuzele.

Altfel spus, când ieși din gară cari după tine valizele, printre peroane, autobuze, oameni, și iei un taxi. Dacă vii cu autobuzul în oraș trebuie să parcurgi circa 200 de metri pentru un taxi. Oh! Am uitat: primarul progresist vrea să îmbunătățească viața oamenilor: mersul pe jos face picior frumos! Căratul bagajelor dezvoltă anumite grupe de mușchi... Dar ce fac persoanele cu dizabilități când ajung la gară pentru că vor să plece sau au venit? Pentru că trebuie să parcurgă o întreagă întortocheală până la clădirea gării.

Fapt. În dimineața zile de 29 decembrie 2022 am ajuns în oraș pe la ora 5, cu trenul. Ieșim în fața gării... niciun taxi! Foarte rar, în mulți ani, la acea oră nu am găsit acolo măcar o mașină. Sunăm la firmă și solicităm o mașină la gară. Dispecerul ne spune că nu poate trimite acolo pe nimeni pentru că oprirea e interzisă, dar găsim un taxi de la firma lor la circa 100 metri distanța (unde va fi amenajată parcarea, după cum am dedus ulterior). Am privit movila de valize, am privit în zare, spre parcare... și-am zis pas. Am avut noroc că cineva venise la gară cu un taxi, șoferul ne-a văzut și a venit la noi, oprind aiurea, în mijlocul drumului. Cred că dispecerul de la cealaltă firmă a urmărit să nemulțumească intenționat clienții pentru a-i determina să se revolte împotriva ideilor crețe ale primarului progresist. Ne revoltăm! Vorba taximetristului care ne-a dus la destinație: „degeaba” .

Sper, totuși, că vor regândi aberația asta de „terminal”. E inadmisibil să fie stație de taxi la distanță de 100-200 de metri de o gară! Despre locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilități la acea distanță ce să mai zic?!

Din epoca luminilor fix în epoca beznelor – în acest caz, bezna minții unora.

Amănunte despre proiect, și imagini, aici:

https://www.brasovcity.ro/ro/stiri_pe_larg/15867/?fbclid=IwAR0ieO7u3oLxj1cA6cB2-6SEyPXpniGHFBBw-DXDHVG21uamBkfdQN_rnzw

Au ciopârțit teiul

Azi, înainte de prânz, specialiștii în tuns iarbă au trecut cu drujba prin cartier și, între alți copaci, au ciopârțit și teiul în care poposesc fel și fel de păsări.

Drujba mânuită aiuristic e la modă an de an. Cred că pentru unii aiuristic e sinonim cu artistic.

Au ciopârțit teiul fix de ziua lui Mihai Eminescu. Mare mirare! Au tăiat specialiștii arborele secular de pe lângă Podul Cotroceni (avea doar 300 de ani, era o plăcuță cu ocrotit, dar pentru că la un vânt puternic s-a desprins o creangă au hotărât să-l taie, să nu cumva să cadă și altele – era greu să cerceteze cineva copacul și să le spună specialiștilor care crengi ar trebui tăiate. „Specialiștii” aceștia sunt ca aceia care pentru o unghie lovită recomandă tăierea degetului. Mă bucur că mai rezistă teiul asociat istoric lui Mihai Eminescu, din Iași, care are vreo 500 de ani (dacă se desprinde o creangă...)

Bulinele din poză sunt mierle (poza nu e reușită dar o postez pentru că nu am alta cu crengile care au fost tăiate):

O parte dintre crengile unde erau mierlele nu mai sunt:

E drept, în cazul teiului din dreptul ferestrelor, am solicitat să taie din crengi – în urmă cu mai mulți ani – pentru că ajunseseră să lovească geamurile și, în urma a două furtuni mai serioase au apărut câteva fisuri în geam; și au venit tocmai azi, când nu era nimeni acasă! Nu-i opream să taie crengile, evident, dar le spuneam care trebuie tăiate pentru a nu mai lovi în geam în caz de furtună și să nu taie la oha, doar de amorul artei, pentru ca mai apoi teiul să se îmbolnăvească.

Au tăiat (între altele) fix două crengi pe care obișnuiau să stea guguștiucii!

Când au venit la prânz să mănânce grăunțe... păreau cam dezorientați, pentru că nu au avut unde să aterizeze. S-au învârtit un pic și au zburat pe felinarul din apropiere. Sper să-și găsească alte crengi. Din păcate, acum nu mai au nicio creangă pe care să poposească și pe care să fie măcar un pic apărate de ploaie (când teiul are frunze). Pe crengile acelea ședeau uneori jumate din zi și toată noaptea. Pace bună acum; n-au venit nici la grăunțe de când au tăiat crengile.

Nu reușesc să înțeleg de ce nu sunt instruiți cei care sunt trimiși prin oraș la cosmetizat copaci. Vor ajunge toți copacii să arate ca niște târnuri uriașe! Și se vor prăbuși înainte de vreme.

Marți, noaptea (seara, de fapt, pentru că era înainte de ora 22), scuturasem crengile teiului de zăpadă – și tare, cred, s-au bucurat guguștiucii și porumbeii și câteva vrăbii (acestea, mititele, s-ar fi acoperit cu zăpadă dacă se așezau pe crengile încărcate de nea).

Abia joi seară a mai nins un pic, după ora 23. Confeti alb-argintii cădeau din cer și se așezau în strat pufos. În urmă cu doi ani – poate trei – când am tot așteptat zăpada, a început să ningă spre seară și în miez de noapte am ieșit la plimbare. Ieri n-am putut s-o facem. Ce le-am fi zis paznicilor dacă și ei aveau chef de plimbare și ne întâlneam? Cred că ne plimbăm printre fulgii de nea nu se acceptă ca motiv pe biletele de voie. Peste zi n-a nins deloc, și covorul pufos s-a dus – a înghețat.

Am făcut o poză în nocturnă, încercând să prind covorul alb, pufos, neatins de picior de om. Cel mai bine se văd crengile pe care obișnuiau să stea guguștiucii...

În jurul orei 16:30 au revenit la masă guguștiucii, și au poposit pe o creangă aflată mai jos – acolo nu-i văd decât dacă mă ridic de pe scaunul de lângă fereastră și mă aplec, dar mă bucur că-i știu aproape.

(când să fotografiez guguștiucul care se așezase fix în vârful unui ciot... și-a luat zborul – guguștiucul, nu telefonul).

**

Cred că n-ar fi o idee rea să se înființeze, din nou, un post de grădinar al orașului” – lucrătorul șef de la „spații verzi” nu pare că știe ce trebuie să facă. Zic și io, când privesc la copacii „cosmetizați” din oraș, care sunt, în general, exemplu de așa nu.

Și-apoi, în Brașov e Facultate de Silvicultură!

Poate că e "ca la carte" cum au tăiat și m-am întristat degeaba. Greșeala mea.

**

În ultimele două poze, la adresa de mai jos, se văd și crengile care de azi nu mai sunt:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2020/03/parfum-de-iarna.html

Vȃrstnicii izolați total, era visul unuia - Actualizare

Zicea șeful de la “infecțioase București” că vârstnicii trebuie izolați total, inclusiv de familiile lor - timp de trei luni! (după starea de urgență) - pentru că cei tineri vin și pleacă și îi pun în pericol. Vârstnicii care nu au unde să meargă ca să fie singuri ar fi trebuit să ajungă… în grija statului! Probabil că în vreun azil în care - imediat mai apoi - s-ar fi descoperit infecția cu pandalie și gata! Au scăpat de vârstnici. A se vedea azilurile în care au decedat, deja, o mulțime de vârstnici! Desigur! Nu ar fi fost cazul și acum, când statul s-ar fi implicat de la început. Grijuliul șef (fost secretar de stat demis din ministerul sănătății) a venit cu aberația în ideea unui program de relaxare gradată a măsurilor de “protecție”. Guvernul a respins categoric aberația lui: În privința deciziilor referitoare la relaxarea măsurilor de restricție, se va ține cont de nevoia aplicării acestora tuturor categoriilor de cetățeni. Astfel, va fi avută în vedere implementarea acelor soluții prin care să beneficieze de aceste măsuri toate categoriile de persoane, în condiții de siguranță sanitară, fără a impune restricții suplimentare anumitor categorii de persoane, se precizează într-un comunicat al Grupului de Comunicare Strategică. (sursă digi24)

Acestui individ nu i-au tăiat, încă, microfonul. La faza cu scuturați de praf a mai dres-o ulterior… schimbând în “aspirați”.

Vine și grijulia de la U.E., Ursula von der Leyen, și zice:

În lipsa unui vaccin, contactele cetățenilor în vârstă vor trebui restricționate cât mai mult cu puțință. Știu că este greu și că singurătatea este o povară. Dar este o chestiune de viață și de moarte. Trebuie să rămânem disciplinați și să avem foarte multă răbdare (...) Trebuie să învățăm să trăim cu virusul pentru multe luni, probabil până anul viitor. [...] Sper că vor produce un vaccin până la sfârșitul anului, a declarat ea pentru Bild am Sonntag (info Agerpress) (sublinierea îmi aparține)

Să rămânem disciplinați?! Pe sistemul “stați la locurile voastre?”

Cum învățăm să trăim cu virusul, ascunzându-ne prin găuri ca șobolanii într-o casă cu pisici?

Chestiune de viață și de moarte! zice tipa. Oh, da! Că le mai pasă unor vârstnici dacă mor de virus sau de infarctul produs de stresul singurătății, temerilor de tot felul, amenințărilor cu izolarea de familie, lipsa medicamentelor… Poate că unii își doresc să trăiască mai puțin, dar bine, nu mult și chinuit.

Dacă tot e să fie, atunci să fie o măsură fără excepții de genul: agricultorii, producătorii, apicultorii, cei care muncesc oriunde au voie să iasă… Toți să fie închiși, inclusiv politicienii și alți funcționari de stat cu vârsta peste 65 de ani să aibă voie să iasă doar două ore pe zi! Unii sunt mai vârstnici decât alții deși au aceeași vârstă?!

E inadmisibil ca un individ, cu de la el putere, să sperie oamenii până-i aduce în pragul infarctului! Cei care fac astfel de planuri ar trebui înlăturați din viața publică! Ei uită că există o Constituție, o Cartă a Drepturilor Omului (valabile inclusiv in situații ca starea de urgență). Cică, ministrul sănătății analizează necesitatea demiterii individului… Ce să mai analizeze? Fostul ministru al sănătății a demisionat după ce-a dat pe gură testarea în masă și acesta va rămâne, după ce lansează așa ceva în spațiul public?! 

Prea multă putere în mâna a prea puțini oameni! Un fel de dictatură medico-militară.

Completare

Planul individului se numește “Vacanța mare” - ȋși bate joc de oameni! (citiți și… dormiți liniștiți) 

https://www.mediafax.ro/social/planul-lui-streinu-cercel-pentru-perioada-de-dupa-starea-de-urgenta-batranii-sa-fie-izolati-inca-3-luni-de-zile-document-19085159

Mulțumesc, @vax-albina.

Aproape nimeni nu ar fi scăpat de interdicții după terminarea stării de urgență! Nici cei cu vȃrste ȋntre 40-65 de ani, nici cei sub 40 de ani și clar că nu scăpau cei cu boli cronice de orice vȃrstă. Izolare totală pentru cei care pot lucra de acasă, pentru cei care nu au un loc de muncă, izolare totală pentru cei care nu au un loc de muncă esențial in perioada de pandemie! In mediul rural poliția locală ar fi eliberat adeverințe pentru “mers la muncă” (după ce i-ar fi identificat pe cei care au loc de muncă), adeverință pentru aprovizionare și pentru mers la farmacie - cȃte una de familie. Restul… descoperiți singuri, dacă vreți.

Ideea centrală nu e că acest plan a fost respins (cel puțin teoretic, deocamdată) ci e faptul că există un individ care l-a putut concepe!

Actualizare

Ministrul sănătății l-a demis azi, 23 aprilie, pe tip de la șefia Comisiei științifice speciale anti-covid19. 

Actualizare 24 aprilie

Tipul cu “vacanța mare” iese cu o scrisoare deschisă, susținând că el a vrut doar să-i protejeze pe vârstnici scoțându-i forțat din familii, uitând că fiecare om are dreptul să refuze așa ceva dacă își asumă riscul să se îmbolnăvească și să moară acasă, în izolare, lângă familia sa. Poate se îmbolnăvește, poate nu, dar fiecare om are dreptul să aleagă când să moară (NU afirm că e moral, corect sau mai știu eu cum, afirm că are dreptul).

El n-a spus imediat că nu e corect să fie demis pentru că planul e, de fapt, unul vechi, pentru începutul pandaliei - nu, vine acum, când a găsit o fofârlică: etapa de transmitere locală la cea comunitară, etapă parcursă la un moment dat pe la începutul lunii martie, dar nu s-a terminat cu “carantinarea”, ci s-a instituit starea de urgență. Exact o astfel de etapă va fi și imediat după încetarea stării de urgență, după 15 mai, când transmiterea este tot de la locală la comunitară). Cu pandalia, ni s-a tot spus, ne vom confrunta cel puțin până la sfârșitul anului, nu ne relaxăm brusc imediat după 15 mai mai ales că spre toamnă sigur va fi un nou val dacă nu sunt luate măsurile necesare… In plus, nu are nicio calitate din care să dispună măsuri fiscale.

Din planul lui:

Toți cetățenii fără locuri de muncă active trebuie să stea acasă 8-10 săptămâni. Ceilalți merg la muncă cu un program modificat ca mai sus pe grupe de vârstă. Toți ceilalți cetățeni - fac curat în case (p.7) - ultima remarcă este, de departe, o obrăznicie, și numai pentru asta poate fi demis (sublinierea îmi aparține).

Aceste 3-4 luni trebuie considerate ca și cum nu au existat vreodată (p.8, la final).

Să zicem că nu minte în legătură cu vechimea proiectului! Chiar și așa: un astfel de plan “totalitar” nu are ce caută nici chiar într-o stare de urgență de acest gen. De ce nu a făcut vorbire despre el, așa cum a făcut ședința cu primărița Bucureștiului pentru testarea în masă? Nu-i mai tăcea gura atunci!

O fi el vreo somitate in domeniul lui, dar la ce-i iese pe gură e mai sănătos pentru oameni să stea cu nasul in “pattern-uri” de viruși și bacterii, să scrie articole, să susțină alte conferințe (unele sponsorizate de "big pharma" - "prietenii știu de ce") etc.. La ce somitate este spune cam multe prostii: “o gripă” - zicea la ȋnceputul pandaliei; “spălați-vă, naibii, pe mȃini”, “spirtul medicinal nu e bun ca dezinfectant”, ”testare in masă” ȋntr-o fază a pandemiei in care rezultatul putea reprezenta eventual o statistică “de cartier” (au spus-o, cu alte cuvinte, alți specialiști); “scuturați de praf”, când in praf pot exista agenți patogeni… Acestea sunt exemple din ultimele luni. Numai siguranță nu inspiră afirmațiile lui. Cum ieșea el la rampă, cum erau alții obligați să iasă pentru a infirma spusele lui.

La adresa de mai jos este publicată scrisoarea lui deschisă. Las aici link spre aceasta pentru că așa e corect: un fel de drept la replică, altfel spus.

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/adrian-streinu-cercel-reactie-dupa-ce-a-fost-demis-a-fost-un-document-de-lucru-1296678

Dacă vreți să mai citiți despre tipul demis ieri:

https://www.riseproject.ro/articol/institutul-de-boli-inventate/

Din ancheta celor de la Rise Project (iunie 2018): Epidemiile televizate l-au făcut celebru, în două mari reprize. Primul vârf de audiență l-a capitalizat în 2005, când gripa aviară instala panica în țară, după ce aprinsese mapamondul. Avertizor de serviciu pe dezastre infecțioase, Cercel a trasat permanent coduri roșii în prime-time, punând presiune pe stat și influențând achiziții publice cu mesaje alarmiste. Ca acesta:

„Într-un prim val al pandemiei, adică în primele 4-5 luni, se pot îmbolnăvi până la 4 milioane de români, iar 2 milioane dintre aceștia vor muri. Oamenii trebuie să știe că ne așteptăm la un virus foarte agresiv.” (Adrian Streinu-Cercel, iunie 2006) Au murit doar câteva sute de mii de orătănii contaminate de păsările migratoare sau, pur și simplu, ucise preventiv de guvern. În țările cele mai afectate, Vietnam, Indonezia și Thailanda, bilanțul funebru se ridica la 87.

În 2009, cu televiziunile după el, Adrian Streinu-Cercel era primul român care se vaccina împotriva gripei porcine și anunța dramatic noul pericol. Alt record de audiență. Fix atunci ocupa funcția de secretar de stat la Ministerul Sănătății și găsise un partener de încredere în Primăria Capitalei, condusă de dr. Sorin Oprescu, care organizase centre de vaccinare prin oraș. Unul funcționa la Institutul „Matei Balș”, unde demnitarul Cercel, cu mandatul suspendat la spital, făcea totuși băi de mulțime cu oameni încolonați la vaccin.

Sursa foto: pixabay; autor: ErikaWittlieb

(nu)Scuturați de praf

Ce zice, pe A3, specialistul care vrea să testeze bucureștenii! Acum, că vine Paștele, să facem curățenie, să scuturăm de praf tot ce poate fi scuturat, purtând mască! Altfel spus, ne invită să încălcăm legea, pentru că de la fereastră sau balcon este interzis prin lege să scuturăm. Să batem covoarele? Dacă “prostul” din apartamentul de dedesubt are ferestrele deschise, pentru că e primăvară și plăcut afară?! Scuturăm, și praful nu intră în casa lui - știe praful că nu are voie! Numai pentru că băgăm praf (chiar și fără agenți patogeni!) în casa altuia și n-ar trebui să ne sfătuiască așa ceva! Le spune să scuture numai celor care stau “la casă”? La acest moment transmiterea e comunitară, ni se tot spune! Asta înseamnă că nu știm cine are, dacă are, de la cine s-a contaminat! Și vine un tip să ne spună să scuturăm! Praful e factor favorizant în astfel de situații! El vrea să aibă neapărat dreptate, că va fi nenorocire în Ro prin aprilie-mai?! Dacă ne apucăm toți de scuturat s-ar putea să fie! Vor scutura și cei aflați în izolare; nu?!

Exactitatea cuvȃntului e foarte importantă in astfel de crize!

“Științificii” afirmă că virusul trăiește în aerosoli circa 3 ore, peste 72 ore pe suprafețe metalice și din plastic, iar pe suprafețe din cupru și carton sub 4 ore, respectiv 24 de ore. Chiar și la termenul maxim, oamenii de știință au dovedit că materialul viral rezidual la 72 de ore este de doar 0,1% din cel inițial, ceea ce înseamnă că, teoretic, o infectare este posibilă, dar foarte improbabilă. Virusul nu se transmite prin aer (dar trăiește 3 ore în aerosoli!), ci prin picături eliminate de o persoană bolnavă prin tuse sau strănut. Nu există nicio dovadă științifică care să ateste, în general, un efect al scuturării sau ștersului de praf în favorizarea transmiterii noului coronavirus. Dar! Dacă există, de exemplu, o persoană infectată cu noul coronavirus în casă, evitarea scuturatului de așternuturi este o precauție utilă.

Pe larg aici:

https://romania.europalibera.org/a/coronavirus-rom%C3%A2nia-deconstruirea-celei-mai-elaborate-manipul%C4%83ri-de-la-%C3%AEnceputul-pandemiei/30513408.html

(lămuririle sunt date de medici, scrie acolo)

Transmiterea fiind comunitară - repet - înseamnă că nu știm cine are virusul și cine nu. Și atunci de ce suntem îndemnați să încălcăm legea? Poluarea e favorizantă, în general, iar el ne spune să scuturăm de zor! Azi, un cuplu, scutura de zor trei pături, lȃngă bara de bătut covoare care e lȃngă parcare (un metru distanță de prima mașină, o jumate de metru de un gard); praful se depunea frumos pe mașini; după ce scuturau o pătură o așezau pe… “opritorul” din parcare!

Nu se transmite prin aer, ci prin picături eliminate de o persoană bolnavă prin tuse sau strănut, ni se spune… (și supraviețuiește 3 ore în aerosoli, repet). Dacă cel bolnav a strănutat înainte de a-și scutura preșurile și de a avea masca pe față înseamnă că…

În propaganda guvernului, difuzată la tv, ni se spune să purtăm mască dacă suntem răciți sau dacă presupunem că intrăm în contact cu o persoană răcită etc. Despre aberația sfatului am scris. Dacă supraviețuiește în aerosoli cca 3 ore… de ce-mi spune să nu port masca decât dacă și dacă?! Poate că înaintea mea, cu cinci minute, pe stradă a trecut unul care a strănutat și era bolnav!

Aerosol este termenul care definește un ansamblu de particule, solide sau lichide, aflate în dispersie într-un mediu gazos. Uneori se înțelege prin termenul aerosol totalitatea particulelor conținute în aerul atmosferic. (wikipedia)

Particulele de praf sunt solide; particulele de praf pot fi vehicul pentru viruși (între altele), o particulă de praf inspirată poate afecta și singură plămânii - dacă are și un virus pe ea e și mai rău.

Un alt specialist zice că nu rezistă în aerosoli, ci se sedimentează… Unde?! În praful pe care îl voi scutura?! Cei mai mulți specialiști afirmă că virusul se simte bine in praf, vȃntul fiind generos cȃnd ȋmprăștie praful…

Citez: Transmiterea indirectă a microbilor patogeni (n.b. unde intră și virusul) se poate face pe mai multe căi: prin aerul contaminat cu microbi purtați în picăturile de secreție nazo-faringiană, pline de microbi și proiectate  sub forma unei pulverizații fine (aerosol) de bolnavi sau de purtătorii (sănătoși) de microbi. Microbii pot fi vehiculați în aer și de particulele fine de praf stârnit prin măturat, scuturatul păturilor, covoarelor, cearceafurilor.Toate aceste pulverizații fine de picături și de particule de praf - purtătoare de microbi - pot rămâne suspendate în atmosferă, timp de cca o jumătate de oră (n.b. virusul la modă trăiește 3 ore în aerosoli - aici nu reușesc să înțeleg) și sunt inhalate împreună cu aerul inspirat de persoanele sănătoase expuse acestei “ploi” ori “furtuni de praf” microbiene. Menționăm că particulele de praf de câțiva microni intră cu aerul inspirat și ajung până în alveolele pulmonare. […] (din “Medicina de familie”, sub redacția prof. dr. Marian Voiculescu, între autori: Acad. prof. dr. Ana Aslan, dr. Maria Țițeica, și mulți alții, Editura Medicală, București, 1986)

De ce ni se spune că virusul la modă nu se transmite prin aer, nu știu. Poate pentru că e, în fapt, coronavirus și nu virus “simplu”?

Coronavirusurile sau coronavirinele (Coronavirinae, numite și Orthocoronavirinae), abreviat CoV, este o subfamilie de virusuri din familia coronaviridelor. Coronavirusurile se transmit direct pe cale respiratorie (prin picături) sau fecal/orală. (wikipedia)

Unii ori își bat joc de noi, ori habar n-au despre ce vorbesc! Oricum, din 31 martie vor fi dezinfectate scările de bloc, (cu biocide care vor fi omologate peste noapte?), in blocurile unde, probabil, există oameni cu alergii, oameni cu intoleranță la substanțele biocide (și nu numai), oameni cu rinite și cine mai știe cȃte! Zicea un viceprimar din București că substanțele folosite pentru străzi sunt mai diluate decȃt cele care vor fi folosite in blocuri - cetățenii fiind sfătuiți să nu iasă din apartamente cel puțin două ore!). Vor păți și alții ce au pățit in noiembrie oamenii din Timișoara, al căror bloc a fost dezinfectat?! Vor păți și alții ceea ce au pățit unii copii din școlile dezinfectate la greu in luna ianuarie, pe motiv de… gripă?!

Cu drujba prin cartier

Zilele trecute i-ar mi-a zgȃriat creierul zgomotul făcut de drujbele specialiștilor în tăiat copaci! În fiecare an vin să taie uscături, să toaleteze ciuntească arbori. Așa au făcut și luni, pas cu pas.

Au tăiat copăcei care aveau tulpinile încă subțiri, dar verzi, au tăiat o parte dintr-o tuia care încurca pe ăia care bagă marfă la magazinul de la parterul blocului, au tăiat din crengile unui brăduț, au tăiat ramurile verzi ce crescuseră cam un metru dintr-un ciot lăsat cu mai mulți ani în urmă, au tăiat câteva tufe care primăvara aveau floricele albe și au cosmetizat ciuntit câțiva arbori tăind crengi, dar nu de la inel, cum ar trebui, ci de unde li s-a părut lor potrivit. De coroanele unor arbori nu mai zic: arată că niște brațe fără mâini, și din acele cioate vor crește ramuri multe și mărunte care vor ajunge să sece copacii de sevă.

În schimb, au lăsat crengile uscate și aplecate ale unui brad anemic, un copac înalt și uscat - nu mai ȋnfrunzește de câțiva ani, și li s-a atras atenția asupra aspectului dar lor, se pare, nu le trebuia un pom uscat. Au curățat cam tot ce ar fi putut rămâne și au lăsat ceea ce ar fi trebuit tăiat. Dar nu te pui cu specialiștii!

Taie ăștia tot ce se numește copac și reține in scoarță carbon să putem respira noi… Momentan, Tȃmpa a scăpat de a fi chelită pentru drum forestier, zic ei… Dar primarului nu i-a ieșit din cap ideea.

Cum, naiba, pot fi opriți ăștia de la a distruge totul în calea lor?! Nu muncitorii care taie, efectiv, ci aceia care-i trimit să facă norma de lemne… În lumina legii, mai întâi vin niște specialiști de la ocolul silvic și marchează ce trebuie tăiat, unde, cum… Așa… ăștia răresc după ureche ce li se pare lor că nu arată bine. Și tot prin lege se dispune că unde tai, plantezi. N-am văzut nimic plantat în ultimii ani de tăieri.

Cu ceva ani in urmă, alături de câțiva vecini, am scris la primărie și am reușit să-i oprim să radă aproape tot din zonă pentru locuri de parcare și fluidizarea circulației! Se pare că vor să recupereze ce au fost obligați să lase atunci… Acum or vrea să facă loc pentru cușca în care vor fi închise containerele în care se presupune că vom arunca gunoaiele selectiv? Câtă mizerie e prin celelalte cuști pentru containere!! Cică vor fi încuiate! Chiar și în cele încuiate - până să le fie distruse ȋnchizătorile - am întâlnit oameni care scotocesc prin containere; și am văzut - în prea multe cazuri - o singură mașină de gunoi în care sunt deșertate toate containerele în care “fraierii” aruncă selectiv sperând că fac un bine Naturii. O plăcere să arunci gunoiul selectiv in Ro, să atingi capacele slinoase ale pubelelor, să calci in zoaiele scurse…

Instrucțiuni (regulament) despre cum trebuie procedat corect la toaletarea copacilor, între altele:

http://regulament-toaletare-arbori.blogspot.com/2014/04/lupu-i.html

In fotografie este un exemplu de tăiere incorectă a coroanei arborilor. Nu știu voi, dar eu am văzut foarte mulți copaci toaletați ciopȃrțiți in acest fel.

Cum faci să pierzi turişti? Prima şcoală românească riscă să fie închisă

Cum faci să pierzi turişti? E simplu: alegi primarul potrivit. Sigur, primarul nu e de capul lui, dar… el e şeful pe oraş; nu? L-ar putea trage de atenţie prefectul, dacă ai baftă de un prefect pe care să-l intereseze oraşul. S-ar putea lua la “trântă” cu primarul şeful consiliului judeţean, dacă ai unul care vrea şi poate. Mai sunt partidele care pot face una-alta; dar de ce ar face?!

Ce-a făcut primarul!? Repet: nu de capul lui, dar… In decembrie 2018 a interzis circulaţia autocarelor in centrul vechi al oraşului, deci nu se mai putea ajunge cu autocarul in Şcheii Braşovului - ştiţi că se bate monedă pe chestia cu poluarea şi alte bla-bla-uri… Nu zic că nu e adevărat, dar! Dar nu mai permiţi turiştilor să viziteze, in grup, istoricul cartier Şchei şi prima şcoală românească?! După interdicţie autocarele puteau opri pentru a lăsa turişti doar la hotelul Aro Palace, circa trei kilometri distanţă de Şcheii Braşovului. Bine că e permis accesul pentru sutele de maşini ale ălora care locuiesc in oraş şi vor să-şi cheltuiească banii in cârciumile din centrul vechi al oraşului! Ăştia nu ştiu să folosească mijloacele de transport in comun?

Revin la Prima Şcoală Românească din curtea bisericii Sf. Nicolae din Prund (Piaţa Unirii). După vreo cinci luni - prin luna mai adică - a obţinut nu ştiu care consilier “dispensă”- autocarele pot circula in zona centrului vechi dar nu e permisă staţionarea (turiştii pot vedea şcoala din autocar!) Azi, autocarele pot fi parcate doar in Livada Poştei şi la cinematograful Astra, unde sunt amenajate staţii - distanţa e luuungă, iar majoritatea turiştilor care vin sunt grupuri de vârstnici care nu au puterea de a merge pe jos atâta cale, iar cu mijloacele de transport in comun e şi mai nasol. Dar! Relativ de curând, a fost introdus un “autobuz turistic”, pe care - zicea purtătorul de vorbe al primăriei - turiştii îl pot folosi (biletul costă 10 lei pe zi). Exact!!! Circulaţia autobuzului 61 (turistic, despre care vorbea cel amintit mai sus), care făcea legătura între Livada Poştei şi diferite obiective turistice şi culturale din centrul vechi al oraşului a fost suspendată din data de 17 iulie 2019, din lipsă de călători. Nu e tare faza?!

Mai bine puneau taxă pe staţionarea autocarelor in Piaţa Unirii (cât coborau/urcau turiştii) - zicea reprezentantul unei agenţii de turism care aduce turişti străini in zonă - şi rezolvau, decât să-i pună pe oameni să bată străzile la pas, să urce şi să coboare in/din autocare şi autobuze.

Această măsură de interzicere a staţionării autocarelor in Centrul Vechi, Piaţa Unirii (Prund) a afectat activitatea a opt muzee, între care şi Prima Şcoală Românească unde primele cursuri in limba română s-au ţinut in anul 1583. E unul dintre obiectivele pe care vor să îl vadă cei mai mulţi turişti străini care ajung in România. Între altele, in muzeu se află cel mai vechi manual de şcoală (secolul XI) şi tiparniţa lui Coresi.

La muzeu mai ajung doar turiştii - români sau străini - care au maşină proprie sau folosesc mijloacele de transport in comun (câţiva pe zi). Directorul muzeului “Prima Şcoală Românească” afirmă că interdicţia aceasta e o “tâmpenie strigătoare la cer” şi spune că din decembrie nu au mai avut grupuri de turişti străini, deşi înainte erau zeci de autocare pe zi, iar in fiecare erau, in medie, 60 de turişti. In ritmul “câţiva turişti pe zi” muzeul va fi închis, pentru că obiectivul supravieţuieşte, practic, din taxa de intrare (şi din donaţii).

Mai jos e adresa site-ului muzeului, de unde am preluat fotografia Sala de clasă “Anton Pann”:

http://www.primascoalaromaneasca.ro/

Grija edililor pentru cetăţeni

Acum vreo lună, pe un post tv local, am auzit o informaţie data de purtătorul de vorbe al primăriei: pe bulevardul 15 Noiembrie, între clădirea tribunalului şi unul dintre sediile ANAF au pictat o trecere de pietoni pentru a asigura traversarea cetăţenilor care au nevoie să plătească taxe de timbru şi altele cerute pe la instanţele de judecată. Au grijă ca cetăţenii, să traverseze in siguranţă. La cateva sute de metri e o intersecţie semaforizata şi mult mai aproape e un pasaj subteran, dar oamenii scurtau drumul pritr-un parculet neamenajat. Si acum, trecere pentru pietoni! De ani şi ani de zile traversau oamenii ilegal pe acolo şi, in sfârşit, edilii s-au gândit la ei. Mi-am zis in gând: in sfârşit, o chestie deşteaptă pentru cetăţeni.

Zilele trecute ajung in zonă, pe jos, şi lângă noua trecere pentru pietoni, in locul părculeţului neamenajat cândva, se întinde o maaaare parcare. Pe gard scrie: “Parcare privată a…” (numele unei companii care-şi are sediul fix peste drum de parcare). Ahaaaa! Asta era, de fapt, grija edililor pentru cetăţeni: angajaţii companiei să nu facă un ditamai ocolul prin pasaj. Cele mai multe sunt maşini de serviciu, e drept, şi înainte vreme ocupau străduţa unde se află sediul.

Acum, să nu fiu cârcotaşă (până la capăt): n-au pictat ei acolo trecerea de pietoni pentru binele cetăţenilor dar e utilă şi acestora.

De ce am scris aceste rânduri? Mă deranjează ipocrizia, mai ales când vine de la autorităţi. Auzind ştirea şi nevâzând care-i treaba in teren chiar m-am gândit că le-a păsat de cetăţenii care de ani de zile treceau ilegal alergând ca iepuraşii de câmp. Nu i-a durut de cetăţenii care au treabă sau locuiesc in zonă, dar cu ocazia aceasta primarul şi ai lui speră să mai câştige ceva capital electoral.

Salvaţi copacii!

Cineva stă astăzi la umbră pentru că altcineva a plantat cândva un copac.

(Warren Buffett)

Când îi aud pe politicieni vorbind despre “zone verzi”, “plantare de copaci”, “diminuarea poluării” etc. am senzaţia că urmaresc o comedie de prost gust…

Aproape toată lumea ştie: când trebuie să obţii ceva de la autorităţile româneşti (indiferent care!) trebuie să mergi cu un teanc de hârtii şi, de regulă, cu un dosar (plic sau cu şină, de la caz la caz). Azi, când se laudă că au cheltuit milioane de euro pentru programe in care au înregistrat, probabil, şi… bolile copilăriei!

De-ar fi birocraţia redusă poate că ar fi cărţile mai ieftine… Aţi văzut vreodată mormanele de dosare, de hârtii şi hârtiuţe care aproape ca îi sufocă pe funcţionari in birourile lor cel mai adesea minuscule?!

Vara trecută am fost la primărie să solicit transcrierea unor documente străine. S-a uitat funcţionara in dosar şi a început: mai trebuie aia, şi aia – aşază toate documentele in ordine şi le prinde cu o agrafă - şi încă două rânduri de cópii (îmi zice).. Între timp, cu privire unele, mandantul s-a răzgândit şi n-a mai vrut acte româneşti. In iunie anul acesta se răzgândeşte din nou şi vrea să depun dosarul (in lege nu s-a schimbat ceva). Fac toate cópiile necesare – am in total trei teancuri de hârtii; le grupez după “modelul” oferit de funcţionară cu un an in urmă şi hai la primărie. Nu nimeresc la aceeaşi funcţionară şi începe distracţia. Desface toate cele trei teancuri de hârtii, le face vraişte pe birou, şi începe: aveţi aia? Da, e acolo. Unde, doamnă, că am aici toate hârtiile pe care mi le-aţi dat? Încep şi eu să scotocesc printre hârtii şi o pescuiesc pe cea solicitată. O ţinem aşa vreo zece minute. La un moment dat îmi cere un original. Trebuie să fie acolo, era prins in primul teanc de hârtii, cu toate celelalte originale. Căutăm împreună şi ea zice la un moment dat: dacă nu e trimit dosarul cu copia… Haida-de, in gândul meu! Mă trimiteai acasă dacă nu zăreai orginalul in teanc (un teanc trebuie să conţină documentele in original sau cópii legalizate). Apoi tronc! Unde e certificatul de căsătorie al părinţilor? Dădeam mărunt din buze, ca peştele. Păi… nu mi s-a cerut până azi – doar că n-o înjur (am şoptit însă un la naiba). De ce le-o fi trebuit, in fond? Un cetăţean român nu poate solicita acte de naştere pentru copiii lui daca nu e căsătorit? Copiii se fac, cumva, cu certificatul de căsătorie? E obligatorie căsătoria pentru cei care doresc să aibă copii? Obişnuită cu funcţionarii din România, aveam la mine toate actele mandantului – nu ştii ce li se năzare să-ţi solicite. Şi parcă tot cer, pe măsură ce văd că le ai pe toate in traistă – ca şi cum ar căuta un motiv să te facă pleci şi să revii in altă zi. Doar n-or fi plătiţi la număr de fraier care trece prin biroul lor…

Cât am fost acolo, la biroul apropiat, o funcţionară se răstea la o doamnă. Mai apoi, au venit doi tineri care întrebau ce şi cum despre căsătorie… Funcţionara la care eram eu se răstea la ei. Tinerii întrebau, politicos, ce şi cum, ea le răspundea răstit şi ei, in final, au zis: bine mulţumim. Nu ştiu ce au înţeles ei, pentru că eu n-am înţeles – dar, e drept, eram şi cu mintea tăieţei.

Unele funcţionare au un stil prea răstit de a se adresa oamenilor. Da! Unii dintre noi suntem enervanţi şi pricepem mai greu logica necesarului de topuri întregi de hârtii in “era digitalizării”, dar ei sunt acolo şi pentru a ne îndruma. Una m-a întrebat, cu altă ocazie: Eu să vă spun ce să faceţi? Păi cine, femeie? Nu şi pentru asta eşti plătită? Şi mai vor ca cetăţenii să fie solidari cu ei când vine vorba de majorarile salariale, de alte probleme pe care le au şi vor să le rezolve prin grevă sau altfel…

Am întâlnit o mulţime de funcţionari politicoşi, răbdători! Ăştia arţăgoşi, încruntaţi, plictisiţi le strică firma! Credeţi-mă, există funcţionari la stat de ţi-e mai mare dragul să îi întâlneşti!

Încă una şi gata! Programul este, într-o zi, până la ora 18:30. Cel mai adesea aleg acea zi pentru că nu e prea multă lume după ora 17. O dată, automatul pentru bonuri n-a funcţionat – am crezut că s-a terminat hârtia sau s-a defectat, pentru că mereu am luat bon de ordine la ora 17 şi in acea zi nu ieşea. Ce-mi zice funcţionara când îi spun că e posibil să se fi terminat hârtia din automat? “Programul e până la ora 16 dar eu sau colegele mele mai stăm pentru a răspunde la unele întrebări”. Cred că am ţinut gura deschisă câteva secunde. Poftim?!!!! (vorba unora: nu pofti, că ţi se apleacă!)

Ştie cineva unde este şcoala de tupeişti? 

Strict litera legii

Nu cred că există om care să nu fi avut contact direct cu vreun funcţionar public – funcţionar de stat, altfel spus, al cărui salariu e plătit (şi) din banii cetăţenilor in interesul cărora se presupune că lucrează.

Dacă o persoană care stă la “biroul de informaţii” ar putea fi “auxilar” – nu are statut de funcţionar public – nu la fel e cazul celor care primesc, eliberează etc. diverse documente. Să zicem că “auxiliarii”  au scuze când o dau de gard.

Zilele trecute, cu o procură, merg să ridic de la primărie un act pentru o prietenă. Întind procura; îmi cere actul de identitate. Dau să-l scot din geantă… şi-mi amintesc că era acasă! De la primărie urma să merg la priveghiul mamei prietenei care-mi făcuse procura in cauză şi schimbasem genţile. Am făcut ce-oi fi făcut şi cartea de identitate a rămas acasă. Ştiind că notarilor le permite legea să confirme identitatea unei persoane pe care o cunosc personal (art. 85 din legea notarilor publici), atunci când aceasta (din cine ştie ce motiv) nu are un act de identitate asupra ei şi trebuie să încheie vreun act, le spun celor două funcţionare că una dintre colegele lor din biroul vecin mi-ar putea confirma identitatea iar in dosarul actului respectiv există o copie după actul meu de identitate. Una dintre ele s-a răstit:

Din declaraţiile procurorului general

Cu ocazia decesului proprietarului firmei Hexi Pharma, despre care se afirmă că a vândut dezinfectant diluat, a fost chemat la rampă şi procurorul general, şi întrebat una-alta… Întrebările au fost clare, mai greu pare să fi fost cu răspunsurile.

Contextul 

În ultimele câteva zile, organele Poliţiei Judiciare, coordonate de procurori, au procedat la ridicarea mai multor documente care făceau obiectul acestei cauze […] Astăzi, pe baza acestor documente se va evalua care este prejudiciul în cauză pentru a putea aprofunda ancheta şi pentru o eventuală extindere a urmăririi penale era necesară clarificarea problemei dacă există sau nu prejudiciu în cauză. Atunci putem şti dacă este prezentă ipoteza conform căreia există o infracțiune de înşelăciune agravată, iar în această cauză era iminentă chemarea celui în cauză pentru a i se aduce la cunoştinţă noua învinuire, iar apoi faţă de ea se puteau lua anumite măsuri preventive. Aceasta este ordinea, înainte să ştim prejudiciul nu este posibil să luăm măsuri preventive împotriva cuiva. Pentru că nu există certitudinea existenţei unei anumite infracţiuni. Astăzi, ele erau toate clare şi există indicii serioase că astăzi ar fi fost audiat şi s-ar fi întâmplat mai multe lucruri pe care le-a ştiut. De regulă, cei în cauză ştiu cel mai bine pentru că ei cunosc faptele pe care le-au comis şi atunci ştiu la ce să se aştepte, a spus Augustin Lazăr.

[…] Este vorba de o cercetare în curs şi nu ar fi bine să comentăm acest aspect, deşi indiciile sunt foarte puternice în acest sens. Este vorba despre autoturismul acestei firme, de o persoană care are asupra sa documentele respective şi sunt indicii puternice că este vorba despre acea persoană care este în procedură de identificare. Vreau să vă asigur că ceea ce fac procurorii la faţa locului este ceva care este profesionist şi au făcut de nenumărate ori astfel de cercetări la faţă locului, nu este o problemă foarte complicată să faci cercetări la un accident de circulație. […]

Cârcoteli

Este vorba despre autoturismul acestei firme, de o persoană care are asupra sa documentele respective şi sunt indicii puternice că este vorba despre acea persoană care este în procedură de identificare – e ca şi cum ar spune: “având în vedere ca învinuitul nu s-a prezentat la audieri este clar că el era în maşina integral avariată”.

Astăzi, ele erau toate clare şi există indicii serioase că astăzi ar fi fost audiat şi s-ar fi întâmplat mai multe lucruri pe care le-a ştiut – s-ar fi întâmplat mai multe lucruri! Desigur, multe se întâmplă într-o ancheta penală, mai ales când este făcută de cei pe care îi considerăm super calificaţi (altfel de ce ar ocupa  o funcţie atât de înaltă?!) dar se exprima ca nişte amatori în domeniu.

cei în cauză ştiu cel mai bine pentru că ei cunosc faptele pe care le-au comis şi atunci ştiu la ce să se aştepte – cei în cauza or şti cel mai bine, dar e în sarcina anchetatorilor să dovedească ce ştiu “cei în cauză” şi nu vor să recunoască (şi chiar dacă recunosc, tot trebuie să dovedească deoarece există şi cazuri în care unii iau asupra lor vina altora).

ceea ce fac procurorii la faţa locului este ceva care este profesionist şi au făcut de nenumărate ori astfel de cercetări la faţa locului, nu este o problemă foarte complicată să faci cercetări la un accident de circulaţie – la faţa locului procurorii fac ceva profesinonit. Haida-de! Chiar? Cică nu e complicat să faci cercetari la un accident de circulaţie! Cine i-o fi fost profesor de criminalistică? Oare de ce s-au scris şi tratate pe temă? Cu astfel de afirmaţii – care ilustrează “înalt profesionalism” – n-ar fi de mirare ca multe accidente rutiere să râmâna cu autor necunoscut sau produse din cauze necunoscute.

iar în această cauză era iminentă chemarea celui în cauză pentru a i se aduce la cunoştinţă noua învinuire, iar apoi faţă de ea se puteau lua anumite măsuri preventive. Deduc faptul ca persoana (celui în cauza) ar fi fost chemată şi s-ar fi luat măsuri împotriva persoanei, dar la modul în care se exprimă domnul şef se înţelege că împotriva învinuirii s-ar fi luat unele măsuri (ar fi arestat preventiv învinuirea).

pe baza acestor documente se va evalua care este prejudiciul în cauză pentru a putea aprofunda ancheta şi pentru o eventuală extindere a urmăririi penale era necesară clarificarea problemei - înţeleg, în final, că vrea să clarifice problema dar nu ştie cum să se exprime.

Cum se face, profesionist, o anchetă la faţa locului când maşina avariată a fost ridicată în timp record? La fel de profesionist s-a astupat şi ancheta în cazul accidentului de la Mihăileşti, din 24 mai 2004, fiind dezgropată ulterior.

<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><> 

Info pe larg: http://www.agerpres.ro/justitie/2016/05/23/procurorul-general-spune-ca-sunt-indicii-foarte-puternice-ca-victima-accidentului-este-dan-condrea-09-00-00

Accidentul de la Mihăileşti

http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2004-05-25/Prapadul+de+la+Mihailesti

sursa foto: http://www.studyzone.org/testprep/ela4/m/contextcluesp.cfm

Obrăznicii la nivel înalt

sursa

Anca Dragu Paliu, ministru (tehnocrat) de finanţe, şi-a început producţia de perle referindu-se la faptul că salariul minim pe economie nu va creşte în 2016 de la 1050 de lei la 1200 de lei. Ce-i dă ei prin minte să zică, dând ca exemplu statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), unde locuitorii sunt săraci şi mulţi şi toţi ştiu să facă câte ceva pe doi lei, fac ceva ce românul nu mai face de ceva vreme.

Ce uită femeia - s-au n-a ştiut vreodată - e că unul dintre guvernele Boc a avut ideea creaţă de a implementa un aşa-zis impozit “forfetar” pentru firme, prin 2008. Firmele, aveau n-aveau profit, plăteau impozit (diferenţiat), inclusiv pentru “profit” zero (cele care nu erau tocmai active). Oamenii nu aveau de unde scoate bani (ar fi urmat să-i aducă de acasă, şi acolo nu aveau, pentru că firma avea profituri mici sau deloc, reuşind doar să platească salarii, utilităţi, altele de gen). Politrucii de atunci voiau să elimine evaziunea fiscală! Nu aveau timp şi chef de controale, aşa că rezolvau problema din condei, băgând o lege. Aşa au trimis în şomaj o mulţime de oameni care, de bine de rău, se descurcau singuri.

La vremea aceea, o fufă de la Camera de Comerţ şi Industrie Braşov (preşedintă, sau ceva de genu’) declara că o firmă cu 1000 de lei profit nu-i afacere, deci nu se distruge nimic. Desigur, se distruge doar viaţa unor oameni care-şi întreţineau familiile şi întreţineau şi familiile angajaţilor; după închidere cei mai mulţi au trecut la indemnizaţia de şomaj şi apoi la… mila rudelor, eventual, pentru că unii nu mai erau foarte tineri şi nu-şi găseau uşor de muncă si nici pentru pensie - chiar anticipată - nu se încadrau.

Tot la acea vreme, mulţi şi-au închis firmele şi au înfiinţat asociaţii familiale/intreprinderi individuale sau au devenit persoane fizice autorizate pentru că taxele erau mai mici şi se putea trăi. A durat mult binele? Nu! Cu toţii au fost obligaţi să plătească asigurări de sănătate, pentru pensie etc. s.a.m.d. şi nu toţi caştigau, lunar, suficient cât să plătească aceste taxe, iar difernţa între firmă şi altă formă de organizare este mai mult denumirea.

Statul român împovărează cu taxe şi pune beţe în roate oricui s-ar putea descurca pe cont propriu. Reprezentanţii statului român pur şi simplu nu vor ca cetăţenii să fie independenţi financiar - independenţii financiar nu au timp să asculte scandalurile lor şi nici nu votează cu ochii închişi pentru un kil de făină şi un litru de ulei sau pentru un pix roz.

Vasile Ciurchea, şeful Casei Naţionale de Sănătate, declara la DC News Live despre românii care lucrează în străinătate, neavând asigurări acolo, deşi nu contribuie la fondul de sănătate naţional se tratează în spitale din România, fără bani, în regim de urgenţă - adică, doar că nu le zice “ţepari”. Zice el, despre oamenii care nu au asigurări nici în România, nici în străinătate: Vin în concediu si dacă facem o statistică vom vedea că numărul urgenţelor creşte în perioada iulie-august sau în perioada sărbătorilor. […] În străinătate, dacă nu ai asigurare medicală, nu îţi dă nimeni niciun serviciu. Ţi se dă doar urgenţa minimă astfel încât să nu mori.

Observaţie: e logic să crească numărul de urgenţe, mai ales în perioada sărbătorilor: aşa e de când sunt sărbători  pe lume şi oameni care fac excese alimentare sau beau până la comă… Cât despre urgenţe… O fi altfel în România, “la urgenţe”? El sigur are impresia ca o fi altfel, dar are impresii greşite.

Deputatul Marius Manolache, despre pensiile speciale ale parlamentarilor: Eu cred că nu putem să punem egalitate între un demnitar, înalt funcţionar public, care are o răspundere extraordinară şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer, medic,  ş.a.m.d. (gandul.ro). I s-a atras atenţia că sunt oameni care au o pensie de 1.200 de lei după 40 de ani de muncă. Si el zice: Dar nu sunt înalţi demnitari. Mi se pare un respect faţă de cei care vin în Parlament pentru că calitatea (cacofonia e a lui) de înalt demnitar nu o poate avea toată lumea, sunt câteva sute de oameni în ţara asta, nu sunt mai mulţi. Nu mi se pare un efort bugetar extrem de mare.

Despre aceleasi pensii, deputatul care a promovat legea, Anghel Stanciu: Cred că cetăţenii din colegiul meu, 90% dintre ei, ar vota să dispară Parlamentul pentru că aşa li s-a indus de către ziarişti şi alte cercuri de influenţă, că acest Parlament este populat de oameni care dorm. Unii dorm somn de veci. Deci este o activitate periculoasă. Nu am remuşcări pentru că eu nu pentru mine am votat pensia, ci am votat pentru un Parlament puternic, care să fie populat cu oameni care renuţă la viaţa de zi cu zi şi fac ca mine 23 de ani naveta, a adăugat el. (gândul.info)

Senatoarea PC Cristiana Anghel (fosta invatatoare care a facut greva foamei) s-a plâns, în plenul reunit, de faptul că, din cauza jurnaliştilor, Parlamentul are o cotă de încredere scăzută şi că USL a promis, în campania electorală, că vor repara nedreptăţile făcute de guvernarea condusă de Emil Boc. Această pensie este o recompensă a meritelor parlamentarilor, a spus ea, în plen, votând proiectul de lege (gândul).

Recompensă pentru meritele parlamentarilor… Oh! Se băşicau unii dintre ei că de ce preşedintele Curţii Constituţionale să aibă 180 şi ceva de milioane salariu şi 100 şi ceva de milioane pensie şi ei să aibă numai 1200 de lei?