A venit toamna. MFC

Culori de toamnă in Miercurea fără cuvinte, joc găzduit de Carmen pe blogul Intre vis și realitate.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu

Guguștiucul a ales. MFC

Miercurea fără cuvinte e jocul găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu

Psihopatie... politica

A fost odată ca niciodată, o țară frumoasă, cu oameni frumoși - cum prezenta un fost prim ministru, unui robot, țara in care s-a născut. A trecut timp de atunci - nu mult, dar secunda pare veșnicie, uneori, în țara unde politicienii își descriu locul natal ca mai sus. 

Două partide politice presupus rivale (unul de stânga, celălalt de dreapta), cu doctrine total opuse (se spune doctrină, dar partidele din această țară frumoasă nu mai au doctrină de treizeci și ceva de ani sau... au una comună: abonarea la banul public) și-au dat mâna peste țară, împotriva voinței cetățenilor, dar cu votul acestora, după ce juma de an s-au porcăit. Scopul declarat? Stabilitate, siguranță pentru țara lor frumoasă cu oameni frumoși - deh, se plângeau cetățenilor personajele din cele două partide: nu vrem unire, dar război la graniță, criză economică, criză mondială, criză biliară... Ne sacrificăm pentru binele comun - binele lor comun, dar pe asta n-au spus-o. In vară, în prima etapă de împărțire a cașcavalului, au rămas mai mult sau mai puțin uniți, tinzând spre despărțire. Acum, la împărțirea a ce-a mai rămas din cașcaval, par a fi devenit, din nou, mari rivali. Război la graniță mai este, și crize fel de fel. Gata cu stabilitatea și securitatea? Ah! Cu securitatea, nu! Cu siguranța, da!

Și mai zice in poveste că oamenii frumoși din această țară frumoasă n-au nicio problemă cu toate aceste manevre, și se pregătesc să se încoloneze pentru a vota. Înainte de-a vota, stau cu sufletul la gură ca să afle ce-o urma. Au mai văzut ei multe, de când votează în țara frumoasă... Marele partid de stânga, cu nu prea mulți ani în urmă a demis prin moțiune propriul prim ministru. La precedentele alegeri, cei de stânga au câștigat, dar neavând majoritate... partidul de dreapta, unit cu unul progresist și c-o organizație politică, ceva, a preluat puterea, cum s-ar zice. Nimeni nu prea știe cum de azi câștigă unii și țara frumoasă, cu oameni deștepți frumoși, ajunge să fie condusă de alții. Votează roșu, dau de galben, și invers! Alianța celor trei a funcționat un pic, apoi galbenii au zis jos cu progresiștii, jos cu organizația politică și s-au mai târât așa până când... unirea cu stânga, pentru stabilitate și securitate. Cetățenii n-au avut nimic de zis. Cei din organizația politică, tare supărați, au început o campanie împotriva ursului brun care năvălește-n sate și orașe. Cu ani înainte, spitalele erau prea multe și s-au hotărât să le închidă, susținuți de un partid. Progresiștii, mai vioi, au ales ca să-i conducă interpreta din Muscel. Roșu are-un plângăcios ce se pretindea cândva erou al Revoluției; acesta, când vorbește, zici că se milogește. Galbenii, oameni de soi, sunt conduși de-un ex-gradat cu multe stele, pretins erou prin Orient, scriitor de top acum, despre care poți să crezi că atunci când vorbește e la un pas de-a rămâne fără aer. Vine, tare, încă unul, care se vrea președinte - a mai fost cândva, dar doar o noapte, iar acum a mai scris o carte.

Cică, acum se discută, despre ce note aveau în liceu ăștia de vor să fie președinte! Și votanții, curioși, stau pe margine și comentează, aburiți - ca de-obicei - cu false probleme. Timpul trece, iarna vine... vai de mine și de mine! 

Când primul președinte votat în democrație, de majoritate, a fost un comunist cu școală serioasă de partid... a început distracția pe teritoriul care, peste ani, va fi descris ca fiind o țară frumoasă, cu oameni frumoși.

Poate nu-i epidemie de psihopatie în țara frumoasă cu oameni frumoși, ci-s doar partide cartel - de nu mai știu alegătorii care-i răul cel mai mic.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/geralt-9301/

Galben de septembrie. MFC

Frunzulițe galbene pentru Miercurea fără cuvinte, joc găzduit de Carmen pe blogul Intre vis și realitate.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu

Înlăturarea ignoranței. Citate favorite

Buddha a petrecut în contemplație, în solitudine, 49 de zile înainte de a reveni printre oameni pentru a le dezvălui secretul Eliberării. In aceste șapte săptămâni, Buddha a fost ispitit de spiritele rele in incercarea lor de a-l face să renunțe la răspândirea Învățăturii. Și-a atins țelul, de ce să mai zăbovească pe acest pământ și să predice un mesaj de eliberare?

El, personal, atinsese Nirvana. Buddha nu ascultă aceste voci și se întoarce între oameni - la cei care-i fuseseră discipoli și până atunci, dezvăluindu-le Cele Patru Nobile Adevăruri, Nobila Cale Octuplă și înlănțuirile cauzelor și efectelor. Zi și noapte, fidelii se grăbesc să asculte acest mesaj eliberator. Buddha e urmat acum de șaizeci de discipoli - aceștia devenind tot mai numeroși cu fiecare an. Buddha, din sat în sat, din oraș în oraș, din miracol in miracol și din vindecare in vindecare, îi conduce pe oamenii care îl ascultă către viziunea vacuității eului, către viziunea vacuității fenomenelor.

Buddha nu a căutat niciodată o adeziune bazată pe credință în Doctrina sa. Din contră, a subliniat întotdeauna că o aderare la Doctrină nu poate fi făcută decât pe realizarea Învățăturii sale.

Buddha s-a străduit să arate omului necesitatea de a fi propriul său artizan in a găsi starea fără suferință, starea în care eul nu mai există:

Ceea ce văd apărând și dispărând (buddhistii cred în reîncarnare, pe care o consideră un fel de pedeapsă) și care, datorită caracterului său trecător, îmi aduce suferința, nu poate fi eul meu.

Or, corpul meu, în ansamblul său, apare și dispare fără încetare și, datorită caracterului său trecător, îmi aduce suferința. Deci nu corpul este eul meu.

Or, văd tot ceea ce se poate cunoaște în mine și în afara mea, apărând și dispărând, și, datorită caracterului lor trecător, îmi aduce suferința. Deci nimic din ceea ce poate fi cunoscut nu este eul meu.

Ceea ce buddhistii numesc karma este înlănțuirea cauzelor și efectelor care poate fi descrisă ca succesiune a douăsprezece legături. Abolindu--le, cel ce meditează atinge Iluminarea. Această lege acționează în întreg universul, și, cât timp karma există, nașterea este fructul ei, iar durerea, consecința. Pentru a aboli suferința, Buddha a urcat până la originile ei, parcurgând apoi drumul invers și arătând Calea Eliberării.

Transmigrarea continuă de renașteri printr-un ciclu recurent de existență condiționată e numită samsara.

Întreaga doctrină a lui Buddha, în realizarea ei, se leagă de problema înlăturării ignoranței. Prin Nobila Cale Octuplă, Buddha propune o metodă precisă de realizare: Vedere corectă; Vorbire corectă; Acțiune corectă; Mod de viață corect; Efort corect; Voință corectă, Atenție corectă; Meditație corectă.

Vedere și vorbire corecte

A vedea corect înseamnă a înțelege Cele Patru Nobile Adevăruri enunțate de Buddha: Adevărul despre Rău; Adevărul despre Originea Răului; Adevărul despre încetarea Răului și Adevărul despre căile care conduc la încetarea Răului (Calea Octuplă).

Vederile juste nu privesc o credință, ci o transformare totală a ființei, în profunzimile sale.

Cuvântul corect este abținerea de la cuvânt de fiecare dată când scopul căutat nu e înalt.

Trebuie sa ne amintim că, vorbind, trezim senzații, bune sau rele, care irită sau tulbură. Trebuie, in plus, să ne amintim că personalitatea care vorbește n-are nicio aparență vizibilă și că ea e la fel de zadarnică cum sunt toate procesele care depind de actul vorbirii.

Acțiune și mod de viață corecte

Acțiunea corectă este abținerea de la orice acțiune care nu e întreprinsă cu un scop înalt.

Prin mod de viață corect, trebuie înțeles un fel de a trăi care să fie în acord cu căutarea spirituală și care să nu aducă prejudicii nimănui.

Efort și voință corecte.

Efortul și voința corecte constau din cea mai fermă hotărâre de a atinge Starea fără Suferință.

Există patru feluri de eforturi:

Efortul de a evita - te străduiești ca ideile nesănătoase sau false pe care nu le-ai avut niciodată să nu intre în mental; să eviți să comiți actele rele pe care încă nu le-ai comis.

N.B. Conceptul de idee nesănătoasă/falsă, când e vorba despre doctrine, trebuie pus în relație cu respectiva doctrină (la care a aderat unul sau altul). In cazul celor are nu au aderat la o anumită doctrină și consideră că au concepții proprii despre lume, viață etc. - pot considera o idee ca fiind falsă numai raportând-o la propriile concepții. 

Efortul de a domina - te străduiești să anihilezi tendințele nefaste pe care le simți în tine, nu le lași să prindă rădăcini. Efortul de a domina înseamnă a combate lăcomia, invidia, mânia; a le învinge și a le respinge. Există cinci moduri de a te debarasa de gândurile nefaste: a înlocui gândurile rele cu cele bune; a nu le acorda nicio atenție; a analiza; a descoperi elementele care le constituie și a descoperi cauzele care le-au generat.

Efortul de a dobândi. Străduința de a face să răsară in tine toate tendințele înalte pe care încă nu le ai. Dobândirea calităților necesare pentru a ajunge la Cunoaștere: atenție, putere de a discerne, energie, interes, liniște, concentrarea și egalitatea de spirit.

Efortul de a menține. Străduința de a păstra tendințele înalte pe care le ai, de a nu le lăsa să slăbească, de a te strădui să se dezvolte și să ajungă la perfecțiune.

Atenție corectă

Atenția este una dintre fazele cele mai importante în realizarea marilor progrese spirituale. (...) e poarta de acces spre meditație. E pregătirea, baza, și fără ea nicio practică contemplativă nu poate da rod. Pornind de la ea au fost elaborate numeroase tehnici care constau în observarea și stăpânirea a tot ceea ce se petrece în noi, atât pe plan fizic, cât și pe plan mental. Ele constau deopotrivă în a discerne ceea ce ne înconjoară și a pătrunde semnificația profundă a mișcărilor și a lucrurilor. Acest efort de observare și cunoaștere se împarte în patru părți: observarea corpului; observarea senzațiilor; observarea gândurilor; observarea fenomenelor interne și a efortului spiritului.

Meditația corectă

Prin meditație, buddhistii ating Starea fără Moarte, Iluminarea, Nirvana. (...) Meditația permite experimentarea și realizarea vacuității eului (a egoului) și a vacuității fenomenelor printr-o succesiune de clarificări care dizolvă lumea fenomenelor. Orice dualitate, orice concept, sunt atunci suprimate, discipolul scăldându-se in Starea Pură, eliberat de orice plăsmuire. Nu este prizonierul nici al ființei, nici al neființei. Acesta e rezultatul Învățăturii lui Buddha. Este ceea ce el însuși a numit Nirvana.

Buddha s-a născut în anul 556 i.e.n. într-un sătuc nepalez din regiunea Terai, Kapilavasatu; aparținea unui trib numit Sakya, al cărui suveran era tatăl său. La naștere a fost numit Siddhartha.

Evitați să discutați despre practicile efectuate, sau să descrieți altora experiențele trăite; contactul cuvintelor le întinează și le limitează.

Din cartea Nirvana, editată de Societatea Informația, București, 1993; coordonator ediție: Titi Tudorancea, pentru Citate favorite, joc găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Desfășurarea în timp. Citate favorite

Trecutul se topește în prezent: omul de ieri se dizolvă in omul de astăzi; cel de azi se proiectează în omul de mâine. Trecutul nu-și dobândește deplina valoare decât cu întârziere: ieri el n-a fost decât virtual, astăzi el este real. (...) 

După cum prezentul se află deja, într-un fel, în trecut, tot astfel viitorul există deja in prezent. (...)

Prezentul permite ascensiunea în trecut și coborârea în viitor. Căci acțiunea omului se produce în timp. Omul acordă forțelor naturale libertatea de a acționa și, în felul acesta, face posibile transformările in timp. Fondul absolut al timpului este mereu identic cu el însuși: el nu seamănă nici cu veșnicia, așa cum o concep budiștii, nici cu repetiția sau succesiunea, așa cum și-o reprezintă Grecii. (...) el conține virtualități de creație și de actualizare. (...)

Fără a fi împodobit cu prestigiul trecutului sau cu perfecțiunea - dorită - a viitorului, prezentul dobândește, datorită acțiunii noastre, o valoare care, este adevărat, nu va fi apreciată decât mai târziu. In prezent se unește trecutul, care îi dă naștere, cu viitorul, care se naște din el. (...)

Trecutul se menține și viitorul se pregătește în fiecare dintre noi. (...)

Toate se unesc într-o clipă unică - clipă firește trecătoare - dar care constituie singura realitate a istoriei.

Câteva citate culese pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Din cartea Cabala, scrisă de Alexandru Șafran in 1972, apărută la Editura Univers Enciclopedic, București, 1996.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/rorally-5867093/

Desen stângaci - Armonia apei

Ziua Internațională a Stângacilor a fost marcată în 13 august... Am aflat citind un articol al Mihaelei: Provocare acceptata-desen stângaci.

Mihaela a participat la concursul organizat (în articolul ei sunt detaliile) și a fost premiată pentru desen. In mesajul lăsat pe blogul ei am scris c-o să desenez și eu. Am desenat, doar că am reușit să stric desenul folosind un marker, așa că am ales să fac alt desen, în 2 septembrie. Evident că e in afara concursului, dar am ales să mă provoc la ceea ce nu am mai făcut de ceva timp: să desenez și să scriu cu mâna stângă. Ce am reușit... in foto de mai jos se vede. Pe desen am greșit data - am scris pt. 13.09.2024, dar e 13 august... Am observat după ce am încărcat poza pe blog.

E adevărat că nu e pentru prima dată, că sunt multe pe care le pot face folosind mâna stângă; e adevărat că și tata ne-a provocat, în copilărie, să folosim mâna stângă, să încercăm să scriem in oglindă (asta mi-a fost imposibil s-o reușesc atunci - acum iese ceva, dar chinuit; sor'mea, în schimb, scria cu rapiditate în oglindă - mie mi se chircea neuronul).

Întotdeauna mi s-au părut interesanți cei care au ca mână dominantă mâna stângă. Cunosc câțiva stângaci, și fiecare are o altă poziție a mâinii atunci când scrie sau când desenează. Primul om pe care l-am întâlnit, și care folosea mâna stângă, mi-a fost coleg de clasă în primii opt ani de școală. Probabil că nu mi-ar fi rămas întipărit în memorie dacă în unul dintre anii de gimnaziu nu mi-ar fi fost coleg de bancă. Scria într-un mod în care mi s-a părut ciudat pentru că poziția mâinii era cam cum încearcă cineva să ascundă de colegii de bancă ceea ce scrie - greu de explicat in cuvinte cum avea aproape tot brațul pe bancă și încheietura mâinii curbată mult. Am crezut că așa scriu toți cei care folosesc mâna stângă, dar mai apoi am aflat că nu. In fine. Atunci a fost prima dată când am început să exersez la modul serios - nu precum acasă, cu tata - mâna stângă pentru a scrie. Aveam sentimentul că se contorsionează creierul, dar am reușit să scriu - foarte urât, ilizibil (nu e ca și cum aș scrie frumos cu dreapta, dar chiar era teribil scrisul executat cu stânga) dar mai apoi, prin exercițiu, am reușit să scriu ca un copil care abia a învățat să scrie. Apoi au venit anii de liceu și am... uitat de mâna stângă. Mai apoi, am avut ca teme diverse versiuni de a merge in pantofii altuia. Scrisul cu mâna stângă a fost, din nou, interesant - aflasem că folosirea ambelor mâini ajută la echilibrarea / dezvoltarea ambelor emisfere cerebrale, între altele. Am exersat, cu acele ocazii, cum e să fii nevăzător, cum e să ai numai o mână, numai un picior, cum e să nu ai bani suficienți pentru mâncare, (cam) cum e să nu ai un adăpost al tău și altele... Au fost experiențe interesante cele care pentru unii sunt un mod de viață, e viața lor (și nu mai e deloc interesant - în unele situații e tragic).

Multe amintiri s-au derulat în timp ce desenam cu mâna stângă, dar mă opresc aici. Ceva ce mi s-a părut foarte interesant: derulând amintiri, în gând, nu mă mai gândeam că folosesc mâna stângă și aveam sentimentul că asta fac de obicei; cum conștientizam că desenez cu stânga, cum devenea anevoios...