Psihopatie... politica

A fost odată ca niciodată, o țară frumoasă, cu oameni frumoși - cum prezenta un fost prim ministru, unui robot, țara in care s-a născut. A trecut timp de atunci - nu mult, dar secunda pare veșnicie, uneori, în țara unde politicienii își descriu locul natal ca mai sus. 

Două partide politice presupus rivale (unul de stânga, celălalt de dreapta), cu doctrine total opuse (se spune doctrină, dar partidele din această țară frumoasă nu mai au doctrină de treizeci și ceva de ani sau... au una comună: abonarea la banul public) și-au dat mâna peste țară, împotriva voinței cetățenilor, dar cu votul acestora, după ce juma de an s-au porcăit. Scopul declarat? Stabilitate, siguranță pentru țara lor frumoasă cu oameni frumoși - deh, se plângeau cetățenilor personajele din cele două partide: nu vrem unire, dar război la graniță, criză economică, criză mondială, criză biliară... Ne sacrificăm pentru binele comun - binele lor comun, dar pe asta n-au spus-o. In vară, în prima etapă de împărțire a cașcavalului, au rămas mai mult sau mai puțin uniți, tinzând spre despărțire. Acum, la împărțirea a ce-a mai rămas din cașcaval, par a fi devenit, din nou, mari rivali. Război la graniță mai este, și crize fel de fel. Gata cu stabilitatea și securitatea? Ah! Cu securitatea, nu! Cu siguranța, da!

Și mai zice in poveste că oamenii frumoși din această țară frumoasă n-au nicio problemă cu toate aceste manevre, și se pregătesc să se încoloneze pentru a vota. Înainte de-a vota, stau cu sufletul la gură ca să afle ce-o urma. Au mai văzut ei multe, de când votează în țara frumoasă... Marele partid de stânga, cu nu prea mulți ani în urmă a demis prin moțiune propriul prim ministru. La precedentele alegeri, cei de stânga au câștigat, dar neavând majoritate... partidul de dreapta, unit cu unul progresist și c-o organizație politică, ceva, a preluat puterea, cum s-ar zice. Nimeni nu prea știe cum de azi câștigă unii și țara frumoasă, cu oameni deștepți frumoși, ajunge să fie condusă de alții. Votează roșu, dau de galben, și invers! Alianța celor trei a funcționat un pic, apoi galbenii au zis jos cu progresiștii, jos cu organizația politică și s-au mai târât așa până când... unirea cu stânga, pentru stabilitate și securitate. Cetățenii n-au avut nimic de zis. Cei din organizația politică, tare supărați, au început o campanie împotriva ursului brun care năvălește-n sate și orașe. Cu ani înainte, spitalele erau prea multe și s-au hotărât să le închidă, susținuți de un partid. Progresiștii, mai vioi, au ales ca să-i conducă interpreta din Muscel. Roșu are-un plângăcios ce se pretindea cândva erou al Revoluției; acesta, când vorbește, zici că se milogește. Galbenii, oameni de soi, sunt conduși de-un ex-gradat cu multe stele, pretins erou prin Orient, scriitor de top acum, despre care poți să crezi că atunci când vorbește e la un pas de-a rămâne fără aer. Vine, tare, încă unul, care se vrea președinte - a mai fost cândva, dar doar o noapte, iar acum a mai scris o carte.

Cică, acum se discută, despre ce note aveau în liceu ăștia de vor să fie președinte! Și votanții, curioși, stau pe margine și comentează, aburiți - ca de-obicei - cu false probleme. Timpul trece, iarna vine... vai de mine și de mine! 

Când primul președinte votat în democrație, de majoritate, a fost un comunist cu școală serioasă de partid... a început distracția pe teritoriul care, peste ani, va fi descris ca fiind o țară frumoasă, cu oameni frumoși.

Poate nu-i epidemie de psihopatie în țara frumoasă cu oameni frumoși, ci-s doar partide cartel - de nu mai știu alegătorii care-i răul cel mai mic.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/geralt-9301/