Cinematografe rămase. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.

HAPPY WW!

Surse foto

Cinemateca: http://www.bizbrasov.ro

Sala Patria: http://old.mytex.ro

One: cinemaone.ro

Amănunte: Din istoria cinematografelor Braşovului

De Moş Nicolae, La mulţi ani!

Sănătate, armonie şi belşug tuturor celor cu numele Nicolae şi Nicoleta şi toată seria!

Sănătate, armonie şi belşug tuturor celor care sărbătoresc (sau nu) ziua lui Moş Nicolae şi aşteaptă (sau nu) daruri!

Numai bine, tuturor!

♥ ♥ ♥

Sfântul Nicolae din Myra reprezintă sursa primară de inspiraţie pentru Moş Crăciun. El a trăit in secolul al patrulea şi a fost un episcop creştin al provinciei Licia din Anatolia bizantină, fiind renumit pentru faptul că împărţea cadouri oamenilor săraci. Se mai spune că Sfântul Nicolae este Sfântul protector al copiilor si obişnuia să cutreiere la jumătatea lunii decembrie prin aşezările oamenilor şi să se oprească la casele cu copii, unde lăsa daruri "dulci"; era acoperit de roba episcopală, cu roşu şi alb (culorile veşmântului lui Moş Crăciun), şi călărea un măgar. In timpul evului mediu multe biserici au fost construite in onoarea lui prin toată Europa. 

Sfântul Nicolae se numeşte in credinţa populară (Transilvania) Sân-Nicoară. El păzeşte Soarele care încearca să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură. Se zice că de Sfântul Nicolae începe cu adevărat iarna, când Moşul îşi scutură barba sură şi începe să ningă. Dacă nu ninge, se zice că Sfântul Nicolae a întinerit.

♥ ♥ ♥

Câteva idei de cadouri, de Moş Crăciun, dacă noaptea aceasta n-a fost să fie… ☺

A venit iarna

- Te-ai pregătit pentru iarnă, Mitică?
- Da, omule. Chiar ieri am făcut un împrumut la bancă!

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

 - Spune, mă, tot adevărul, că te-au turnat vecinii! De unde ai bani să plăteşti întreţinerea pe lunile de iarnă?

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

 - Bulă, ai citit “Iarna pe uliţă”?

- Doamna profesoară, eu nu citesc nici vara pe terasă şi vreţi să citesc iarna pe uliţă?

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

 - Ce învaţă elfii lui Moş Crăciun la şcoală? 

- Elfabetul.

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Săptămâna minunată să fie!

Sursa foto: https://mathieumth.wordpress.com/

Gabarit depăşit. Reflexii in oglindă

Foto: L.K.

Dacă doreşti să participi, publică într-un articol pe blogul tău o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai "văzut in oglinda ta“ (poate fi si cea retrovizoare) şi inscrie articolul la Reflexii in oglindă.

Categorii de cetăţeni: fraieri şi “jmecheri”

Angajatii acestia ai statului nu stiu ce legi sa mai inventeze pentru ca ei sa nu munceasca; ma refer aici atat la politicieni (peştele de la cap se împute – şi se curăţă de la coadă) căt si la slujbasii obisnuiti, cu atributii de control, autorizari si altele de gen.

S-au gandit ei si s-au sfatuit, sa scuteasca de pârnaie pe aceia care-s prinsi cu mâţa-n sac – adica nu-si platesc birurile – daca achita datoria si penalizarile. Sa zicem ca e bine… Dar s-au mai sfatuit, in toamna asta, sa bage la plata pe toti aceia care nu-si platesc intretinerea timp de 45 de zile. Gata cu chematul in judecata! Direct executare silita. Adica, furnizorul de apa, gaz, gunoi etc. s.a.m.d. merge hopa-hopa la un executor judecatoresc si da “cererea” – nu mai fac asta reprezentantii asociatiilor de proprietari. Executorul, hopa-hopa, scrie ce-are de scris si trimite fraierului hartia. Omu’ o primeste si, poate, face infarct cand afla ca in 15 zile tre’ sa-si achite datoria la intretinere. Da, e lege din data in 26 noiembrie a.c.

La ce ma gandesc: sunt multi executori judecatoresti si multi sunt muritori de foame, asa ca guvernantii s-au gandit sa le mai dea o ţâţă de supt si s-au orientat spre acei multi care, unii, nu au nici dupa ce bea apa. Ca doar nu-s miliardari cei care nu platesc, intre altele, diferitele pierderi la apa, de exemplu, avand in vedere ca-s multe imobile vechi si foarte vechi care necesita reparatii si… ghici! Nu sunt bani pentru reparatii.

Ma mai gandesc: furnizorii de electricitate, in special, sunt mai multi azi, deci exista concurenta; in plus, multi politicieni (si nu numai) detin actiuni pe ici-colo – fara incasari dividendele n-ar mai fi mari, asa ca era necesara o lege care sa le asigure veniturile (da, stiu ca exagerez).

Au pocnit cu legea in aceia saraci care mai au inca un acoperis deasupra capului. As zice ca cel care nu plateste pentru caldura si blocul nu e deconectat de la retea e nedreptatit – el, probabil, ar renunta la apa calda si caldura, sau ar folosi cat isi permite sa plateasca, dar nu poate. In blocurile “necontorizate” separat, pe fiecare apartament, as zice ca nu e drept sa se aplice aceasta executare.

Pentru a pretinde plata intretinerii – mai ales in anotimpul rece – salariile ar trebui sa fie decente si facturile mai puţin umflate cu accize, taxe verzi si alte răhăţişuri pe care, in principal, le suporta micii consumatori.

Intre cei cu restante la plata intretinerii sunt foarte multi care traiesc din ajutor social, sunt foarte multi batrani singuri – adica fara copii, fara rude care sa-i ajute - cum debita un politician acum cativa ani. Da! Vor zice multi: “nene, consumi, platesti”. E corect, dar stai o clipa! Câţi or fi, in fiecare bloc, cei care nu pot plati (nu e ca nu vor, ci nu pot!). Cât de mare e suma pe care trebuie sa o plateasca? Oare chiar nu e posibil ca fiecare sa dea de la el vreo 5 lei (mai ales in blocurile mari) pentru a-i ajuta sa treaca iarna pe cei care dovedesc ca nu au venituri suficiente sau nu au deloc? In imobilele unde locuiesc, in principal, oameni saraci ce se va intampla?

Bun. Ajungem la executare. In 15 zile datornicul e obligat sa plateasca, dar are posibilitatea sa faca o contestatie la executare. Legea asta stramba e data, chipurile, sa vina (si) in ajutorul reprezentantilor asociatiilor de blocatari, pentru ca procesele dureaza mult si bla-bla… Omu’ datornic face contestatie si are mari sanse sa obtina acelasi lucru ca si până acum: esalonare sau amanare si, uneori, anulare – mai ales pentru sumele mai vechi de trei ani si neachitate – ăsta-i termenul general de prescriptie: 3 ani. Dar câţi dintre datornici stiu asta? Le spune cineva? Nu. Li se cer banii si ei se vor da de ceasul mortii sa achite datorii vechi si de cinci ani – le aduc datornicilor si mediatori, sa se inteleaga amiabil. Daca vor fi platite datoriile mai vechi de trei ani sunt bune platite. Daca nu vor fi platite… asociatia ramane cu paguba. In plus, daca mai multi se pot lupta cu asociatia, prea puţini fac faţă giganţilor.

Executarea. Sa zicem ca se ajunge la punctul in care executorul intra-n casa si incepe sa evalueze obiecte (asta in cazul celor care nu au conturi, pentru a le popri, sau salarii sau… ceva venituri). Ce valori pot avea in casa acei oameni care nu-si pot plati intretinerea? Anumite bunuri nu pot fi executate silit, dar uneori se intampla sa fie executate si omu’ nu se opune, pentru ca nu stie: cele de uz personal sau casnic strict necesare datornicului si familiei sale (aragaz, frigider, ca exemple); obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel; alimentele necesare datornicului si familiei sale pe timp de doua luni daca datornicul se ocupa exclusiv cu agricultura, animalele destinate obtinerii mijloacelor de existenta si furajele necesare pentru aceste animale pana la noua recolta; combustibilul necesar datornicului si familiei sale calculat pentru 3 luni de iarna; alocatiile de stat si indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate in caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele si orice alte asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, stabilite prin diverse legi; bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale. Daca datornicul are un câine (de rasa sau nu), îi vor vinde câinele la licitatie? Dar daca are pisica de rasa (sau nu) sau hamster, sau papagali sau canari…?

Ce ar ramane de executat? Telefoane mobile, televizoare, casetofoane, aparate de radio, vase, vesela, pături, covoare, bibeloruir, bijuterii, tablouri, mobila, carti etc. Dar, pentru ca furnizorul sa-si acopere “paguba” trebuie ca aceste obiecte sa fie vandute – intr-o zi cu soare si cu cer senin si pasari cântătoare. Dupa ce sunt vândute (sau inainte) executorul isi ia partea. Daca vor fi vandute la licitatie exista niste costuri, care vor fi acoperite… In final, furnizorii care emit facturi umflate lasa in saracie lucie un om, dar ce recupereaza s-ar putea sa nu acopere (in unele cazuri) “paguba”. Executorii judecatoresti nu se vând ieftin.

Am auzit texte de genul: nu poti plati intretinerea la bloc, muta-te la ţară. Sunt convinsa ca multi ar alege aceasta varianta daca ar avea unde sa se mute… la ţară, dar n-au aceasta posibilitate. Ce le-ar ramane?! Cerul liber? Canalele?

Sunt curioasa cum se va proceda, pentru ca fiecare trebuie executat pentru “cota” ce datoreaza. Furnizorii vor cere de la asociatii lista datornicilor?

Oare chiar merita sa fie data pe piaţă o astfel de lege? Motivul acestei legi? Cârcotaşă cum sunt, as zice ca scopul este de a asmuţi, din nou, cetăţenii unii impotriva altora.

Ghiciţi cine-s jmecherii?

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

Prin Legea nr. 225/2016 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr. 51/2006, factura emisa pentru serviciile de utilitati publice constituie titlu executoriu. La utilitati publice sunt incadrate: alimentarea cu apa si canalizarea; alimentarea cu energie termica in sistem centralizat; salubrizarea localitatilor; iluminatul public; transportul public de calatori.

Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi

Azi, 3 decembrie, este Ziua Internationala a Persoanelor cu Dizabilitati… Cati oameni stiu acest fapt? Am aflat abia anul trecut, desi e declarata astfel din anul 1992. Poate ca am mai auzit, dar mi-a intrat pe o ureche si mi-a iesit pe cealalta… spre rusinea mea, dar ma consolez cu gândul ca n-oi fi stiind când este “ziua lor”, dar stiu destule persoane in aceasta situatie pentru a intelege cu ce se confrunta – una dintre prietenele mele era oarba, din cauza diabetului; copilul unor amici s-a nascut cu hidrocefalie; nepotul unei vecine e in caruciorul cu rotile in urma unui accident rutier pentru care nu a fost vinovat; un amic, in tinerete, a vrut sa se sinucida aruncandu-se in faţa trenului si s-a ales cu paralizie de la mijloc in jos (acum “promoveaza” viata mai ceva ca un om sanatos). Prin toti acestia – dar si prin altii – de-a lungul timpului am intrat in contact direct cu mai multi oameni aflati in dificultate si cunosc relativ bine problemele pe care le au. Azi nu mai sunt la fel de implicata dar problemele nu s-au schimbat si nici rezolvat. Am facut impreuna tot ce am putut, dar o mâna de oameni nu poate face cât ar putea face o masă de oameni.

Conform ONU, 15% din populatia lumii sufera de o forma de handicap, iar in jur de 190 de milioane de persoane intampina serioase dificultati in lupta cu dizabilitatile. Persoanele cu dizabilitati se confrunta cu multe dezavantaje in societate si sunt, adesea, supuse stigmatizarii si discriminarii.

ONU a adoptat aceasta zi pentru a motiva populatia sa inteleaga efectele dizabilitatilor si pentru a combate discriminarea. O zi pe an, insa, nu e suficienta… Se vede cu ochiul liber, cam la fiecare colt de strada:

- trotuarele sunt inalte – fara macar o portinue mai joasa pe unde pot cobori / urca cei imobilizati in carucioare sau cei care pot umbla numai cu ajutorul unui baston sau al unui cadru;

 - nu exista pante speciale amenajate pentru cei care se deplaseaza in carucior - acolo unde exista cele mai multe sunt atat de abrupte si de inguste incat nu le poate cobori nici individul sanatos (exemple destule doar in Brasov, in pasajele subterane care fac legatura intre diferite bulevarde;

- nu exista aceste pante nici la toate institutiile publice sau la magazine si cu atat mai putin exista in imobilele cu destinatie de locuinta – desigur, acesti oameni nu sunt intalniti in chiar toate blocurile, dar acolo unde sunt s-ar putea amenaja aceste pante (intr-un caz s-a dorit dar s-au opus… locatarii – de cand se pot opune locatarii unei legi nu stiu,dar putine ma mai mira); exista un caz, notoriu, cu un tanar pentru care a fost construita o panta la intrarea in bloc si vecinii au stricat-o, insistand sa o reconstruiasca la intrarea din spate;

- in spitale nu prea exista pante si, in multe, nici lifturi care sa functioneze; s.a.

- nu exista (zic politicienii) bani pentru a putea fi ajutati sa aiba o viata decenta si cei care nu au sansa unei familii care sa le poata oferi ceea ce au nevoie in situatia lor diferita.

Am vazut un copil, de mâna cu o doamna in varsta, care râdea de un cersetor schiop ce-si expunea ciotul. Striga, râzând: “schiopule!” Femeia nu zicea nimic, il tragea dupa ea si atat. 

In autobuz prevazut cu treapta speciala pentru astfel de cazuri incearca sa urce un barbat in carucior, impins de o femeie. Se aude o voce, nemultumita – dând glas oftaturilor de neplacere scoase si de altii: “De ce nu alegeti o ora mai puţin aglomerata?” Nimeni nu zice nimic – mi-e rusine ca am tacut (atunci eram prea departe de uşa si as fi fost penibila sa strig peste capetele nemultumitilor ca omul acela s-ar putea sa aiba programare la medic la o ora anume). Mai apoi mi-a parut rău ca nu mi-am asumat “penibilitatea”.

Pe scurt: toti stim ca exista acesti oameni, toti stim cam ce nevoi ar avea dar cati ne deranjam sa pretindem autoritatilor sa respecte legea macar in ceea ce priveste pantele pentru cei care se deplaseaza in carucioare? Câţi, atunci cand aflam ca persoanele cu dizabilitati se mobilizeaza pentru un protest in strada, ne alaturam lor? Nu suntem in situatie, unii nu cunosc pe cineva cu astfel de probleme… dar nicodata nu stim daca noi – sau apropiatii nostri – nu vom ajunge in aceasta situatie. Si chiar daca nu gandim asa, macar sa ne gandim la ei, cei in nevoie, si sa le fim alaturi – sa fim solidari.

Nu in ultimul rând: cand ajung in astfel de situatii diferite personalitati multa cerneala mai curge! Cum am scris mai sus: sunt sute de mii de oameni in aceeasi situatie grava si stiu de ei numai cei apropiati. Cand e vorba despre o celebritate, insa… vuieşte presa, cetatenii compatimesc celebritatea si revarsa fluvii de cuvinte de simpatie si de sustinere… 

Împlinire personală

Nu ceea ce nu stii te face sa ai probleme, ci ceea ce stii sigur. (Mark Twain)

- Oare de ce x nu lupta pentru implinirea personala? Un curs de dezvoltare personala nu i-ar strica.

Fac ochii mari la persoana care ma bruiaza. In gând, imi scutur capul ca un personaj din desene animate, mirat la culme.

- Ti-a zis ca nu se simte implinit personal?

- Nu, dar imi dau seama… Nu s-a casatorit până acum, nu are un copil, nu are o cariera de succes…

- Ii place ceea ce face. Sunt profesii care nu intra in categoria “cariera de succes” in sensul dat de media, dar cand iti place munca pe care o prestezi nu stiu de ce sa vrei altceva. Cand faci ceea ce-ti place si castigi frumos as zice ca e o cariera de succes. Nu multi se pot lauda ca au reusit sa isi satisfaca pasiunea la locul de munca.

- Ar putea fi sef! A fost propus sa conduca echipa si-a refuzat! Asta, in mod sigur, ar contribui mult la implinirea profesionala.