Sec. IX, epoca Heian (literatura japoneza)
De va zbura departe,
In voia vantului
Floarea gingasa de prun
Inima singuratica
Va pieri de tristete.
Fie imaginea restransa
Insotitor credincios
Dar prea schimbatoare-i oglinda:
Multe chipuri pot sa apara –
In luciul dur al apelor ei.
“Iubitul nestatornic”
E malul ce ameninta sa se surpe
Deasupra pantei in abis.
Imi spui “te iubesc, te iubesc”
Iar inimii ii e frica sa te creada.
Iar daca am fost uitata
Iubirea nu se teme de timp
Pe muntele vesnic
Azaleele cresc pururea
Chiar si printre pietrele mute.
Zorii se invaluie in ceturi
Fumega alb-fumuriu
Piscul muntelui Erino.
Azi-noapte, pe carari abrupte,
A venit la noi primavara.
O, flori de visin efemere!
Uitati de obiceiul vostru vechi:
Sa bucurati o clipa doar privirea
De-acum sa infloriti prin veacuri
Si pilda sa fiti de viata lunga.
Cucule, ce mult in umbra noptilor
Am asteptat cantecul tau potolit
De somn, nu m-am lasat furat
Am tresarit, de parca ma trezisem.
Ah, a venit prima zapada,
Prea devreme anul acesta!
Asa probabil, spune lumea
Privind prin gardul de nuiele
Lanul alb de crizanteme.
Toamna tarzie
Acopera poteci de munte
Cu frunze rosii
de artar
Despre frumusetea lor
As povesti pana la capatul veacului.
Zapada, groasa, viscolita
Se aduna in troiene inalte!
Drumeagurile toate-s infundate.
Ah, in satucul de munte
Nimeni n-o sa mai vina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.