Despre iubire, de Kahlil Gibran (din Profetul)

Almitra apoi a spus: Vorbeste-ne despre dragoste.

El isi inalta capul, invaluind cu privirea multimea, si o tacere adanca se lasa. Si cu glasul lui formidabil a spus: 

Cand dragostea va cheama, urmati-o,

Desi caile ei sunt abrupte si sinuoase.

Si cand aripile ei va invaluie, supuneti-va,

Chiar daca sabia-i ascunsa intre pene v-ar putea rani.

Atunci cand va vorbeste dati-i crezare,

Chiar daca vocea-i v-ar spulbera himerele,

Asemenea vantului de miazanoapte care pustieste gradinile.

Asa cum iubirea va poate incorona, ea poate sa va si crucifice.

Si asa cum va face sa cresteti, trebuie sa si reteze uscaciunile

Precum se ridica in voi, alintandu-va ramurile cele mai fragile care freamata in lumina soarelui

tot la fel va razbate pana in profunzimea radacinilor voastre, zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemenea snopilor de grau, va aduna si va imbratiseaza.

Va treiera pentru a va descoji.

Va vantura spre a va curata de pleava.

Va macina pana la albirea fainii care sunteti.

Ca apoi sa va harazeasca focului sacru

Sa puteti deveni painea sfanta a nemuririi la ospatul divin.

Iata tot ce va da cu prisosinta iubirea, astfel incat sa va puteti cunoaste tainele inimii si sa deveniti astfel o

parte din inima Vietii.

Dar daca, stapaniti de indoiala, veti cauta doar tihna si placerea dragostei,

Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din aria pulsatiei iubirii,

Spre a va intoarce in lumea fara anotimpuri,

Unde puteti rade, dar fara intreaga voastra bucurie

Si unde puteti plange, dar fara a va elibera vreodata amaraciunea prin lacrimi.

Iubirea se daruie si se ia doar pe sine.

Iubirea nu poseda si nu poate fi posedata;

Fiindca dragostei ii este suficient a iubi.

Cand iubesti, nu spune Dumnezeu este in inima mea, ci mai degraba, Eu sunt in inima lui Dumnezeu. 

Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drum iubirii, fiindca iubirea, daca sunteti demni, ea insasi va ghida inima voastra.

Dragostea nu are alta dorinta decat sa se implineasca.

Dar daca iubiti si aveti dorinte, atunci acestea sa fie:

Sa va transformati in izvor ce-si canta melodia-n noapte;

Sa cunoasteti durerea prea marii duiosii;

Sa fiti raniti de propria perceptie a iubirii;

Sa va lasati raniti de bunavoie si cu bucurie;

Sa va treziti in zori cu inima inaripata

Si sa multumiti lui Dumnezeu pentru aceasta noua zi de iubire;

Sa va odihniti la amiaza si sa meditati la extazul din Iubire;

Sa reveniti la ora amurgului, impacati, acasa, multumind cerului

Apoi sa adormiti cu o rugaciune pentru cei dragi din inima voastra
si cu un cantec de lauda pe buze la adresa Lui.

Sursa: Sur l'Amour - unde sunt, in limba franceza, toate poemele din Profetul

(Nu dati cu pietre in traducator, va rog; orice ajutor e binevenit. Multumesc)

Profetul, publicata in anul 1923, este cartea care i-a adus lui K. Gibran notorietate internationala. Volumul a devenit foarte apreciat si cautat in anii ‘60  si generatii intregi de cititori au considerat-o (si poate o) vor considera cartea cea mai plina de iubire din cate s-au scris vreodata.