Cine îmi poate spune ce este fericirea?!
Privesc la Soare; mi-e cald şi fug la umbra unui nuc bătrân.
Aştept un răspuns dar se aude doar vântul…
- Tu, floare, ce-mi poţi spune?
- Fericirea mea este soarele de primăvară, lumina şi apa binefăcătoare a
ploii.
Privesc la Soare; mi-e cald şi fug la umbra unui nuc bătrân.
Alerg prin ploaie… Ce rece este! Mi-e frică să nu răcesc!
Nu, aceasta nu este fericirea mea…
- Tu, pasăre, spune-mi: ce este fericirea?
- Şoapta vântului pe struna viorilor de tei, parfumul florilor, culoarea
naturii, zumzetul gâzelor, glasul privighetorilor - pe care îl invidiez
dar îl ascult cu drag.
Sunt in mijlocul naturii. Simt cum se revarsă in sufletul meu liniştea
pădurii… Iubesc natura dar nu sunt fericit.
- Tu, omule, te ascult… Vorbeşte!
- Apropierea sufletească de un semen al tău. Să aduni pentru el toată
dragostea de care eşti in stare; să culegi roua de pe flori şi să-i speli
obrazul. Din cer şi mare să-i faci viitorul senin. Să-nveţi cântecul
naturii in fiecare anotimp (şi să i-l şopteşti noaptea, alungându-i visele
urâte şi gândurile negre). Te îmbraci in flori şi raze de soare să îi
aduci liniştea in suflet şi încrederea într-o dragoste curată.
Acum plec, pentru că mă aşteaptă fericirea!
Dacă ai încredere in ce ţi-am spus, meditează.
Îmi ţin capul între palme şi meditez, meditez, medi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.