8 apr. 2012

Fericirea?!


Cine imi poate spune ce este fericirea?!
Astept un raspuns dar nu se aude decat vantul…
- Tu, floare, ce-mi poti spune?
- Fericirea mea este soarele de primavara, lumina si apa binefacatoare a ploii.

Ma uit la Soare; mi-e cald si fug la umbra unui nuc batran.
Alerg prin ploaie… Ce rece este! Mi-e frica sa nu racesc!
Nu, aceasta nu este fericirea mea…
- Tu, pasare, spune-mi: ce este fericirea?
- Soapta vantului pe struna viorilor de tei, parfumul florilor, culoarea naturii, zumzetul gazelor, glasul privighetorilor – pe care il invidiez dar il ascult cu drag.

Sunt in mijlocul naturii. Simt cum se revarsa in sufletul meu linistea padurii… Iubesc natura dar nu sunt fericit.
- Tu, omule, te ascult… Vorbeste!
- Apropierea sufleteasca de un semen al tau. Sa aduni pentru el toata dragostea de care esti in stare; sa culegi roua de pe flori si sa-i speli obrazul. Din cer si mare sa-i faci viitorul senin. Sa-nveti cantecul naturii in fiecare anotimp (si sa i-l soptesti noaptea, alungandu-i visele urate si gandurile negre). Te imbraci in flori si raze de soare sa ii aduci linistea in suflet si incredrea intr-o dragoste curata.
Acum plec, pentru ca ma asteapta fericirea!
Daca ai incredere in ce ti-am spus, mediteaza.

Imi tin capul intre palme si meditez, meditez, medi…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu