Istorie de tristă amintire. Chelmno

Lagărele de exterminare au fost un tip de complexe construite de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu scopul uciderii sistematice a milioane de oameni în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Holocaust. În timpul celui de-al Doilea Război mondial lagărele de exterminare au fost construite într-una din fazele finale ale programului de anihilare. Cadavrele victimelor erau de regulă incinerate sau îngropate în gropi comune. Grupurile de naziști au încercat să extermine în aceste lagăre în primul rând evreii din Europa și romii.

Kulmhof (nume oficial complet SS Sonderkommando Kulmhof, Vernichtungslager Kulmhof, Kulmhof an der Nehr) a fost un lagăr de exterminare înființat de Germania nazistă situat la 60 de kilometri depărtare de Łódź, lângă un mic sat numit Chełmno nad Nerem (în germană Kulmhof an der Neihr). Acesta se afla într-o porțiune a Poloniei anexată de Germania sub numele de Reichsgau Wartheland în 1939.

În data de 8 decembrie 1941, lagărul de la Chelmno e primul deschis pentru a ucide evreii din Ghetoul Łódź și din Warthegau; a fost primul lagăr care a folosit gaz otrăvitor stocat în capsule mici aruncate în camerele de gazare. Primele victime ale gazării cu monoxid de carbon sunt 5000 de romi deportați din Reich. Camera de gazare nu era altceva decât vagonul unui camion al morții, asemănător celor care erau folosite în Rusia; după fiecare gazare, care se solda cu 40 de victime, camionul transporta cadavrele către o tranșee lungă sau o groapă comună săpată într-o pădure vecină. În medie, pe zi aveau loc cca. 10 gazări.

Lagărul a funcționat din decembrie 1941, până în vara lui 1943. În vara lui 1944, lagărul a fost pus în funcțiune pentru a lichida ultimii supraviețuitori ai ghetoului de la Łódź, cruțați până atunci ca fiind muncitori folositori. Din comandoul permanent evreu au supraviețuit atrocităților comise asupra grupului din care faceau parte doar două persoane.

Cel puțin 153.000 (alte surse mentioneaza 6 sute de mii) de oameni au murit în acest lagăr, în principal evrei din ghetoul Łódź și din regiunile înconjurătoare, împreună cu romi din Polonia și unii evrei din Ungaria, polonezi, cehi, și prizonieri de război sovietici.

Ghetoul Litzmannstadt (în germană Der judische Wohnbezirk in Litzmannstadt, cunoscut și ca Ghetoul Łódź) a fost al doilea ghetou ca dimensiune (după Ghetoul Varșovia) înființat pentru evreii și romii din Polonia ocupată de Germania nazistă. Situat în orașul Łódź, s-a intenționat inițial ca acesta să fie un punct de adunare temporar pentru evrei, dar ulterior s-a transformat într-un centru industrial important, care a furnizat provizii pentru Germania nazistă și mai ales pentru armata germană. Datorită productivității sale remarcabile, ghetoul a reușit să supraviețuiască până în august 1944, când restul populației a fost deportată la Auschwitz. A fost ultimul ghetou din Polonia care a fost lichidat.

Gheto este un termen care desemna inițial, în lumea creștină, o stradă sau un cartier al unui oraș în care, prin lege, erau obligați să trăiască evreii.

Primele segregări forțate pentru evrei au apărut în lumea musulmană unde evreilor pentru prima dată în istorie li s-a impus să poarte semne distinctive pentru a putea fi recunoscuți ca atare.

Termenul de ghetou a căpătat în secolul al XX-lea și alte înțelesuri: de zonă de concentrare temporară a evreilor în vederea exterminării lor ulterioare (sub naziști), sau de cartier sărac cu mare concentrație de populație de culoare (în S.U.A.).
Surse: wikipedia s.a. 

Altele:
Soluția finală a problemei  
Comemorarea victimelor Holocaustului  

In vizita la Auschwitz