2018-01-11

Dimineţi de Crăciun

In diminieaţa primei zile de Crăciun a mai fost ceva mişcare, dar toţi păream amorţiţi, ca şi cum ne mişcam “in reluare”. Cei care aveam câinii in lesă păream mai vioi pentru că ţineam pasul cu patrupedele, dar ceilalţi… păreau că se sprijină unii pe alţii şi abia păşeau. Deh, oboseala după chef, probabil…
Ceaţă deasă, maşini care treceau rar şi le vedeai lumina farurilor când erau prea aproape, câţiva oameni pe bulevard, oameni care păreau păpuşi dezarticulate pentru că pe asfalt era o pojghiţă de gheaţă pe care n-o observai, dar o simţeai din plin sub tălpile ghetelor ce păreau independente de voinţa picioarelor. Care mai de care dădeam din mâini şi băteam pasul pe loc pentru a ne menţine echilibrul. Cum credeam că avem ceva aderenţă, cum începeam să batem din picioare. Mergeam târşâind încălţămintea, căutând asfalt pe care să nu alunecăm. Şi câinii intrau in derapaj dacă alergau.

A doua zi de Crăciun, dimineaţa… pustiu. Pe bulevardul lung nu era ţipenie şi ceaţa vălurea acoperind cam jumătate din înălţimea clădirilor, întrerupând brusc bulevardul cu o barieră cremoasă, alb-cenuşie. Părea că norii dădeau o raită prin oraş. Rece, şi umed, pătrunzător.
Din când in când, din valul alburiu-cenuşiu mai apărea câte o siluetă care îşi menţinea cu greu echilibrul pe orizontală, părând că dansează pe muzică rap numai de ea auzită.
Pe iarbă şi pe trotuar se vedeau aruncate hârtii, pungi, mucuri de ţigară, câte o haină ici-colo, scoase, probabil, din cutiile plasate pentru a lăsa ce nu ne mai trebuie, resturi de mâncare – multe oase, unele foarte mari, aruncate de cei care-şi imaginau că pot roade câinii sau pisicile aşa ceva şi să se şi sature… Într-un colţ, lângă nişte trepte, erau aruncate câteva vase din plastic pline cu ceva mâncare şi două recipiente in care părea să fie suc… Probabil, lăsate acolo de “colindători” sau de cerşetorii nemulţumiţi că au primit mâncare in loc de bani…
Un oraş care părea abandonat in grabă… O atmosferă oarecum sinistră, la început de zi, când abia se luminase, dar fascinantă! Linişte şi ceaţă! Nu se auzea niciun motor, păsările (turturele, porumbei, coţofene, pescăruşi, vrăbii) erau tăcute, nu miorlăia nicio pisică, nu lătra niciun căţel…
Dimineţi de Crăciun fără zăpadă! E fascinantă ceaţa!
       Mai târziu, pe la prânz, zgomotele zilei au devenit tot mai accentuate. Clopotele unei biserici se auzeau bătând, oamenii trânteau portierele şi vorbeau toţi deodată, repede, ca şi cum nu voiau să uite ce au de spus, motoare turate pentru a se “încălzi”… Turturelele, in tei – şi porumbeii pe pervaz – aşteptau să primească grăunţe. Un glas de bărbat striga ceva pe undeva, in depărtare se auzea sirena unei ambulanţe, un tânăr căra o coroană mortuară… şi o trupă veselă umbla cu capra, scuturând clopoţei cu sunet cristalin.. Ceaţa s-a mai rărit şi pojghiţa de gheaţă de pe asfalt s-a mai topit… 

14 comentarii:

  1. citind ce ai scris parca am vazut derulandu-se imaginile unui film alb-negru...
    senzatia asta de parasire si de imponderabila tacere poate fi foarte apasatoare...

    pup Diana, buna dimineata! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate fi apasatoare, e drept, si, cumva, chiar asa a fost atunci, pentru ca imi doream un peisaj alb, stralucitor :) si am avut parte de albul-cenusiu al ceţii. :) Dar pentru ca si ceaţa imi place, a fost interesant. Ş=
      Yiua buna sa iti fie, pandhora! Pupici!

      Ștergere
  2. Si pe mine ma fascineaza ceata ❤ imi place tare mult, mai ales cand nu sunt la drum lung cu masina.
    Povestea ta de azi este de asemenea fascinanta. Atat de bine ai compus descrierile, ca citind, parca am vazut un film. Am intalnit "papusile dezarticulate" am vazut vasele de pkastic cu mancare de pe trepte, am simtit mirosul umed de fum si gheata al cetii, am auzit sirena si vocile oamenilor... totul mi-a parut aievea.
    Astazi la noi, orasul este cuprins de ceata si meteorologii zic ca toata ziua ceata va domni, pentru ca nu e pic fe vant si vremea e in curs de racire. Ultimele doua saptamani am avut 10-15 grade in plus... anormal! Vreau iarna cu zapada si temperaturi constante undeva in prima zona sub zero. Oscilatiile astea zulnice de 10 pana la 20 de grade nu imi fac bine de loc 🤔
    Te pup Diana draga. O zi minunata iti doresc 💕

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Are un farmec aparte. Imi imaginez ca ascunde cine stie ce secrete. :) Ooo... Cand esti la volan chiar ca nu e tocmai fermecatoare.
      Am avut si noi cateva zile cetoase... Inainte de zorii zilei de azi a cernut si la noi ceva zapada - nu mai mult de un cm s-a depus... SI e tare frig! semn ca nu va mai ninge. :(
      Iarna se incapataneaza sa ne joace feste! :) S-o fi aliat cu primavara si cu toamna si se joaca. :)
      Multumesc, Carmen draga! Iti doresc sa ai o zi minunata! Pupici! <3

      Ștergere
  3. În primul rând, An Nou fericit!
    Of, Crăciunul nu mai este ce era...Totul se reduce la shopping, cadouri multe, mâncare, oboseală, stress și agitație.
    Totuși, mă întristează că mai sunt locuri unde o dimineață de Crăciun e atât de sinistră... Murdăria și alcoolul aduc după sine atât de multe probleme.
    Dar nu pot să nu remarc felul deosebit în care descrii atmosfera, ca într-un film apăsător, neorealist, așa cum sșune și Pandora, unde imaginile se derulează apăsător și lent...
    Îți doresc o săptămână frumoasă și numai bine, Diana dragă! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, la fel, Mirela draga!
      Nici zapada nu ne mai aduce Mos Craciun. :)
      N-au fost dimineti tocmai sinistre, dar... :) Aproape ca m-a socat mizeria din zona (o zona destul de curata in general) - sunt multe cosuri de gunoi dar parea ca nimeni n-a nimerit unul, cand si-a aruncat gunoiul (sau le-au rascolit "cautatorii in gunoi") :(
      Multumesc. Mi-am imaginat ca sunt... supravietuitorul unei... apocalipse. :)
      Multumesc. Iti doresc sa ai o saptamana frumoasa! Succese!

      Ștergere
  4. Daca as exclude zgomotele masinilor, as zice ca am citit un fragment din "Mizerabilii" de Hugo. Si ma refer la descrierea care ai facut-o tu nu la mizeria de pe strada! Ceata ... misterioasa doamna care acum îmi bate în geam!😊
    Iti doresc zile cu zapada si soare! 😊 Pupicios!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aha! :) Sa stii ca se poate compara.
      Ceaţa... Acum s-a dus si de pe aici - uneori, seara, se mai vede, dar rara, fara vlaga, ca si cum s-a hotarart sa ne dezvaluie secretul ce-l pastra. :)
      Multumesc, Ella draga! Iti doresc sa ai o saptamana frumoasa! Pupici! <3

      Ștergere
  5. Cred ca poti concura cu succes la regia unui filmulet. Asa cum s-a subliniat si in comentariile anterioare. Ce zici de aceasta idee "geniala"?
    In Bucuresti nu prea am simtit asa ceva, mai ales ca a fost vreme buna. Cred ca este influenta cartilor SF!
    O zi frumoasa sa ai, Diana draga! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Suzana draga! Esti o draguta! :) Nu ma pricep... :)
      Neee! :) Nu sunt fan carti SF (am citit asa-numitele "carti de referinta" in materie); filme am vazut ceva mai multe.
      Multumesc! Iti doresc sa ai o seara frumoasa! Pupici! <3

      Ștergere
  6. Frumoasă evocare! Parcă m-am aflat acolo... Să ne mai delectezi cu asemenea amintiri, te rog!

    Weekend plăcut, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As face-o cu placere, doar ca... :) In acele dimineti totul mi s-a parut atat de ireal incat mi-au ramas intiparite in minte imaginile. :) A fost o impresie puternica, se pare - poate din cauza lipsei zapezii. :)
      Multumesc, Zina draga! Iti doresc sa ai o saptamana minunata!

      Ștergere
  7. La noi in zilele de Craciun a fost destul de insorit si uscat. Mi-ar fi placut sa ies afara, pentru ca, de Sarbatori, e ... mai pustiu :)).
    Nu sunt asociala - sunt un om caruia ii plac oamenii si ii e drag sa interactioneze. Dar societatea ma respinge in asa hal, incat prefer sa stau in "bula" mea si sa ies doar cand "se poate".

    Doar ca de Craciun nu am avut cu cine sa ies... si nici forta sa ies asa, singura. :D

    Ce atmosfera gloomy a fost in Brasov... :P Dar si amuzanta, de pe postul de spectator, privind spre omuletii cu miscari de robotei pe ritm, incercand sa isi pastreze echilibrul. hahaha. :P

    ps: Salutari si blanosilor - la cat mai multe plimbari placute, cu ritm impus ;)
    cu drag
    rux

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi place atmosfera imediat dupa sarbatori mari - e pustiu! cum bine zici. Pot plimba catelusul in liniste, fara a ma opri la vorba din 5 in 5 m, imi pot auzi gandurile, observ cu mai multa atentie locurile... :)
      Nici eu nu-s asociala. :) Dar nici nu ma arunc sa imi fac prieteni, sa stau la taclale in mijlocul strazii... :))
      A fost hazliu! Cum aparea un omulet, sigur pe sine, cum incepea sa dea din maini si din picioare imediat ce ajungea pe asfaltul trotuarului! si toata "imbatosarea" se ducea pe... poleiul Brasovului. :)
      Nici eu n-as fi iesit la orele acelea de n-as fi avut "blanita" cu mine. Iti inteleg foarte bine dorul. :(
      Multumesc, draga Rux! Pupici! <3

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.