26 ian. 2018

Înainte era mai bine – puşchea pe limbă!

Sunt unii care (mai) afirmă: înainte era ma bine (referindu-se la epoca de tristă amintire numită şi “de aur”), şi s-au născut prin 1980-1985 sau începând cu 1990. De unde ştii? e întrebarea (firească) al cărei răspuns e invariabil: mi-au zis ai mei. Şi mă întreb, in afară că “pe atunci” toţi aveau (teoretic) un loc de muncă – altfel riscau să fie amendaţi / arestaţi pentru “vagabondaj” - ce le-au mai spus?
Îşi permiteau să nu aibă un loc de muncă studenţii “de la zi” şi, uneori, cei ai căror părinţi “dădeau declaraţie” că ei îşi susţin copiii financiar. Nomenclaturiştii nu aveau probleme.

Le-au spus ai lor că:
- mai ales in ultimii ani, erau opriţi pe stradă şi legitimaţi?
- era interzis să aibă orice fel de legătură cu cetăţeni străini?
- la anumite facultăţi întâi se completa o declaraţie pe proprie răspundere că nu au rude in străinătate şi mai multe altele şi abia apoi, după verificare, aveau dreptul să se prezinte la examene?
- in librării se găseau foarte puţine cărţi interesante şi când se găseau ori se dădeau, in mare parte,  “pe sub mână” ori erau vândute la pachet cu ditamai “Omagiul” sau scriituri ale celor două genii care le conduceau destinele?
- că multe familii numeroase (între 6 şi 10 persoane se înghesuiau in camere de câmin de 3/3, cu buda şi duşul comune la capatul holului? O budă la 4-6 familii - in unele blocuri erau bude turceşti.
- se oprea energia electrică ore in şir şi la lăsarea întunericului abia găseau drumul spre casă in unele cartiere, dacă nu era o noapte senină? Alimentele perisabile se stricau in frigider. 
- nu era apă cladă; că iarna îngheţau in casă, îngheţau la serviciu şi îngheţau la şcoală şi îngheţau in creşe, in magazine… şi presiunea gazului era atât de scăzută încât unii ajunseseră să gătească noaptea?
- erau goale rafturile prin alimentare şi, la un moment dat, nici ciocolata chinezească nu se mai găsea? (se supărase conducătorul iu-cumva pe chinezi, din nu mai ştiu ce motiv).
- FB ar fi fost – cu certitudine – cenzurat dacă nu se topea epoca de aur?
- nimeni nu avea dreptul să aibă in proprietate doua imobile? (asta la vremea când se mai permitea proprietatea personală, pentru că mai apoi “primeau de la intreprindere”, dacă “meritau” - existau şi excepţii, desigur).
- excursiile in străinătate se rezumau, din 1985, la Polonia şi alte câteva ţări comuniste? Nici in Germania de Est nu se mai organizau excursii (din 1985) – prea mulţi au rămas şi au trecut Zidul, in Vest.
- nu venea ambulanţa dacă cel pentru care o chemau avea peste 65 de ani? (mai erau şi excepţii, dar puţine).
- in spitale era şi mai rău ca acum?
- avortul era interzis; cine îndrăznea operaţia ilegal şi avea probleme zăcea pe masă până spunea cine i-a provocat avortul? (dacă murea, ghinionul ei; ce dacă mai avea acasă 3-5 copii care rămâneau orfani de mamă?)
Le-au spus despre cozile la benzină, despre circulaţia in sistem “azi par, mâine impar”? Le-au spus despre cozile interminabile pentru alimente de bază?
Multe nu le-au spus “ai lor”. Poate au omis intenţionat, poate habar nu aveau pentru că nu-şi părăseau zona de confort să afle cum trăiesc oamenii care locuiau pe la periferiile marilor oraşe, cum trăiau mulţi oameni in unele sate…
Le-au spus doar că “s-a construit”. Oh, da! Nimic de zis, s-a construit! Casa Poporului, la ridicarea căreia muncitorii au avut de suferit; s-au construit canalul Dunare-Marea Neagră şi altele (utile, nimic de comentat, dar cu ce preţ), unde soldaţii, in cea mai mare parte, erau “voluntari”, unde erau trimişi şi cei cu “gura mare”, unde lucrau fel şi fel de oameni şi unde au murit şi au fost răniţi mulţi oameni. E drept, şi când au fost ridicate Piramidele au murit mulţi oameni.
Le-au spus câţi oameni au murit de inimă rea văzându-şi casele, in care au locuit multe generaţii, făcute una cu pământul pentru a face loc hidoşeniilor pe care le-au numit blocuri de locuinţe şi in care au înghesuit sute de familii, între pereţi din beton prin care se aude şi pârţul tras de vecin, unde multe aerisiri ale băilor au fost tăiate spre bucătărie?
Şi… foarte greşit, le-au spus “statul dădea tuturor un loc de muncă”. Statul nu dădea nimic, ci doar îi înregimenta pe oameni. Erau luaţi ţăranii de pe ogoare şi trimişi in fabrici, iar la câmp munceau soldaţii in termen, elevii, studenţii, unii funcţionari şi… muncitorii! Agricultorii erau tot mai puţini - munceau in fabrici. In anul 1989 multe fabrici din România produceau… stocuri.
Şi câte altele nu le-or fi spus “ai lor” despre “ce bine era înainte”. Prea mulţi au crescut, şi unii au îmbătrânit, cu ideea greşită “să ne dea statul”.
Poate că ar fi indicat să nu se mai generalizeze confundându-se o situaţie particulară cu situaţia generală. Zic şi io... 

22 de comentarii:

  1. Mare dreptate ai, Diana! Unele dintre ele le uitasem și eu, închise într-o cutiuță, cred că voit. Nu știu cei ce nu au trăit acele vremuri, se uită, tot mai mult, iar dacă nu se găsește câte o boce care să ne reamintească...
    O zi frumoasă să ai! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De uitat, le-am cam uitat si eu (multe), dar se redesteapta amintirile cand aud pe cate cineva laudand vremurile "bune" dinainte... Au fost si aspecte pozitive, nimic de zis, dar ce a fost rau sterge binele, il... duce in derizoriu... :)
      Multumesc, Dana. Weekend frumos iti doresc sa ai! :)

      Ștergere
  2. Asa este dar si cand vad bataia de joc din capitalismul vietii, ma gandesc eu ca om cu ce-am gresit sa nu merit o societate cat de cat normala si ordonata. De ce toate regimurile nu pot fi decat unul mai rau ca altul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Faptul ca nici azi nu este cum ne-am fi asteptat (cum ne-am fi dorit) nu face ca viata de atunci sa fi fost una (mai) buna. :) Desigur, se poate presupune subiectivitatea mea; nu am dus lipsa de ceva pe atunci (aveam chiar mai mult decat media - ceea ce acum nu mai e cazul), dar consider ca nu era mai bine inainte - nu pentru mine si muuuulti altii ca mine.
      Democratia este cel mai bun dintre toate regimurile politice, dar e bun la modul... "cel mai bun dintre toate relele". :) Faptul ca in unele state unii (conducatorii si unii dintre cetateni) nu inteleg ce este democratia iar altii (conducatorii) se fac a nu intelege pentru ca nu este convenabil pentru interesele lor este una dintre cauzele care fac sa avem (si noi) o viata dificila. :) Cea mai grava eroare a noastra a fost cand majoritatea a votat, prima data, Iliescu, si partidul lui - atunci a inceput adevaratul declin si oricare venea la putere nu urmarea decat acea "linie" a imbogatirii personale (de ce sa fie ei mai prosti?) :)

      Ștergere
  3. In unele puncte scrise de tine te-as contrazice ... dar cum nu vreau sa caut "pricina de galceava", mai bine tac! Nu a fost bine dar ... pentru ca exista mai mereu un dar... 😅
    Sa ai un weekend placut!
    Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-ar placea sa ma contrazici. :) Cu mine nu ajunge nimeni la galceava. :) Cred ca orice ai spune contrar ai avea dreptate, si a fost adevarat pentru o categorie de oameni, pentru anumite zone etc..
      Cuvintele cheie sunt: "nu a fost bine" - acel "dar" cred ca are o importanta mai mica, iar faptul ca nici azi nu e bine nu inseamna ca "inainte era mai bine" :) De-ar fi sa aleg intre doua rele as alege raul de azi.
      Multumesc, Ella draga! Weekend placut iti doresc sa ai si tu! Pupici! <3

      Ștergere
  4. Frica, foamea si frigul! Acum imi dau seama ca toate incep cu aceeasi litera! Metode perfecte de dominare. Cred ca cea mai importanta intrebare ar fi de ce, pentru ca la orice altceva se pot formula cumva raspunsuri mai mult sau mai putin plauzibile. Mereu trebuie sa ma distantez cumva de evenimente pentru a le percepe un pic mai corect. Poate ca va trebui sa treaca si mai mult timp pentru desecretizari de informatii, asa ca sigur generatiile viitoare vor reusi sa formuleze un raspuns mai coerent decat l-as putea face eu, de la rasul solului!
    Dar vazand evolutia noastra incepand de la momentul '89, din punctul meu de vedere, care repet, e doar un punct intr-un larg orizont, mi se pare destul de limpede ca totul este in efectele economice, nu pentru noi ci pentru altii. Atat si nimic mai mult. Se mai adauga si niste povesti ezoterice pe care le credem sau nu, depinde de fiecare, desi si ele pot un condiment incitant!
    Cred ca deja te-am tinut cam mult. Voi spune doar ca noi vedem doar cortina, o realitate blurata si suntem "tinuti" prea ocupati, pentru ca sa nu avem nici timp, nici chef, sa vedem ce mama dracului este in spatele ei. Poate daca am vrea sa ne "iluminam" si sa vedem realitatile din inalt. Dar pentru asa ceva trebuie muncit serios la crezurile noastre.

    Pupici, draga Diana. Si pentru ca weekendul se apropie rapid, sa-l ai frumos si senin! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cei trei F. :)
      Punand in pericol hrana si adapostul unor oameni ii faci usor manipulabili, pentru ca majoritatea se tem sa piarda sursa de hrana si un loc care sa le ofere oarecare siguranta.
      Raspunsuri posibile pot fi multe. Generic, as zice ca este vorba despre dorinta unora de putere (politica, financiara etc.); acestia pot castiga foarte mult numai daca ceilalti (cei multi) sunt dispusi sa munceasca pentru ei pentru cat mai putin; unii politicienii ii tin in saracie pe cei mai multi oameni (nu doar la noi) pentru a obtine voturi = putere politica = putere financiara (bani). Chiar si Ceausescu (si ciracii lui) – si mai toti inaintea lor - urmareau bunastarea personala, in primul rand, dar megalomanul dorea mai mult: sa fie "temut", sa fie cunoscut pe plan international. Si apoi... tortionarul simte o placere deosebita cand ii vede pe altii zbatandu-se in neputinta, in suferinta.
      Nu stiu care sunt povestile ezoterice la care faci referire dar stiu ca marea noastra greseala a fost alegerea (cu o foarte mare majoritate) lui Iliescu si a trupei lui formata din prea multi "ex", din slugoii acestora s.a.m.d., oameni care nu cunosc nici macar principiile moralei (sau se fac a nu le cunoaste), dar ale unei democratii.
      Pentru a vedea din inalt nu trebuie sa muncim la crezurile noastre, ci sa renuntam la ele (cred) :) – sa ne formam opiniile lasandu-ne condusi de ceea ce ni se releva, sa nu incercam a "potrivi" ceea ce descoperim in functie de ceea ce credem, sa nu facem legaturi care se potrivesc cu ceea ce credem. Dar, desigur, ajung la vorba ta: nu ni se permite sa avem toate datele. :))
      Multumesc pentru interes, Suzana draga!
      Weekend minunat iti doresc sa ai! Pupici! <3

      Ștergere
  5. Olá, antes de uma maneira outra, a vida era vivida para servir inconsciente uma minoria elitista que achava que era dona de maioria, as coisas mudaram, em nome (só o nome) da democracia, os grupos financeiros especulativos foram arruinando a vida das pessoas, assim e actualmente, 1% da população tem mais riqueza que a maioria, conseguiram passar a classe media a pobre e os pobres a desgraçados, como sempre aconteceu na historia mundial, de uma maneira ou de outra, as minorias é que comandam as maiorias, dizem eles que é democracia.
    Feliz fim de semana,
    AG

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Olá
      Es verdad.
      Objetivo es concentrar el dinero en la pocos de manos posibile. La gente pobre será más y más...
      Gracias. Feliz fim de semana, y para ti! :)

      (goo gle trans) :(

      Ștergere
  6. acum, privim in spate si ne amintim cat de prietenosi eram si cât de uniti... De fapt este si proverbul ca "necazul te uneste". Eram toti "in aceeasi oala" si de aceea nu exista invidie si nici ura. Copiii cresteau cu cheia de gat si sub privirile grijulii ale tuturor cetatenilor. Toti aveam grij de toti. Daca o mama singura cu doua fetite avea chef sa faca camping la margine de padure, putea sa faca fara frica de viol sau jaf/furt.
    Eram toti saraci si fiecare din saracia lui avea inima sa ajute pe oricine le iesea in cale. Profesorii si educatorii erau devotati meseriei, stiau ca parintii nu au timp (pentru ca toti lucrau cel putin 8 ore) si de aceea incercau cum puteau mai bine sa ne educe.
    Imi amintesc ca autobuzul care mergea in cartierul meu trebuia sa urce un deal, in fata Hotelului Bulevard si iarna, probabil ca avea cauciucurile fara profil, in orice caz, nu reusea, aluneca pe zapada. Si atunci, fara sa stea pe ganduri, barbatii coborau si impingeau toti autobuzul si cu elan, acesta trecea hopul cel mare, apoi astepta sa se urce "supermen"-ii.
    Mai imi amintesc ca purtam caciula facuta din blanita de iepuras (crestea bunica mea, iepuri de casa, albi cu ochii rosii. Taia din cand in cand si blanita o tabacea si ne facea caciulite) toata ziua, chiar si la birou - ca era frig! Dar frig ca intr-o seara când ma intorceam de la orele de laborator, in timpul facultatii, parca nu mi-a fost niciodata! Eram inghetata tun, dupa ce am stat cateva ore la cursuri, apoi am iesit in statia de autobuz si am asteptat mai bine de jumatate de ora si autobuzul a trecut fara sa opreasca , era arhiplin! In acea seara stiu ca am pâns de frig! Am pornit pe jos si nu îmi mai simteam picioarele. Era si ger - ca iernile pe vremea aceea erau ierni adevarare, cu zapada mare si ger de pana la -15/-20°C.
    Si acasa steam in fata televizorului (sa vedem un singur post, cenzurat si scurt) imbracati cu paltoanele. Apoi ne strecuram sub plapuma si dormeam nemiscati. Era si bancul acela "un cetatean privea pe geam din apartamentul lui de la parterul unui bloc, cand trecatorii de pe strada i-au strigat "Închide ba geamul, ca inghetam de frig!"... Concediu in strainatate?! n-am visat niciodata... stiam ca este imposibil. La scoala am invatat la geografie sau la franceza si engleza, despre anumite regiuni interesante ale lumii, ale Europei, despre cladiri si despre obiceiuri. Am invatat "uscat" fara sa-mi pot inchipui vreodata ca lantul comunist se va rupe si ca ne vom câstiga libertatea... Parintii mei au avut prima masina (Dacia 1300) când eu implinisem 17 ani!
    ------Trebuie sa împart "scrisorea", blogspot nu imi da voie mai mult de 4096 litere ☺☺☺ -----

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma tem sa generalizez chiar si partea in care eram uniti si buni unii cu altii... Faptul ca dintre acestia multi s-au "schimbat" 100% dovedeste ca erau ipocriti – erau buni si uniti pentru ca nu aveau nimic de castigat sau de pierdut. Apoi, mai era categoria celor care te salutau cu caldura, te invitau la cafea, isi ofereau ajutorul apoi scriau "rapoarte" despre tine, semnand cu pseudonim.
      Se intamplau multe nenorociri si "inainte", doar ca nu erau mediatizate toate – in România comunista borfasii erau foarte puţini (stiu ca erau multi pentru ca, peste ani, am citit multe dosare existente in diverse arhive). E adevarat, insa, cazurile cu dezaxati erau mai puţine. Violuri, insa, erau multe – si nu doar acelea in care era folosita forta.
      Daaaa! Mijloacele de transport in comun care circulau in regim de ampicilina: din 6 in 6 ore! Si cat erau de aglomerate, mai ales la orele de varf! Mergeam la munca pe jos si vedeam autobuzele in care oamenii atarnau pe scari – fie vara fie iarna!
      Un frig ca cel descris de tine imi amintesc si eu! Pana la sala de cursuri trebuia sa mergem pe jos mult, sala era inghetata si am dardait de numa’-numa; am plecat spre statie prin frig, clantanind; am asteptat tramvaiul aproape o ora si in tramvai usile nici nu se inchideau bine! Cand am intrat in casa inghetata daca luam o piatra in gura o faceam nisip, asa de tare imi clantaneau dintii! Si slabe sanse de a ma incalzi prea repede la caldura cuptorului!
      Daaa! Circulau multe bancuri despre caldura in case, iarna! :)))
      Hahaha! Si pe la noi se impingeau troliebuzele, pe drum drept! Sa poata demara din statie! Coboram aproape toti, unii impingeau troleibuzul si dupa ce o lua din loc oprea si urcam inapoi. :))
      Programe la TV! Cand eram mica am mai avut parte de filme cu cowboy, unele emisiuni in care mai erau prezentati cativa cantareti straini dar mai apoi... Puuuhaaa... Nici nu mai deschideam televizorul. In ultimii ani si la radio era difuzata numai muzica româneasca si emisiuni "de stiri" despre "planurile cincinale" si despre unii condamnati la moarte pentru diverse infractiuni grave (inclusiv furt in dauna avutului obstesc). Oricum, la radio erau ceva mai interesante unele emisiuni.
      Se organizau excursii in strainatate, si prin ONT si prin BTT (pentru cei cu varste intre 18 si 35 de ani), dar nu in state capitaliste (parca numai pana pe la inceputul anilor 1980 se puteau inscrie oamenii si la excursii in Egipt – stat care era departe de a fi democratic) – si numai in grup! Din 1985 (sau 1984, iata ca nu mai stiu sigur) nu s-au mai organizat excursii in RDG, dar pana atunci da. Chiar si pentru a ajunge la conferinte internationale pe diferite teme oamenii erau supusi unui control riguros – multi nu obtineau viza. La intoarecere erau chestionati si scriau un "raport".
      Trec la partea a 2-a, desi nu cred ca am depasit limita maxima admisa. :)
      Am mai aflat ceva: limita de litere in comentarii. Bine de stiut. :)

      Ștergere
  7. -----Partea II-a ------
    Sunt o gramada de ganduri ce-mi alearga prin minte acum....... habar nu am ce ar fi mai relevant vremurilor de atunci... Ca stateam la coada pentru 1/2 pachet de unt de la ora 2 noaptea?! ca indiferent unde se forma o coada te asezai repede si tu pentru ca stiai ca se vinde ceva bun, ceva ce nu ai mai avut de mult?!
    Nu voi putea uita niciodata ca in ultimii ani de studentie, frica comunistilor crescuse atât de mult incat interzisesera formarea unor grupuri mai mari de 5 persoane... Dupa examene, obisnuiam sa mergem toti colegii impreuna cu profesorul sa bem o bere, dar nu aveam voie la mese decat cate 4-5 persoane. Si probabil toate mesele erau prevazute cu microfoane pentru ascultarea convorbirilor. Perdelele la geamuri în toate localurile erau trase la o parte, asa incat sa nu simti niciun pic de intimitate, sa poti fi observat!
    Nu pot sa uit cand la milocul lui decembrie 1989 am iesit in strada - eram majoritate tineri... când au inceput demonstratiile, cand au tras cu munitie spre noi si ne-au fugarit prin Padurea Dumbrava! Ce vremuri!!!
    Imi amintesc insa ca in 1990/1991 inca tot nu functiona nimic! Spalam zilnic 16 pantalonasi si 16 chilotei, 16 triunghiuri si 16 dreptunghiuri cu mana si cu apa rece. Pentru fetitele mele. Intindeam rufele în bucatarie, seara si dadeam drumul la toate 4 ochiurile de aragaz, pentru ca dimineata sa am schimburi curate pentru mamarutele mele... nu existau Pampers! Aveam rani la incheieturile mainilor, cum frecam rufele. Când era prea rau, spala sotul meu, sa mi se mai usuce ranile. Si mi-am dus fetele la cresa, pentru ca aveam rate la apartament (noi nu am primit de la stat, pentru ca lista de asteptare era prea lunga!)... Da, in zilele asa numitei revolutii'89 fiica mea cea mare avea trei luni si jumatate si o hraneam inca la piept insa din cauza taumei traite in noptile din 21/22 decembrie si pâna dupa Anul Nou, am pierdut laptele.
    Diana draga, ceea ce am trait noi, nu vom uita niciodata. Generatiile de dupa '90 nu stiu nimic! Chiar astazi am urmarit un reportaj la tv si spuneau ca 4 din 10 elevi, habar nu au ce este Auschwitz!!! In Londra in gara, este in curs un proiect pentru comunicarea intre generatii - a fost asezata o canapea eleganta din piele, o masuta si in fiecare zi (nu stiu cat timp) pe canapea se aseaza una din putinele persoane care au supravetuit Holocaustului. Trecatorii care sunt interesati, iau loc alaturi pe canapea si povestsc despre viata plina de tristete a vremurilor de atunci, despre experientele sumbre si despre sansa de a supravietui. M-a imresionat pâna la lacrimi. Astfel de actiuni-proiecte ar trebui initiate peste tot! Pentru ca perioadele însângerate ale istoriei nu trebuie sa se repete vreodata! Nu avem voie sa uitam niciun amanunt!
    Te imbratisez si iti doresc un weekend cu tihna. Pupici de la trio pentru trio <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe la mijlocul anilor 1980 eram ghid (mai mult sau mai puţin oficial) :), dupa orele de program, pentru turisti straini veniti "pe cont propriu" si cazati la hotelul "Aro" (oficial "Carpati", pe atunci). Dupa ce vizitam una-alta uneori intram in vreun local mai bine cotat sa mancam, sa bem o cafea... S-a intamplat des ca pe noi, ghizii, sa ne legitimeze un cate un individ imbracat civil – sperau sa ne prinda "avand realtii cu cetateni straini" (ce dezamagire pe ei!) Cu una dintre fostele colege de munca obisnuiam sa mergem destul de des sa mancam in Aro, iar serile ni le cam petreceam in barul de noapte (in grup de prieteni). Cand eram doar cu vreo prietena nu exista sa nu fim legitimate. Ne cereau legimatiile de serviciu – banuiau, poate, ca suntem "la produs". :) Dezamagire totala! In timp, ne-au lasat in pace (probabil ca ajunsesera sa ne cunoasca si stiau ca n-au spor).
      Se zvonea ca si aici erau montate microfoane in localurile de lux, in discotecile unde aveau acces numai strainii (in general, pentru ca erau destui români si acolo).
      Oooo! In Brasov – nu stiu in alte cartiere, dar in al nostru da (sunt blocuri in care apartamentele s-au cumparat in rate, pe 30 de ani, inca din faza de proiect; ai mei au terminat ratele in 1993) – s-a dat drumul la caldura si la apa calda (existau centrale "de bloc" si au fost puse imediat in functiune). Era asa cum imi aminteam in copilarie: cald de trebuia sa lasi oberlihtul deschis! Apoi... s-au inventat "contoarele" si au inceput disensiunile, pentru ca era un sistem foarte prost! Si apoi altele si altele... pana la centrala de apartament. Si azi sunt unii (atat de putini incat nu se mai justifica asa-numitul CET, dar e pastrat, cred, pentru ca inghite sume fabuloase de bani - de la bugetul local pentru unii-alti) conectati la CET, dar sufera an de an – cel puţin o perioada – de lipsa caldurii si apei calde.
      Stiu ce calvar putea fi viata pentru cei care aveau bebelusi! Intre multe altele, se chinuiau sa le faca baie si iarna, unii, asezau un resou improvizat astfel incat sa faca ceva caldura... Nici resouri nu s-au mai gasit la un moment dat si cine putea ruga pe electricieni sa le faca unul... Vaaaaiiii, ce vremuri!
      In mod cert nu vom uita, asa cum varstnicii de azi nu au uitat ce au trait in vreme de razboi... asa cum altii nu au uitat nationalizarea facuta de comunisti... Oh! Cruda realitate! Un episod de asemenea cruzime petrecut "in lumea moderna" n-ar trebui ignorat. Cand (in 1985) am vizitat muzeul Auschwitz am ramas socata! Am fost intre cei putini care au ales sa il vada – ceilalti au fost dusi la nu stiu ce muzeu. Vedeam, cu ochii mintii, oamenii aceia care coborau din vagoanele in care au fost transportati ca vitele, lasandu-si bagajele, scotandu-si toate hainele si impinsi "la dusuri"! E infiorator numai gandul ca asa ceva a existat! Despre celelalte atrocitati nu mai amintesc... Cum poate un om sa-i faca asa ceva altui om n-o sa inteleg vreodata!
      Ar trebui sa existe mai multe proiecte precum cel amintit de tine dar... sunt unii care neaga nu doar numarul victimelor ci chiar existenta holocaustului...

      Multumesc, Carmen draga, pentru ca mi-ai reamintit unele pe care am uitat sa le trec in "lista".
      Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3
      Weekend frumos!

      Ștergere
  8. Da,asa este,nu vom uita cat traim prin ce am trecut,NU TREBUIE sa uitam !
    Numai ca,am fost mintiti mereu,si atunci si acum;manipularea a fost si este in floare!"Florile raului" infloresc si din gunoi.?!
    Nu vreau sa traiesc in trecut,vreau sa merg inainte,sa ma pot bucura de cele cateva drepturi,pe care le-am dobandit,asa cam ciuntite cum sunt!
    Iti doresc tot binele,la care visezi,draga Diana !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi, multi, nu vom uita si mergem inainte bucurandu-ne de viata si, cum zici si tu, de drepturile pe care le-am dobandit, chiar daca multe nu sunt respectate asa cum ar trebui (inca) :). Dar sunt altii care trebuie sa stie - si partea buna, dar si partea rea despre ce si cum a fost candva; se pare ca li se spune numai despre "locurile de munca" si atat iar ei repeta placa la infinit, transmitand ideea din generatie in generatie. :(
      Multumesc, Natalia draga! <3
      De mult bine iti doresc sa ai parte.

      Ștergere
  9. Oh...
    Dar mie imi este dor de multe lucruri care au disparut, dupa 89. Si e normal, pentru mine. Pentru ca de lucrurile bune iti este dor atunci cand nu mai sunt, nu-i asa?

    In toate perioadele istorice a fost atat bine cat si rau.

    Eu as vrea insa sa amintesc ce era bun, pentru ca de rau s-a amintit mai sus si oricum e inca aici, prezent[ tot acel rau, imbracand poate alte forme in unele cazuri ]:).

    Ziceam ca au fost si destule lucruri bune,da. Atunci, in anii aia am invatat despre: respect, reciclare, bun simt, cum sa iubesti si protejezi natura, lucru manual, cum sa oferi ajutorul, responsabilitate etc. Am invatat despre prietenie si lucrul in echipa. Am invatat sa fim oameni cinstiti si drepti (nu, nu am trait intr-un univers paralel - chiar s-a intamplat asa ceva intr-o scoala din Romania). Morali... da, si empatici (bine atunci numeam asta grija fata de ceilalti).

    Apoi erau cercurile culturale (la care copiii aveau in general acces gratuit - si de care nu am apucat sa ma bucur :( ). Am invatat despre cum sa iti iubesti tara si sa ii respecti si duci mai departe traditiile si valorile (culmea, valori adevarate! ): am organizat sezatori, am fost si am vizitat muzeul satului, casele muzeu ale pictorilor si scriitorilor, pestere etc. Da, am invatat sa ne iubim tara pe care o asemanam cu un buchet de flori - cu munti, ape, forme de relief atat de diverse ...mda :(.
    Si nu ma refer aici deloc la propaganda!!!, aia e altceva.

    Si stii care sunt primele amintiri de dupa 89? Am vazut disparand -statui din parc,
    -ornamente de la fantani,
    -lucrurile noastre lasate in pauza in clasa (mie mi-a fost furata o gentuta, unei colege adidasii)etc.
    -bunul simt si respectul...
    Am inceput sa ne fie frica sa venim singuri acasa; vecinii de care ne era teama inainte, au devenit si mai rai... Tupeul s-a instalat la el acasa.
    Bancile din cartier au disparut pentru ca noaptea le foloseau diversi in numele "libertatii"... Violenta si intimidare, oricand.


    Da.. A fost rau dar a fost si bine. Si din pacate binele a fost aproape distrus complet dupa.. Pe cand raul e tot acolo. :) Uneori imbraca haine vopsite si pozeaza in "libertate". Numai ca e o iluzie.

    Poate ar trebui sa (re)gasim BINELE pierdut si sa il cultivam. Poate asa vom vedea raul mai bine si il vom putea "plivi" mai usor.

    Si ca veni vorba... eu tot astept sa vina anul 2012 ca sa se recicleze selectiv. Ah.. a trecut [ asta a fost o gluma sa ne amuzam un pic ].

    ps: cei care nu au trait atunci nu pot stii cum a fost cu adevarat, oricine le-ar povesti. Si daca le povestim, sa le spunem si de lucrurile bune * :).

    [* poate din unele pcte de vedere a fost mai bine. eu as manca un baton sau un covrig. astea de acum nu au niciun gust. :D ]

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca nu e cineva care sa nu recunoasca faptul ca "inainte" a fost si bine – de prin '69 pana pe la inceputul anilor 1980 a fost chiar foarte bine pentru cei care nu-si doreau prea mult; pentru cei care nu doreau sa viziteze Parisul, Londra etc.; pentru cei care nu erau interesati sa citeasca anumite carti (cum ar fi, intre altele, cele ale unor filosofi "capitalisti"), pentru cei care voiau sa aiba mai mult de doi copii, pentru cei care nu doreau sa studieze in strainatate, pentru cei care nu doreau sa stie ce se intampla in lume s.a.m.d.

      Sunt sigura ca am auzit, in adolescenta si nu numai, foarte des, remarci de genul: "tinerii de azi nu mai stiu ce-i respectul".

      Prea curand nu se va colecta gunoiul selectiv! :) E o chestiune de muuulti-multi bani si nu se pot hotari cine sa castige acesti multi bani. :(
      Da, am invatat despre reciclare... Se invata si azi. :) Am invatat si despre protejarea naturii. Intre altele, inainte, oamenii erau adunati si trimisi sa curete curete padurile, malurile apelor de resturile lasate de "turisti", sa planteze pomi etc.. Azi, tinerii se organizeaza si fac acelasi lucru fara a fi obligati. De ce nu se defrisa nebuneste? Un motiv ar fi si acela ca nu era asa mare nevoie de lemn in acea vreme, iar Ro nici nu avea deschidere pe pietele capitaliste unde era nevoie de lemn. (faptul ca nu devastau padurile era un lucru bun, dar faptul ca nu aveam legaturi – oficiale – cu statele dezvoltate nu mai era un lucru asa de bun, mai ales d.p.d.v. economic – in Ro, multe fabrici erau in colaps (o spuneau documentele contabile). "Capitolul 1989" trebuia scris la un moment dat – a fost atunci...

      Da, eram invatati patriotismul. Mie nu mi-a placut cum am fost invatata: sa invat pe de rost fel si fel de sloganuri in care nu credeam, sa invat pe de rost fel si fel de discursuri in care nu credeam doar pentru a deveni pionier si mai apoi utc-ist si mai stiu eu ce. Nu am invatat. Sa merg la fel si fel de defilari unde se scanda ce se scanda? Sa dau din maini pe vreun stadion si sa formez, cu ceilalti, fel si fel de nume? N-am fost. Ala nu era patriotism, era... hranirea megalomaniei unui individ sarac rau cu duhul. Baietii mergeau “la armata” si ajungeau sa culeaga recoltele, sa lucreze pe fel si fel de santiere... Da, unii zic ca "deveneau barbati" la armata (unii da, altii... ba). Daca voiam sa adun cartofi alegeam sa merg la un liceu cu profil agricol… :)

      Intotdeauna, si oriunde (in cazul schimbarilor de regim politic), din unele puncte de vedere e mai bine intr-o perioada anterioara dar in Ro binele de atunci nu era nici un sfert cat era raul.

      Nebunia care a urmat imediat dupa 1989 e de inteles si e o (alta) dovada ca unii oamenii nu au invatat mare lucru "inainte" – ca doar n-or fi fost veniti din cosmos cei care au devalizat ce le-a iesit in cale; aveau caracterul format "pe bancile scolilor comuniste", dar dupa 1989 au avut curajul sa-si arate adevarata faţă.
      Cei care si azi devalizeaza, sunt nesimtiti, si nu stiu prea multe sunt copiii / nepotii celor despre care se presupune ca au avut o educatie serioasa... Si atunci, de ce merg lucrurile asa cum merg? :)

      Si mie mi-e dor de cornurile care erau pe atunci. :) Aproape ca nu era dimineata in care sa nu mancam. Ma lipsesc, insa, bucuroasa de ele pentru a putea scrie si citi fara a fi cenzurata, pentru a putea calatori, pentru a putea discuta cu cetateni straini fara a fi interogata... :)

      Ștergere
  10. am citit şi articolul tău - felicitări ! - dar şi comentariile, ca de obicei ! dacă s-ar fi judecat comunismul ar fi fost bine pentru societatea noastră ! ca oameni avem amintiri din acea perioadă, fiecare după cum a avut parte, mai bine sau mai rău... nici după 1989 nu a fost corect, continuând tot cu ''tovarăşi'' deveniţi domni, şi fiecare a reuşit sau nu să se adapteze noutăţilor care au avut rolul de a distruge ce a fost dar neconstruind ceva durabil în loc...
    ai avut o idee grozavă scriind acest articol pentru că fiecare participă cu propriul său comentariu cu amintirile sale, cu părerea sa !
    cu drag, îţi doresc o seară liniştită !
    pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, draga prietena-japoneza.
      Teoretic, comunismul a fost judecat; de-ar fi fost judecat cu adevarat ar fi fost azi, poate, mai putini oameni in eroare... :(
      Din punct de vedere material, "inainte", noua (familiei mele) nu ne-a lipsit nimic - din contra - si, totusi, nu pot face afirmatii de genul ca era mai bine inainte. Nu era! Oamenii care voiau sa se distanteze de marea masa aveau de suferit. Nazuintele erau limitate... Totul era limitat!
      Adevarat, n-a urmat ce ar fi putut urma pentru ca majoritatea covarsitoare a crezut in promisiunile lui nea Iliescu... si nici nu-i cunosteau prea multi pe indivizii care apareau atunci, in decembrie 1989, langa aceasta "eminenta cenusie"... "Momentul decembrie 1989" oricum ar fi urmat - era tendinta europeana, era timpul pentru "implementarea" ideii de "Europa unita", moment gandit inca de prin 1950 si ceva... Noi, Ro, am pornit gresit... :(
      Multumesc. Iti doresc sa ai o noapte linistita! Pupici!

      Ștergere
  11. Inainte a fost bine numai pt unii....pt toti ceilalti a fost teama si durere! Prost sa fii sa oftezi dupa acele vremuri!..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din nou, ai atins esenta: teama si durere. :)

      Ștergere