Mini puzzle. Club de puzzle

Cum s-a născut pasiunea pentru puzzle nu sunt prea sigură. În copilărie am montat mai multe, de mărimea unei coli A4, cu ilustrații de prin cărțile de povești: Albă ca Zăpada și Cenușăreasa mi le amintesc – erau, desigur, cu piese mari-mari. Îmi plăcea să le montez, dar nu aș zice că eram pasionată.

Oricum, până la primul puzzle adevărat au trecut... câțiva ani (câțiva a se citi mulți). Pe la mijlocul anilor 1990 a dat peste mine mania asta – sau am dat eu peste ea. De fapt, manie e extrem de mult spus, pentru că nu-s toată ziua aplecată să montez piese, dar când am ocazia nici că mă interesează (prea mult) altceva – și asta nu-i tocmai bine.

Pentru că există Clubul de puzzle, găzduit pe blogul Explorator prin viață, și pentru că îmi place să fac parte din acest Club, încep prin a prezenta ceva mititel: două mini-mini puzzle-uri, surprize din ouă de ciocolată primite de Paști. În astfel de ouă din ciocolată sunt fel și fel de surprize, dar de când primesc și cumpăr aceste ouă cu surprize am dat numai peste două puzzle-uri.

Primul are 10x7 cm (15 piese) – nici măcar nu l-am demontat pentru a-l remonta – ar fi culmea să-mi ia vreo zi!

Pe al doilea l-am mai prezentat, dar acolo nu era despre puzzle și numai despre puzzle. Dimensiuni: 16x15 cm (20 de piese)

Mai prezint un mini, făcut de mine cu ocazia Provocărilor verzi (Provocările verii – iunie 2019; jucării din carton). Dimensiuni: 26x32 cm (30 de piese).

I-am făcut și cutie – n-ar fi fost politicos din partea mea să țin piesele în pungă!

Nu am desenat piesele corect... E inadmisibil ca într-un puzzle să existe piese de mijloc cu margine dreaptă – la mine sunt câteva pentru că la momentul când l-am făcut eram presată de timp (ce scuză jalnică am găsit! dar nu-i scuză, e real); 😊 am desenat în grabă, am decupat cu și mai multă grabă și... asta e: un puzzle cu erori, dar poate fi montat fără probleme, repede.

Postarea e înscrisă în unul dintre tabelele aflate pe pagina Clubului (clic pe ancora Clubul de puzzle de mai sus).