Din seria interviurilor urmărite pe Starea Nației amintesc aici, în ordine aleatorie, pe Elena Lasconi, Ana Birchall și Kelemen Hunor.
Elena Lasconi vorbește mult, despre multe, și are un aer mămos, ton îngrijorat și nu știe prea multe despre foarte multe, dar poate învăța (în sensul că e capabilă de mai mult).
Fapt divers: ieri, Ludovic Orban s-a retras din cursa, afirmând că o susține pe Elena Lasconi. Ideea e că buletinele de vot au și numele lui tipărit, și nu mai e timp pentru refacerea acestora. Altfel spus: cine nu știe că s-a retras ar putea stampila numele lui...
Ana Birchall mi-a părut autosuficienta. Incepe prea multe propoziții cu eu. E prima dată când o văd (în sensul că de-o vedeam la TV și nu scria numele pe ea nu as fi știut cine e) și/sau o ascult. Nu prea pare că știe multe, dar a dovedit că știe mai multe decât Elena Lasconi - în materie politica, economie, legislatie etc. se înțelege.
Kelemen Hunor e genul uns cu toate alifiile, și știe exact despre ce vorbește; are unele idei, planuri, propuneri de bun simt care ar putea deveni realitate de-ar avea cu cine să lucreze. Pentru că asta pare a fi o mare problema in Ro: încrengăturile grupurilor de interese, oamenii de paie din funcții cheie, oameni care sunt numiți pe diverse criterii (pare exclus criteriul experienței).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.