Despre ganduri. De la tibetani citire. CF

Mai ales în cazul meditației se recomanda, dar ideile pot fi considerate valabile în foarte multe momente. Altfel spus: gândurile copleșitoare, haotice etc. pot fi ordonate atunci când nu încercăm să le forțăm.

Pentru liniștea minții trebuie oprit fluxul gândurilor - pentru cei care vor să mediteze e valabil, pentru cei care vor să găsească soluții bune la unele probleme, pentru cei care vor să adoarmă repede după ce s-au așezat pentru somn, pentru cei care vor să învețe ușor etc..

Creierul răspunde imediat la stimuli și gândurile se înmulțesc, se ramifica necontrolat. E necesara inhibarea acestei produceri continue de gânduri, prin vigilență mentală. Când meditezi, imediat ce se conturează un gând ii tai firul, îl lași să treacă (precum trece o mașină prin fața ta - o vezi, o lași să treacă, nu te gândești la ea, nu alungi gândul că tocmai ai văzut-o), nu încerci să-l ignori prin a te gândi la altceva sau refuzând să te gândești... La un moment dat devii conștient de gândurile care se succed și care sunt atât de numeroase încât șirul lor pare interminabil. Aceasta înseamnă cunoașterea gândurilor care, in context, înseamnă cunoașterea dușmanului (care nu-i dă pace minții, care nu lasă omul să mediteze, să doarmă etc.). In acel moment gândurile sunt văzute, ca un film cu o droaie de cadre neesențiale pentru care nu ne obosim atenția. Spiritul trebuie lăsat liber. Când încerci să alungi gândurile (gândidu-te că asta faci!) spiritul se tulbură și s-a dus cu liniștea minții. 

Daca spiritul este destins, el atinge liniștea. Daca apa nu e agitata, ea devine limpede. (Gampopa sau Tsong-Khapa - nu e sigur cine e citat).

Când spiritul e lăsat în condiția sa primordială, nemodificată, Știința strălucește;

Când această condiție e menținută, comparabilă in calmul său cu unda egală a unui râu,

Este atinsă Știința in plenitudinea sa.

Abandonează în întregime dirijarea și formarea gândurilor;

Menține fără încetare liniștea spiritului. (Milarepa)

Când este limitat (tensionat), spiritul încearcă să rătăcească in fiecare din cele zece direcții,

Când e eliberat, el rămâne ferm și imobil.

Eu am ajuns să pricep că el este ceva tot atât de îndărătnic ca și o cămilă de corvoada. (Saraha).

Pentru a nu lăsa să prindă formă niciun fel de concept sau idee ce apare (in timpul meditației, dar nu numai) procedeul e de a rămâne indiferent la orice gând, lasandu-l să meargă cum vrea el, fara a cădea sub influența lui și fără a încerca să-l oprești. Lasa-ti spiritul să acționeze ca și propriul lui păstor și continuă să meditezi. (...) Gândurile vor înceta să se mai înalțe și spiritul va atinge starea de liniște pasivă și de concentrare asupra unui punct unic.

Citate din cartea Yoga tibetana, tradusă în românește de Mircea Iacobini, Ed. Sophia, Arad, 1993, pentru Citate favorite, jocul găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Când procedeele de inhibiție a gândurilor n-au fost întrebuințate fără a folosi facultatea de cunoaștere, ele au creat de îndată noi gânduri și meditația a fost împiedicată.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/pablochavesuy-41137808/