2025-01-27

27 ianuarie-Comemorarea Victimelor Holocaustului

De prin iarna anului 2024, in special, mă gândesc că de nu ar exista legi - celor mai mulți indivizi le e frica de pedeapsa - istoria s-ar putea repeta și în ceea ce privește Holocaustul (poate nu la o scară atât de mare, dar suficient ca un mare număr de oameni să aibă de suferit). 

Faptul că mulți sunt rasiști, antisemiți și antimaiștiuce se poate remarca foarte ușor, din exprimarea acestora: Eu nu am nimic cu..., dar. Nu sunt rasist, dar... Mai mult nu trebuie sa spună pentru că știm că sunt exact ce afirmă că nu sunt.

Victime ale rasismului, ale discriminărilor de tot felul sunt în toată lumea... dar nu așa cum s-a întâmplat în timpul celui de-al doilea război mondial. Știm, mai mult sau mai puțin, ce s-a întâmplat, știm (oarecum) cum de-a fost posibil sa se întâmple, dar nu vom ști niciodată (sper!) cum se simte când trăiești așa ceva.

Ce este Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului

Comemorarea victimelor Holocaustului nu e doar o aducere aminte, ci și un avertisment asupra urii, intoleranței, prejudecăților, rasismului.

Ceea ce s-a întâmplat atunci e o rușine pentru toți cei care se considera ființe umane. Nu e ca și cum azi, in lume, nu ar mai avea loc atrocități, distrugerea omului de către om, dar atunci a fost ceva organizat la scara mare.

Hotărârea ca aceasta zi sa fie comemorată in 27 ianuarie (1945, eliberarea deținuților din Auschwitz de un corp al Armatei Roșii) a fost luată de Organizația Națiunilor Unite în anul 2005, și prima comemorare a avut loc în 2006.

Ceea ce s-a întâmplat în timpul războiului în aceste lagăre de concentrare, de muncă forțată, de ucidere in masă a fost posibil pe fondul urii, prejudecăților, antisemitismului, rasismului... Aceasta Zi Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului e menită să ne țină atenția trează, să fim conștienți că ura, rasismul, prejudecățile există și să căutăm cu atenție semnele - pentru ca istoria sa nu se repete.

Amintirea trecutului ar trebui sa fie o garanție că așa ceva nu se va repeta.

Valizele, coșurile celor care au fost duși în lagărul de concentrare Auschwitz

Oamenii care erau scoși din case nu știau că sunt duși la muncă forțată, la moarte, și fiecare avea cu el cel puțin o valiză, cu lucruri de valoare materială și/sau sentimentala, documente, haine de schimb, jucării (cei care aveau copii mici). Când ajungeau la destinație le erau luate toate acestea și nu numai...

Ce este Holocaustul

Termenul Holocaust provine din limba greacă și înseamnă complet ars. E termenul care reprezintă cel mai mare masacru din istoria omenirii. 

Din anii 1950, termenul a fost restrâns și se referă exclusiv la masacrarea evreilor, in ajunul și în timpul celui de-al doilea război mondial, nu și la alte ucideri care au avut loc în timpul acestui război dincolo de linia frontului. Se estimează că peste două sute de mii de asasini au participat la Holocaust.

Numai la Auschwitz au fost uciși circa 1,1 milioane de oameni, majoritatea (aproximativ 90%) fiind evrei. Acest lagăr a fost unul dintre multele locuri de concentrare și de ucidere in masă organizate de Germania nazistă. 

In timpul celui de-al doilea război mondial au murit în astfel de locuri nu doar peste șase milioane de evrei, ci și sute de mii de romi și sinti (subgrup de romi care trăiește în principal în Germania și în alte țări din Europa Centrală), persoane cu dizabilități (fizice și/sau psihice), criminali, asociali (persoane considerate de regimul hitlerist că duc o existență parazitara și sunt balast pentru societate), homosexuali, Martori ai lui Iehova, oponenți politici ai nazismului, prizonieri de război, cetățeni sovietici și alte grupuri etnice slave și mulți alții, ne-evrei.

In vara anului 1944, simțind că pierd războiul, hitleriștii au început o exterminare intensiva, încercând să-și acopere urmele, ucigând,  incendiind și aruncând in aer clădiri din lagăr, dar Armata Roșie a înaintat mai repede decât se așteptau...

Să nu uităm nici de marșurile morții... Pe măsură ce Frontul de Est cădea, in vara anului 1944, naziștii au început să mute deținuții, din lagărele din Polonia ocupată, spre vest, către și în Reich - in vagoane neacoperite, dar mai des pe jos. In iarnă, mai ales, mii de prizonieri au murit - de frig, de foame, de epuizare. Trupele germane aveau ordin să împuște toți prizonierii care nu puteau ține pasul sau sa coboare din tren.

Acest eveniment istoric numit azi Holocaust s-a desfășurat între 1933 (ascensiunea naziștilor la putere, in Germania) și 1945 (înfrângerea Germaniei în cel de-al doilea război mondial); s-a urmărit, de Germania nazistă, distrugerea evreilor, conform concepției sale rasiste și antisemite. E un eveniment crucial - in plan etic, legal, cultural - care nu trebuie uitat. S-ar putea spune că Holocaustul a început, efectiv, in noaptea de 9 spre 10 noiembrie, cunoscută ca Noaptea de CristalNoaptea sticlei sparte (Noaptea pogromului din noiembrie, in fapt) - sinagogile au fost incendiate, magazinele deținute de evrei au fost vandalizate, sute de oameni (evrei) și-au pierdut viața și mii au luat drumul lagărelor de concentrare; toate acestea în nici 24 de ore. Până în 13 noiembrie, în toată Germania și Austria s-a întâmplat același lucru: evreii erau scoși din casele lor, bătuți, urcați în camioane; clădirile erau devastate - participau și civili la aceasta nenorocire; străzile erau acoperite cu cioburi...

Ajunși în lagăr erau triati: bătrânii, copiii mici, bolnavii erau trimiși, de regulă, direct la moarte. Ceilalți erau deposedați de tot ce aveau, erau tunși, ținuți în carantină, batjocoriti, chinuiți apoi, cei care rezistau, erau repartizați în dormitoare. Celor uciși li se extrăgeau dinții de aur, iar părul era folosit in industrie.

Par tăiat de la deținute și paturi lucrate din parul oamenilor

In timpul Holocaustului au fost uciși cel puțin 1,5 milioane de copii.

Portrete și haine de copii în expoziție de la Auschwitz

Întrebarea, retorica, ce se formulează din reflex este: cum poate o ființă umană să ucidă, cu intenție, o ființă umană copil? Cum își poate apăra un părinte copilul, în condiții terifiante?!

Prizonierii care nu (mai) puteau munci ajungeau în camera de gazare și cei care mureau, la crematoriu (dar și în gropile comune)...


Ce s-a întâmplat atunci doar că nu mă face să cred că se transmite cruzimea, ca un virus... Explicație rațională nu există...

Notă. Imaginile sunt poze pe care le-am făcut materialelor cumpărate de la Muzeul Auschwitz - Birkenau.

Există câte o expoziție în fiecare bloc al morții - sunt prezentate obiecte și spații încărcate de suferința oamenilor care au trăit acolo în cele mai crude condiții. 

7 comentarii:

  1. Eu am fost in KZ-Gedenkstätte Dachau (nu e muzeu, e un memorial al lagărului de concentrare de la Dachau), o singura data, pentru ca citisem mult despre perioada nazista si am vrut sa vad concret aceste urme ale lagărului. Cand am iesit de acolo nu am putut articula niciun cuvânt mai mult de trei ore... Am fost in stare de șoc! Mi am revenit treptat... Si repet, citisem mult, foarte mult despre Hitler, Mengele, Göbbles, Himmler... dar cand esti acolo, percepi parca mai profund toate atrocitatile despre care, imaginatia ta are limite....Imaginatia, oricât de solicitata iti e prin povestiri, nu are capacitatea de a crea acel tablou!
    Acele file de istorie nu trebuie uitate niciodata!
    Iar exterminari in masa au existat muuulte! Nu doar naziștii au fost monștrii, exemplele sunt in istoria omenirii. Multe acte cu caracter de genocid s au inregistrat si....tot nu am invatat nimic! Aborigenii australieni, triburile Namibiei, genocidul armean, genocidul din Cambodgia, , din Rwanda...lista e luuunga! Noi avem mintea scurta!

    Multumesc pentru această postare minunata, draga Diana .
    Pupici si imbratisari de la trio pentru Quattro 🐾😘🤗🍀🫶🏻💞

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mare dreptate ai: imaginația nu poate "configura" e au pătimit unii oameni... Am citit și eu, o mulțime, am văzut documentare, filme.. dar vizita la Auschwitz m-a terminat. Când am mai avut ocazia sa "vizitez" ceva de gen am refuzat (și voi refuza mereu astfel de ocazii).
      Oh, da...! Multe au avut loc... Cred că Holocaustul se diferențiază (nu găsesc alt cuvânt, dar acesta nu e potrivit) de celelalte este faptul că a fost ceva organizat la nivel (aproape) mondial, având "structuri specializate" in exterminare...
      Nu avem mintea scurta... doar că nu ne putem împotrivi, deseori, la cele ce le pun la cale noi. Plus că, din păcate, sunt și azi multi oameni care dacă ar avea ocazia a da frâu liber urii și ar participa benevol la atrocități... In noaptea pogromului din noiembrie au participat și civili...
      Cu plăcere! Îți mulțumesc și eu, Carmen draga, pentru interes și completare. 🌹
      Îmbrățișări și gânduri bune de la quattro pentru trio! 😘🐾💖🍀💞☕💐

      Ștergere
    2. da, ai dreptate, Diana draga! Nici eu nu voi mai merge niciodata intr-un asemenea loc! Mi s-ar frânge inima ireparabil!
      Dar am vizitat Muzeul Evreiesc din Berlin. Este impresionant, dar aici exponatele sunt precum cartea de istorie, doar ca vizualizarea si simbolistica sunt mult mai puternice. Am vazut si prin Franta, Italia, cripte cu cranii ale unor masacrati... Insa nimic nu se compara cu ce am vazut la Dachau!
      Te pup si eu. Numai ganduri bune ♥

      Ștergere
    3. In acele lagăre parcă-i impregnată suferința in ziduri, in toate obiectele - m-am simțit cuprinsa de o tristețe teribilă! Un sentiment atât de puternic "negativ" nu am simțit până atunci și nici de atunci...
      In muzee e altfel (chiar și la Yad Vashem)... E dureros să vedem imagini, obiecte, numele oamenilor uciși atunci, dar sângele lor, lacrimile lor nu sunt "impregnate" in ceea ce vedem.
      Multe state au muzee in care sunt "ilustrate" diverse masacre. Mă gândesc cu groază că atrocitățile se pot întâmpla din nou inclusiv în Europa... Modul în care au fost închiși și tratați unii oameni (mai ales unii dintre cei care reveneau in Ro) în anul 2020 chiar m-a speriat. Care mai de care venea cu idei: să stampilam pe aia care, să mutăm pe toți vârstnicii in "zone sigure", să fie ridicați de pe strada toți cei care tușesc și altele de gen. Dacă până în 2020 bănuiam că ceva gen Holocaust se poate repeta, din 2020 știu că se poate repeta. 😢
      Mulțumesc! La fel! 😘💗

      Ștergere
  2. Nu stiu daca as fi in stare sa merg sa vad asa ceva. Cred ca as putea spune ca ceea ce s-a intamplat a fost raul in forma pura si concentrata. Aproape imposibil de inteles cum niste fiinte au facut acele experimente oribile. Grav este ca si in prezent se petrec lucruri oribile, insa sunt imbracate altfel si unele ca sa spun metaforic, trec pe sub radar...
    Multumesc pentru postare, Diana draga!
    Pupici si seara frumoasa!❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am crezut că pot. 😊 Am putut, dar vizita m-a marcat profund. Inițial, impulsul a fost curiozitate - citisem mult despre,văzusem documentare, filme artistice... mai văzusem muzee "ale terorii". Chiar nu mă așteptasem la sentimentele pe care le-am incercat acolo...
      Se petrec lucruri oribile și pe față, și nimeni nu pare deranjat. Mă gândesc în acest moment la unele mine din Congo, de unde se extrage o materie primă (nu reușesc să rețin denumirea) necesară telefoanelor mobile și altor electronice, și unde sunt obligați copiii sa lucreze, pt că sunt mici și se pot strecura ușor în subterane...
      Nici nu mă mai străduiesc să înțeleg cum pot, unele ființe considerate umane, să facă așa ceva. Mă întreb, analizez, dar nu e nimic de înțeles. Sigur, poate fi ură, poate fi frică, dar tot de neînțeles e să urăști un om care nu e ca tine sau să îți fie frica de el deși știi că nu e violent sau mai știu eu cum... Iar când e vorba de copii neuronul meu se blochează, efectiv. Totuși, lipsa de empatie, de compasiune (reale!) e ceva extrem de des întâlnit; și mai e "spiritul de turma"...

      Cu plăcere! Mulțumesc și eu, Suzana draga! 😘💗 Pupici!
      Noapte buna, zi frumoasa! 😊

      Ștergere
  3. Da mucha pena lo que pasaron lo judíos y parece que la humanidad no aprende. Te mando un beso.

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile scrise dupa trei zile de la data publicării articolului vor fi moderate. Multumesc pentru intelegere.