Pisica din tei

A început, de anul trecut, câte un pisoi să cadă; acum a stat... Sau: atenție! cad pisici. 

In seara zilei de 7 ianuarie, de Sfântul Ion, pe la ora 23:30 se aude o bufnitură înfundată - ca și cum ar cădea pe tăblia unei mese de lemn un ghem mare de lână. Primul lucru: fug să văd dacă motanul Johnny n-a comis vreo boroboață. Era în colacul lui, langa calorifer, și m-a privit la modul de ce mă deranjezi?

Ies in balconul de la sufragerie și încerc să văd in bezna... Între două crengi ale teiului - in forma de y - era ceva rotund. Guguștiucii mai stau noaptea în tei, unul lângă altul, dar pe creangă. Am zis că or fi ei, dar totuși... am privit cu mai multă atenție. Ceva se mișca, și nu era guguștiuc. Veveriță nu putea fi - nu sunt in zonă. Era o pisică, evident - am scris in titlu. 

Na-ți-o bună! Iar a căzut pisica celor de la etajul patru! Mmmm, parcă nu-i pisica lor... motiv pentru care nu am sunat imediat la ușa oamenilor. Aceea avea părul mai negru și mai lung, parcă (n-o mai văzusem de un an) și coada stufoasă. Aceasta avea șosețele cu dungi gri închis și gri deschis, părul destul de lung și coada stufoasă, dar mai scurtă. Pis-pis, zic eu. Miau-miau zice ea. Se întorsese spre mine și stătea (și arăta!) ca o bufniță. Distanța intre tei și balcon, vreo doi metri - nicio șansă să ajungem cumva la ea. Înălțimea la care era, vreo opt metri de la sol! Scară de unde la ora aia? Afară frig, și se tot răcea - umezeală... Cum să lăsăm pisica acolo toată noaptea și câteva ore până să avem de la cine împrumuta o scară? 

La un moment dat s-a făcut ghemotoc pe o creangă destul de subțire, și dormea. Fiind crescută in casa nu prea avea mari șanse în frig, fără a avea apoi probleme, de rămânea în copac. A incercat să și coboare, dar s-a oprit - pe vreo patru metri din trunchiul teiului nu sunt crengi sau cioturi, iar crengile mai de jos sunt foarte subțiri. 

Am coborât cu mâncare, cu gândul că poate-si face curaj și coboară (sau sare pe mine! 😃) N-a ținut figura. A venit la mâncare Felix, o pisică pe care o hrănim mai mulți - nu in toiul nopții! - și pe care n-o mai văzuse nimeni de câteva zile. Vazandu-l pe Felix, pisica din tei a incercat iar să coboare, dar s-a întors repede pe creanga ei. 

Renunț să scriu toate încercările, căutările de soluții pe internet. Chiar de pompieri nu era... Am tot vorbit cu pisica din tei, in ideea să nu adoarmă (mă gândeam cum e cu frigul și oamenii care adorm)...

Ne-am amintit că aveam o scândură îngustă și lungă, dar era după dulapul din balcon! Am scos-o dorind cât mai puțină gălăgie, și-am reușit să răstorn un borcan cu ceva unsoare, am dărâmat ce scosesem de pe lângă dulap și am așezat stivă.... Liniște deplină, altfel spus - era trei dimineața deja. Scandura era mult prea scurta (vreo trei metri). Am prelungit-o cu o rogojina făcută sul și... cobor la pisică, după ce mă orientez, din balcon, cam pe unde e (felinarul din apropiere era stins fix in noaptea aceea! și era prea întuneric, iar lanternă nu aveam cu ce să țin, plus că raza de lumină zăpăcea pisica)! Pisica din tei... ia-o de unde nu-i! Am crezut că am halucinații! Înainte, sigur, nu avusesem, pentru că ar fi fost halucinație colectivă! Nimeni nu a văzut când a coborât pisica! 

M-a lovit așa o poftă de râs încât abia am cărat prăjina in casă! Mă vedeam agintandu-ma in jurul pomului ca un câine de vânătoare care a luat urma vânatului.

A doua zi am aflat, de la o vecina a chiriasilor de la patru, că nu era pisica lor, că ei au o pisică alb cu negru, cu păr scurt, și au plasă la geamuri. Șoc! pentru mine. In ianuarie 2024 am cules o pisică din tuia de lângă balcon și era a lor! I-am pus-o în brațe proprietarei care ieșise sa o caute pe la unșpe' noaptea... Atunci se tot auzeau miorlăituri disperate și nu-mi dădeam seama de unde! Am căutat prin tufe și nimic. Venea de mai sus... și nu de la motanul nostru. Și mi-am dat seama că e in tuia, și era fix in dreptul geamului de la balcon; am tras de crengile pomului, apropiindu-l, și-am luat ușor pisica. Când i-am făcut poza nu se mai uita spre mine. Alta nu mai am pentru că deja se auzea femeia căutând ceva... Am fotografiat cu tableta poza făcută cu telefonul (în condițiile date nu am cum s-o transfer direct pe blog).

In seara aceea chiar era o pisică - in urmă cu ani căutăm noaptea prin cartier un pui de pisică ce se tânguia, dar era, de fapt, pui de cucuvea (am aflat mai târziu, iar eu nu înțelegeam de ce nu găsesc pisoiul!) Revenind! La discuția despre pisici... In final, vecina in cauză și-a amintit că sunt alți chiriași, dar au și aceștia pisica!

Cam atât despre pisica din tei, despre pisica din tuia... Mai e un castan in apropiere, dar sper să nu se facă și acesta c-o pisica disperată.

Pare că pisica din tei n-a căzut de la etaj... Oricum, nu de la vecinii de pe tronson. Doar daca n-a explorat, venind pe te miri unde. S-a mai întâmplat! In copilărie a intrat în dormitorul părinților pisica unora de la scara vecina! In partea opusă, sub geamul bucătăriei, incerca sa escaladeze pisica unora de la cealaltă scara...

Pisica din tei am cautat-o dimineață, la primele raze de lumină, in ideea că, poate, e foarte speriată și o fi a cuiva... Niciun semn. Sper să-i fie bine unde e. O frumusețe de pisica! Nimeni nu a reușit să-i facă o poză bună, nici folosind blițul... nici cu toate luminile din casă aprinse.