Iuliu Hossu, 2025 Anul Cardinalului

In septembrie 2023 se hotărăște în Parlamentul României ca anul 2025 să fie marcat ca Anul Cardinal Iuliu Hossu, fiind anul in care se împlinesc 140 de ani de la nașterea celui care va deveni primul cardinal român. In acest an este onorata memoria unuia dintre cei mai importanți lideri ai românilor ardeleni.

Iuliu Hossu propus pentru titlul Drept între popoare

Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla, in timpul celui de-al doilea război mondial, prin predici, îndemnuri, pe cale diplomatică, a reușit să salveze viața multor evrei în vremea când populația evreiască era condamnată la moarte prin decrete naziste.

Pentru faptele sale din perioada Holocaustului, Iuliu Hossu (numit cardinal in secret, in 1969) a fost propus (in 2022) pentru a primi titlul Drept între popoare. Comuniștii, daca ar fi știut că a fost ridicat la rang de cardinal, i-ar fi făcut viața și mai grea.

Cine salvează o viață, salvează Lumea întreagă (Mishnah, Sanhedrin 4:5)

Acest titlu, Drept între popoare, este acordat de statul Israel, prin institutul Yad Vashem, printr-o lege specială, martirilor și eroilor ne-evrei care și-au riscat viața, familia, averea și și-au păstrat omenia, dragostea pentru aproapele, ajutând pe evreii prigoniți in timpul Holocaustului, când purificarea etnică, jaful, omorul, oportunismul erau considerate dragoste de patrie (naționalism) și răsplătite cu medalii și onoruri.

Iuliu Hossu este unul dintre cei are au riscat. Din România sunt cunoscute circa 70 de persoane (între care și Elena, Regina Mamă a României) - la nivel mondial sunt peste 21 de mii. Probabil că sunt mai multi, dar unii nu au solicitat acest titlu, (fie victima salvată, fie salvatorul) din diferite motive (inclusiv necunoașterea existenței acestei legi speciale prin care se conferă titlul atât pentru cei în viață cât și post-mortem).

Numele celor recunoscuți ca Drepți între popoare este înscris pe Zidul de onoare din Grădina Drepților între popoare, lângă muzeul institutului Yad Vashem din Ierusalim, Memorialul Victimelor Holocaustului.

Demersurile pentru ca numele cardinalului sa se regăsească printre ale celorlalți Drepți între popoare au fost începute în octombrie 2022, la inițiativa președintelui Federației Comunităților Evreiești din România în colaborare cu Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Procesul de recunoaștere poate dura mai mult sau mai puțin, pentru că sunt necesare anumite proceduri tehnice și juridice - depunerea scrisorilor comune, demersuri pentru prezentarea mărturiilor și altor dovezi. Propunerea a fost înaintată Înaltului Tribunal de Dreptate. 

Un fost Șef-Rabin al Clujului, in lucrarea Istoria evreilor din Transilvania (1623-1944), amintește acțiunile curajoase ale episcopului Iuliu Hossu și o Scrisoare Pastorală emisă la 2 aprilie 1944, cu titlul Către preoți și Mireni chemare pentru ajutorarea evreilor, in care îndemna: Chemarea noastră se îndreaptă stăruitor către voi toți, venerați Frați și Prea Iubiți Fii, să-i ajutați pe evrei nu numai cu gândul, dar și cu jertfa voastră, știind că azi nu putem face lucru mai bun decât această creștinească și românească ajutorare, din caldă iubire omenească. Prima preocupare a ceasului de față să fie această acțiune de ajutorare.

Câteva date biografice Iuliu Hossu

S-a născut la 30 ianuarie 1885, in comuna Milaș din comitatul Cluj, Austro-Ungaria (azi, comuna aparține de Bistrita-Nasaud). 

Studiile le-a început în satul natal Milașul Mare numit atunci), apoi, in clasa a IV-a, la gimnaziul luteran din Reghin, Târgu Mureș, iar în clasele V-VIII a studiat la liceul confesional greco-catolic din Blaj. In anul 1904 a început studiile teologice. In 1906 a primit titlul de doctor în filosofie, in 1910 titlul de doctor în teologie, și în 1910, ultimul an de studii, episcopul Vasile Hossu la hirotonit preot (in 27 martie).

La începerea primului război mondial (1914), aflând de moartea varului său (Iustin Hossu) pe frontul rusesc, s-a înrolat (voluntar) ca preot militar. 

In martie 1917 a fost numit - prin decret imperial - episcop în locul episcopului Vasile Hossu, care a decedat.

Din anul 1918 și până prin 1946 a înființat mai multe școli și internate.

Ca senator de drept a participat și a luat cuvântul în Senat în toate problemele care priveau Biserica, școala, relațiile dintre Biserică și stat, Concordatul cu Sfântul Scaun și altele de gen.

In 1931 a fost decorat cu Ordinul Ferdinand I, in grad de Mare Ofițer, iar în 1935 a fost decorat cu Ordinul Ferdinand I in grad de Mare Cruce.

In 2 iunie 1945 e ales membru de onoare al Academiei Române.

Vorbea fluent mai multe limbi străine: italiana, franceza, maghiara, germana; cunoștea greaca și latina.

A murit în 28 mai 1970 la spitalul Colentina din București. E înmormântat în cimitirul Bellu catolic.

In anul 2019 a fost beatificat de papa Francisc (alături de alți șase episcopi catolici uciși sau prigoniți de comuniști între 1950-1070), pe Câmpul Libertății din Blaj, și e sărbătorit în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, in data de 2 iunie.

Iuliu Hossu și Actul Unirii din 1918

Din însărcinarea Marelui Sfat Național Roma, Iuliu Hossu a citit la 1 decembrie 1918, mulțimilor adunate la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României.

Episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea (episcop ortodox al Caransebeșului, viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), alaturi de alți fruntași ardeleni - Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș - au dus la București Declarația de Unire de la Alba Iulia, unde a fost înmânată regelui Ferdinand I al Românilor. Inginerul Ioan Hossu, unul dintre frații episcopului Iuliu Hossu, a pus la dispoziție locomotiva care a transportat la Bucuresti delegația Unirii de la Alba Iulia.

Iuliu Hossu in al doilea război mondial

A vizitat răniții din spitalele militare și pe românii din lagărele de muncă forțată de pe întinsul Ungariei. A vizitat evreii din ghetouri și a participat la salvarea unora de la deportare.

De mai multe ori a fost victima șovinismului maghiar hothyst, de doua ori s-a atentat la viața lui. La 1 septembrie 1944 a fost chiar arestat, la Cluj, de autoritățile horthyste.

Episcop în perioada Holocaustului, Iuliu Hossu s-a poziționat împotriva acțiunii naziștilor, a ajutat și a salvat pe unii dintre evreii care trăiau în Cluj, dar și pe unii din alte părți. Și-a asumat riscuri mari, personale dar și pentru Biserica pe care o păstorea. In vreme de restriște, episcopul a trăit cuvintele lui Isus: ... întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut (Matei 25:40)

In acea vreme de moarte a rațiunii, când cei mai mulți oameni erau anihilați de frică și resemnare, episcopul Iuliu Hossu a dovedit că responsabilitatea morală, dragostea pentru aproapele, trece dincolo de granițele religioase, etnice sau politice.

El a reacționat public, încercând să oprească valul de nedreptate și să contribuie la salvarea evreilor. Prin fapte de curaj și plin de compasiune pentru cei oropsiți, a evidențiat faptul că iubirea față de aproapele este universala și necondiționată. Printr-o scrisoare pastorală adresată tuturor preoților și credincioșilor greco-catolici ii îndemna pe aceștia să facă tot ce le stă în putință să ocrotească pe cei persecutați. 

In timpul ocupației Transilvaniei, de Ungaria, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, rămas la Cluj, auzind că există riscul ca autoritățile să decidă închiderea Catedralei ortodoxe din cauză că erau prea puțini credincioși, la finalul Sfintei Liturghii i-a invitat pe credincioșii greco-catolici sa treacă și pe la Catedrala ortodoxă, să fie cât mai mulți oameni.

­Iuliu Hossu s-a opus atât nazismului, cât și comunismului.

Iuliu Hossu și comuniștii

După ce regele Mihai I a fost alungat din țară, liderii comuniști i-au propus (și) lui Iuliu Hossu să devina mitropolit ortodox, dar el a preferat închisoarea.

La 1 octombrie 1948 Episcopul Iuliu Hossu a emis un decret de excomunicare a 36 de preoți care, sub presiunea organelor politice comuniste, au participat la sinodul de revenire de la Liceul George Barițiu.

In noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948, episcopul Iuliu Hossu a fost arestat la locuința din București a fratelui său, dr. Traian Hossu, și dus la Ministerul de Interne, unde s-a întâlnit, scurt, cu ministrul cultelor de atunci, dar și cu prim-ministrul comunist Petru Groza, dar fara vreun rezultat benefic. 

În aceeași noapte au fost arestați și alți episcopi greco-catolici și toți au fost duși la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde au fost închiși din octombrie 1948 până în februarie 1949. Aici au fost vizitați de al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și de vicarul său, care le-au cerut să renunțe la unirea cu Scaunul apostolic al Romei. Nu pot, credința noastră e viața noastră! Eu am cerut și cer libertatea Bisericii noastre și reabilitarea în drepturile sale, răspundea Iuliu Hossu de fiecare dată când era anchetat. 

In decembrie 1948 a fost emis un decret prin care Biserica Română Unită a fost scoasă în afara legii; bunurile deținute au fost împărțite între diferite ministere și Biserica Ortodoxă.

Toți episcopii greco-catolici au rămas la credința lor. Când ii cereau să renunțe la credința sa le răspundea blând, dar ferm - persecutorilor din timpul prigoanei comuniste - că nici credința, nici principiile nu se pot lepăda ca o haină, in funcție de interesul momentului. Nu-i ura, nu îi blestema, îi binecuvânta.

In urma refuzului de a renunța la credință, episcopii greco-catolici au fost încarcerați la penitenciarul din Sighet, între 1950-1955. Episcopul Iuliu Hossu a fost deținut la Sighet in regim de exterminare. In memoriile sale, încheiate în 1962 a scris: Aceasta a fost cea mai înaltă universitate pe care am parcurs-o, adevărata universitate in care trebuia să trăiesc tot ceea ce învățasem până atunci.

Din august 1956 a fost izolat la mănăstirea ortodoxă Căldărușani.

Un fel de incheiere

Cardinalul Iuliu Hossu și-a iubit neamul, credința, dar a iubit toate neamurile. S-a opus extremismului și totalitarismului cu mult curaj, dar nu cu ură, ci în spirit de dreptate, vorbind răspicat în apărarea celor persecutați, fără a face diferențe de naționalitate, credință sau condiție socială.

La 1 decembrie, la Alba Iulia, a citit mulțimilor Proclamația de Unire a Transilvaniei cu România.

A salvat evrei de la deportare, de la moarte, și - in anul 2022 - a fost propus pentru titlul Drept între popoare.

Pentru convingerile sale a fost întemnițat și a murit în detenție, fără a-și urî călăii.