Patru cugetari comentate-pasiunea

Citind cugetările una după alta - in general, despre orice - constat că se contrazic. Evident, depinde din ce perspectivă privește pasiunea (în acest caz) un autor sau altul. Pe mine mă derutează - e ca și cum aș primi sfaturi total opuse într-o situație urgentă. 

Anumite cuvinte au mai multe sensuri și, în funcție de context, deducem sensul potrivit? Ar trebui...

1. Cea mai utilă stăpânire e aceea de a porunci pasiunilor noastre; e mai de preț să te conduci pe tine decât să cârmuiești pe alții și e mai mare cinste a respecta legile decât a le impune altora. (Pittacus, 650-569 i.e.n.)

Pittacus din Mytilini (Mitilene, capitala insulei Lesbos) e considerat a fi unul dintre Cei șapte înțelepți ai Greciei antice. Între altele, a fost general militar, reformator legislativ.

Ceea ce a zis e de bun-simț, ușor de priceput și bun de urmat sfatul. Cine se lasă pradă pasiunilor poate da in gard, chiar dacă numai in anumite domenii ale vieții. Sunt și pasiuni care distrug nu doar pe cel care se lasă pradă, dar și pe cei din apropierea acestuia. Chiar și în iubire... O iubire pasionala poate distruge pe cel care iubește - pentru că nu i se răspunde cu aceeași intensitate și sufera - dar distruge și persoana iubită, sufocand-o (in general la figurat).

Apoi, citesc:

2. Izgoniți din sufletul vostru aceste patru pasiuni, dacă voiți să cunoașteți adevărul în chip lămurit și să trăiți în spirit de dreptate: bucuria, tristețea, frica și nădejdea, deoarece unde pasiunile acestea stăpânesc, spiritul e lipsit de lumină și inima de libertate. (Boethius, 480-524)

Boethius este considerat ca fiind filosof creștin, unul din primii doctori ai Bisericii. Papa Leon al XIII-lea, in 1891, l-a beatificat.

În spirit creștin, ar putea fi așa cum zice, in anumite situații, să zic așa. In Biblie scrie: Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul... (Coloseni 3:23) Din toată inima = cu pasiune; pasiune înseamnă și entuziasm. Apoi... Cine se îndreaptă către Dumnezeu nu o face cu bucurie? Cine se îndreaptă spre Dumnezeu nu are speranța (nădejdea) că va fi ajutat, că va fi salvat?

Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea în credință, pentru ca prin puterea Duhului Sfânt să vă înmulțiți in nădejde. (Romani 15:13)

Absolut de acord cu alungarea fricii. Frica ucide mintea - cum zice Frank Herbert, in Dune. Și nu doar mintea... 

In Biblie se face referire la două feluri de frică:

a) Frica de Domnul - in sens de respect; teama că nu respecți Legea și asta te-ar putea îndepărta de Dumnezeu. Această frică e începutul înțelepciunii, in universul creștin.

b) Duhul fricii - 2 Timotei 1:7: Căci Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință. Un duh plin de frică nu vine de la Dumnezeu. In paginile Bibliei sunt presărate multe încurajări care să ajute credinciosul in lupta sa cu duhul fricii. Un exemplu - Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni? (Psalmul 56:11) Cine și-a pus încrederea în Dumnezeu nu se mai teme de ceea ce i s-ar putea întâmpla: Atunci toți cei ce se încred în Tine se vor bucura și se vor înveseli întotdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău. (Psalmul 5:11)

Să alungăm tristețea, spune Boethius... In Biblie scrie: Mai bună este tristețea decât râsul, căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună (Ecleziastul 7:3)

Și, uite așa, nu prea înțeleg ce vrea să transmită Boethius. Pe de altă parte, îl pot înțelege mult mai bine gandindu-ma la... buddhism. Pentru a obține iluminarea, un buddhiste trebuie sa se detașeze de karma și de ciclul reincarnărilor, deci trebuie sa continue sa facă fapte bune, dar cu o atitudine detașată de rezultatul lor. El trebuie să renunțe la dorința, ignoranță, poftă, iluzie, egocentrism sau credința într-un sine veșnic și ură, să devină impersonal.

Pe scurt: Boethius o fi scris fragmentul cu renunțările într-un anumit context, la care nu am acces.

3. Niciun pas nu s-a făcut în istorie fără ajutorul pasiunii. (G. V. Plehanov, 185-1918)

Cine îl poate contrazice pe acest revoluționar rus, teoretician marxist care a avut contribuții în domeniul filosofiei și al rolului artei și religiei în societate (din punct de vedere - bleah! - marxist)? De ce am ales să-l citez?! Pentru că nu m-am interesat de hramul lui înainte de a-mi spune are dreptate. De ce am ales să las citatul aici? Pentru că omul are dreptate, și pentru a-mi fi învățătura de minte - să deschid ochii minții bine înainte de a mă aventura. Nu-mi place ideea de marxism, dar pentru a recunoaște eventuale semne e instructiv să am unele cunoștințe despre, deci mă informez.

Fără pasiune în comuna primitivă - cel mult - am fi ajuns. Fără pasiunea unora ar fi fost Biblia, Tora, Coranul, Vedele etc. și așa mai departe ceea ce sunt azi? Fără pasiunea unora ar fi existat piramidele din Egipt, catedralele? Ar fi existat automobilul, computerul, telefonul mobil și toate celelalte?

Pe de altă parte, fără pasiunile unora ar fi pace, armonie, echitate...

4. Dacă ar fi vreun om fără pasiuni, acela nu e un urmaș a lui Adam. (proverb persan)

Adevărat sau fals? Din nou, răspunsul e... variabil, in sensul: depinde pe cine întrebi. Pasiunea, însă, e o caracteristică a oamenilor și nu e nimic greșit în avea pasiuni - cât timp aceste pasiuni nu conduc/distrug pe cel care le are și nici pe cei din jurul lor. Părerea mea. 

Cele mai multe maxime, cugetări, citate, sunt scoase, cel mai adesea, dintr-un anume context - motiv pentru care ar putea părea contradictorii luate în ansamblu (dar chiar și separat, când le analizam in virtutea concepțiilor proprii, ale informațiilor pe care le avem). Altfel spus, pentru a înțelege ce a vrut să spună autorul ar fi indicat să citim/vedem/analizăm în contextul acela. Când nu e posibil, personal (îmi plăcea să cred) iau totul sub beneficiu de inventar, nu ca litera de lege sau ca adevăr universal valabil. In caz contrar... ajung să citez un (bleah!) marxist ca fiind bun exemplu. Sigur că are dreptate, dar au spus și alții același lucru, fără a fi marxiști sau te miri ce alte chestii bleah, in general. Altfel spus: consider că nu e ok să mă reped a-mi însuși ce zice/scrie etc. o persoană până nu aflu (pe cât posibil) că pot avea încredere în acea persoană (indiferent că există doar în istorie sau e in viață).

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/openclipart-vectors-30363/