Dupa piramide, mumii si fardurile pentru pleoape (kohl),
aproape nimic nu evoca mai multa veneratie si mister decat fascinatia
egiptenilor pentru pisici. Pisicile au fost nu doar cele mai populare si
indragite animale de companie, ci statutul lor a crescut la cel de animale
sacre si apoi la cel de animale ocrotite de cele mai stimate si puternice zeitati,
ca nicio alta creatura inaintea lor.
In sate, cel mai mare pericol pentru oameni, alimente si
grane erau daunatorii precum soarecii, sobolanii, serpii veninosi si pisica s-a
dovedit un vanator foarte iscusit, asa ca egiptenii le-au invitat in casele
lor. Pisicile au fost animale de companie perfecte: jucause, afectuoase,
inteligente, abile si utile agricultorilor care, practic, au sustinut viata in
Egipt.
Egiptenii antici, in consemnarile lor, nu au facut diferenta
intre pisicile salbatice si cele domesticite, intre pisici si felinele mari si
cercetatorii au unele dificultati in a emite teorii precise in legatura cu
aceste zeitati-feline. Toate pisicile au fost consemnate cu numele de “Miu”
(sau “Miut”), adesea tradus ca “el/ea care miauna” – originea cuvantului nu e
foarte clara dar se presupune ca provine din onomatopeicul “miau”, sunetul pe care-l face
pisica. Nu se obisnuia ca pisicilor sa li se acorde un nume – li se spunea
simplu “miu” sau “miut” (pisica de sex feminin) – dar au existat si exceptii:
pisica Nedjem (scumpo) si pisica lui
Thutmosis, Tai Miuwette (micul miorlaitor).
Asocierea pisicilor
cu zeitatile
Vechii egipteni nu se inchinau la animale, ci asociau un
animal unei anumite divinitati, considerand ca respectivul zeu avea atribute,
calitati care se regaseau in acel animal si cine facea rau animalului facea rau
zeului al carui spirit era materialziat in acel animal.
Cea mai veche zeitate felina despre care s-au gasit dovezi a
fost Mafdet si a fost descrisa in Textele Piramidelor cum ucide un sarpe. O
reprezentare a zeitei, descoperita pe un vas de piatra dintr-un mormant din Abydos (cca. 2800 i.e.n.),
o arata ca pe o pisica mare, probabil un ghepard sau un leopard.
Mafdet apare ca o zeitate feminina in timpul primei dinastii
(intre 3400-3000 i.e.n.), ca zeita felina avea atributii in protejarea
impotriva muscaturilor veninoase, in special cele de sarpe si scorpion (poate
pentru ca pisica vana serpi si scorpioni). Uneori era reprezentata ca felina
feroce, dar cel mai adesea ca o femeie cu cap de leu, ghepard sau pisica
domestica (uneori era reprezentata si ca o pisica avand cap de femeie) si
pentru ca pisica putea proteja impotriva micilor monstri care faceau nesigure
casele egiptene Mafdet a devenit protectoarea caminelor si a Regatului.
Pisicile au fost asociate si zeitei Isis,
considerata “mare mama”.
Cea mai cunoscuta zeita-pisica era Bastet (Bast, Pasch,
Ubasti), dar zeitati precum Neith (zeita razboiului, intre altele) lua
infatisare de pisica uneori si, de asemenea, pisica era simbolul sacrul al Mut,
zeita mama a Tebei. Principalul centru de cult al zeitei Bastet a fost in
Egiptul de Jos, in orasul Bubastis, inlocuind-o pe Mafdet ca protectoare a
Egiptului de Jos, a faraonului si a soarelui Ra.
Mafdet si Bastet si-ar putea avea originea in legenda
pisicii divine numita Mau / Muit care a aparat de sarpele Apophis unul dintre
copacii divini Persea, in Annu,
salvand astfel zeul soare. Pisica a prins sarpele si i-a retezat capul. Mafdet
si Bastet sunt adesea schimbate cand este vorba despre felina care a salvat
copacul de sarpe.
Pe la inceputul mileniului III, Bastet a fost asociata cu
toate pisicile si fiecare felina a fost considerata o reprezentare fizica a
spiritului ei. Dar zeitatile – sau vointa faraonului – erau schimbatoare. La
momentul in care Egiptul de Sus si Egiptul de Jos au fost unificate (pe la cca.
3000 i.e.n.), Bastet a fost inlocuita cu zeita Sekhmet, o zeitate mult mai
apriga decat Bastet, desi asemanatoare, dar cu cap de leoaica. Cu aceasta
schimbare, in miturile egiptene au aparut doua zeitati: Bastet, ocrotitoarea
pisicilor domestice si Sekhmet, ocrotitoarea leilor. Avand chipul faraonului,
Sfinxul era asociat cu zeita-leu Sekhmet, dar si cu
zeii Ra si Amon.
Egiptenii au iubit-o atat de mult pe Bastet incat aceasta a
devenit protectoarea caminului, a femeilor si copiilor, a pisicilor si veghea
asupra familiei; a fost zeita rasaritului (zeitate solara), a cantecului si
dansului dar si a fertilitatii si protectoare a nasterilor.
Bastet a fost identificata, uneori, cu Ochiul lui Ra, considerandu-se ca ea priveste cu inversunare dusmanii
Egiptului si apara statul de invazii.
Pisicile au fost dintodeauna venerate si asociate cu unele
dintre zeitatile cele mai puternice, dar cand in orasul Bubastis (Per-Bast) si-a stabilit resedinta
faraonul Shoshenq I (Dinastia a 22-a, libiana sau bubasta, intre anii 947-720
i.e.n.) zeita Bastet a devenit una dintre cele mai puternice zeitati si
pisicile au devenit cu atat mai importante.
Herodot a vizitat Bubastis in anul 450 i.e.n. si a consemnat ca
templul zeitei Bastet “nu era la fel de mare ca cele din alte orase si,
probail, nici la fel de scump, dar niciun alt templu din Egipt nu a oferit o
placere mai mare pentru ochi”. El a confirmat si festivalul anual care avea loc
in cel mai popular oras din Egipt si unde se adunau pelerini de pe intreg
teritoriul Egiptului pentru a sarbatori prin dansuri, cantece si bautura si sa
roage zeita sa fie de partea lor in lunile ce vor urma.
Festivalul in cinstea zeitei Bastet era unul dintre cele mai
mari si mai cu entuziasm sarbatorit din intregul Egipt. In templul de aici
preotii intretineau pisici mari si langa Bubastis
a fost descoperit un cimitir mare cu pisici mumificate.
Festivalul era atat faimos incat si Ezechiel l-a consemnat
in Cartea sa: Tinerii din On (Heliopolis) si din
Pi-Beset (Bubastis)
vor cadea ucisi de sabie, si cetatile acestea se vor duce in robie. (30:17).
Bubastis a fost distrus de persi in anul 350 i.e.n. si cultul zeitei Bastet a
fost interzis prin decret imperial in anul 390 i.e.n., iar importanta pisicii
s-a diminuat – pisica nu mai era considerata divina sau incarnarea unui zeu.
Creaturile gratioase care acum dorm pe pernele noastre au
fost companioni salvatori pentru oamenii din Egiptul antic. I-au salvat de
foamete si de boli. Intr-o lume in care casele erau pline cu vietati mici si
periculoase, ascunse pe la colturi sau in vase de lut, pline cu soareci si
sobolani care devorau granele depozitate, pisica s-a dovedit salvarea impotriva
tuturor acestor vietati daunatoare. Nu e deloc de mirare ca egiptenii au ajuns
sa li se inchine.
Surse: Pisica in Egiptul antic (1993), de
Jaromir Malek, Egiptul Antic (1997), David Silverman, nationalgeographic.com;
wikipedia.org (pisicile in Egiptul antic, Bastet); Herodot (Cartea a II-a, Euterpe); Diodor din
Sicilia, Biblioteca istorica s.a.
Nota. Nu sunt
specialist in egiptologie, ci doar pasionat; am incercat sa rezum din putinele
surse la care am avut acces (din vasta bibliografie care exista despre pisicile
Egiptului antic); denumirile si numele pot aparea diferit, in functie de autori
si la fel se poate intampla in cazul unor date istorice.
Vezi si:
