Cetatuia Brasovului hotel pentru angajati?

După șapte ani de procese (din 2015 începute), în toamna 2022, Cetățuia a intrat din proprietatea Aro Palace în proprietatea Statului Român. Astăzi, 9 martie 2023, premierul României trebuie să se pronunțe asupra viitorului Cetățuii. Conform procedurii, cei de la Ministerul de Finanțe au solicitat memorandum de la toate celelalte ministere, în caz ca există vreun interes. Pentru că există interes, ministrul de finanțe, cică, nu poate satisface cererea primarului Brașovului de a reda Cetățuia în administrarea municipalității.

Cetățuia trebuie să fie în patrimoniul municipalității sau, cel puțin, în administrarea acesteia pentru că aparține brașovenilor, nu vreunei instituții.

Cine vrea Cetățuia de pe Dealul Straja

Ministerul Educației, prin Universitatea Transilvania Brașov și Ministerul de Interne, prin Direcția Asigurare Logistică Integrată, au făcut cereri pentru a primi Cetățuia în administrare.

Cei de la Universitatea Transilvania vor ca Cetățuia să fie baza materiala și nu rezultă clar care va fi destinația acesteia.

Cei de la Direcția aflată în subordinea M.A.I. vor să fie (un fel de) hotel pentru angajați.

Argumentele celor de la Universitatea Transilvania:

- au peste 20 de mii de studenți, 18 facultăți și 30 departamente, și mai puține imobile din cauza retrocedărilor;

- prin experții din unele dintre facultăți ar putea pune în valoare arhitectura specifica zonei și menținerea destinației culturale;

- vor un spațiu modern de dialog și inovare culturala, un spațiu prin care sa promoveze valorile locale, un spațiu pentru tineri (dar vârstnicii ce au? întreb, retoric)

Argumentele celor de la Direcția Asigurare Logistică Integrată:

- cererile nenumărate din partea structurilor și personalului ministerului care converg spre o extindere a activității Centrului de Pregătire și recuperare/refacere a capacității de muncă „Excelsior” din județul Brașov, prin prestarea unor servicii de calitate atât pentru cazare cât și pentru convocările susținute de către direcțiile din structura organizatorică a Ministerului Afacerilor Interne.

Opinie personală care coincide cu a altora

Știm ce s-a întâmplat cu palatul pionierilor, mai apoi palatul copiilor care au funcționat în Palatul Știrbey unde era și un super parc dendrologic (palat retrocedat și vândut unei companii care a falimentat, apoi cumpărat o companie de salubritate deținută de sora celui care avea compania care a dat faliment...)

În fond, de la primărie a pornit procesul în 2015, chiar dacă Cetățuia a fost câștigată de Statul Român prin Ministerul de Finanțe.

Cetățuia nu are ce căuta în administrarea M.A.I. Angajații care fac parte din structurile aflate în subordinea / în cadrul M.A.I. se pot reface și într-o clădire care nu face parte din Patrimoniul Cultural Național al României, și fără să împiedice accesul turiștilor și localnicilor la un obiectiv cultural-istoric de asemenea anvergură.

Polițiștii, pompierii, jandarmii etc. care sunt, de regulă, în miezul problemelor ar trebui să aibă, în primul rând, salarii la nivel de 2-4 mii de euro, cum au cei din alte state europene, și apoi o Cetățuie pentru a se reface – cine garantează că angajații din eșaloanele inferioare ale ministerului (și structurilor din subordine) vor avea loc în acest complex de refacere și pregătire?

Nici în administrarea universității nu are ce căuta. În administrarea universității există, totuși, o șansă mai mare ca prin exploatare să ajungă ceva și în visteria municipiului (taxe și impozite), există șansa să aibă acces acolo turiștii și localnicii.

Primarul în funcție zicea că vrea Cetățuia în patrimoniul municipiului, pentru a fi reintrodusă în circuitul turistic.

Pe scurt: Cetățuia ar trebui să fie administrată de municipalitate pentru că este a brașovenilor. Cu toate acestea, ministrul finanțelor a înaintat executivului numai cererile celor doua instituții menționate mai sus. Ce legi stupide avem...

Din istoria Cetățuii

Cetățuia de pe Straja (Dealul Cetății) e atestată prin secolul al XV-lea, sus, pe coama dealului. A fost o fortificație esențială, situată în afară Cetății Brașovului, pentru a împiedica atacurile de pe înălțimile care înconjoară Brașovul.

Cetatea Brașovului e una: ansamblul fortificațiilor care înconjurau centrul istoric al orașului de azi. Cetățuia de pe Straja e alta: fortificația de apărare suplimentară.

În anul 1773 împăratul Iosif al II-lea a ordonat renovarea Cetățuii, ridicarea turnului în formă hexagonală și o construcție cu două nivele pe latura de est. În forma de atunci se prezintă și azi.

În timp, și-a pierdut importanța ca fortificație de apărare și a fost folosită ca depozit, mai apoi cazarmă pentru plăieși (grăniceri, străjeri însărcinați cu paza granițelor) și, pentru că brașovenii nu au vrut s-o cumpere când le-a fost oferită spre vânzare la nouă ani de la ultima renovare, a funcționat un timp ca închisoare pentru prizonierii turci din Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792), iar în perioada uneia dintre epidemiile de ciumă a fost amenajată acolo o secție specială pentru cei atinși de boală (probabil că epidemia din 1813).

În timpul Revoluției de la 1848 în Cetățuie se refugiaseră câteva sute de insurgenți care au fost asediați și bombardați de armata rusă chemată în ajutor de austrieci; au rezistat două zile în Cetate dar li s-a terminat muniția și ajutorul așteptat nu a sosit așa că s-au predat trupelor rusești.

În timpul primului război mondial a jucat un rol important. În bătălia decisivă din 24.09/8.10.1916, armatele austro-ungare au cucerit (cu greu) înălțimile și de acolo mitraliau trupele române, forțele române fiind nevoite să evacueze Brașovul și să se retragă spre Predeal, pe vechea frontieră.

După terminarea războiului, Cetățuia a fost închisoare militară, iar în anul 1932 a fost donată regelui Carol al II-lea.

În 1945 comuniștii au preluat puterea și, curând, au început marea naționalizare. În 1948 clădirea a fost expropriată și a devenit închisoare și stație de bruiaj pentru Securitate. Din 1954 până în 1975 a fost depozit pentru Arhivele Statului din Brașov.

În 1981, Oficiul de Stat de Turism (O.N.T. Carpați) a înființat aici, după renovare, un complex de restaurante în stil medieval; aleile au fost pavate, au fost montate bănci și instalații de iluminat public împrejurul fortăreței, fără a tăia prea mulți copaci din pădurea care o înconjura (copacii au început a fi tăiați la greu după 1989).

Începând cu 1990 a început marea privatizare. O.N.T. Carpați a fost privatizată și Cetățuia (în 1990) a intrat în administrația companiei Postăvarul S.A, devenită în anul 2000 Aro Palace. În 2015, Primăria Brașov a început un proces (în instanță) pentru recuperarea Cetățuii de la Aro Palace. Interiorul castelului nu a mai fost vizitat de atunci, restaurantul a fost închis, zidurile fortăreței au început să se deterioreze.

(sursa info date istorice: wikipedia)

Actulizare 15 iulie 2023

La inceputul lunii iulie a.c., Cetatuia Brasovului a intrat oficial in proprietatea municipalitatii. Primarul vrea ca pana la sfarsitul anului Cetatuia sa-si deschida portile pentru vizitatori; ar vrea ca monumentul să aibă destinație de obiectiv turistic, care să ofere posibilități de recreere și evenimente. Destinația spațiilor existente va fi stabilită abia după studiile privind restaurarea obiectivului.

sursa: https://economedia.ro/cetatuia-brasovului-se-va-deschide-publicului-pana-la-sfarsitul-anului-va-fi-redeschisa-dupa-o-pauza-de-8-ani-de-saptamana-trecuta-a-intrat-oficial-in-patrimoniul-municipiului.html

Sursa foto: © Brașov, orașul sufletului meu.

Cetăţile cavalerilor teutoni in Ţara Bârsei

Mai corect ar fi: presupusele fortificatii ridicate de cavalerii teutoni in Ţara Bârsei.

Ţara Bârsei (Depresiunea Curburii Carpatice sau Depresiunea Brasovului) e situata in sud-estul Transilvaniei, Braşov fiind cea mai importanta localitate. Geografic, e o depresiune dispusa in interiorul arcului Carpatic, delimitata de localitatile Apaţa (nord), Bran (sud), Vladeni (vest) si Prejmer (est); pe o buna portiune e delimitata de râul Olt.

Locuita din vechi timpuri, in anul 1211, regiunea a fost donata Cavalerilor Teutoni de regele ungar Andrei al II-lea, pentru pazirea granitei din sud-est a Regatului Ungariei, impotriva cumanilor. Teutonii au ridicat numeroase castele in zona si au adus colonisti din Sfantul Imperiu Roman pentru a popula teritoriul. In 1224 cavalerii au incercat sa iasa din alianta cu ungurii si sa formeze un stat propriu, subordonat papalitatii, iar regele ungar i-a alungat. Desi teutonii au parasit zona, spre Prusia (unde au infiintat mai apoi Statul Teuton), colonistii germani au ramas aici, intemeind unul dintre cele mai puternice districte, atat din punct de vedere militar, cât si economic.

In Braşov, pe Tâmpa, mai pot fi intalnite ruine ale Cetatii Braşovia (Brassovia). Constructia se presupune ca a fost ridicata de cavalerii teutoni, intre vârful si şaua Tâmpei, intre 1212-1218 (sau a fost intarita in vremea şederii lor in Ţara Bârsei, intre 1211-1225). In 1241 e atestat documentar ca unele familii de brasoveni s-au adapostit in ea din calea navalirii tatarilor; in 1395, inaintea inceperii razboiului cu turcii si Mircea cel Batran si-a adapostit familia in cetatea de pe Tâmpa; din 1421 cetatea devine loc de refugiu pentru populatia Brasovului amenintata de sultanul Murad al II-lea. In acelasi an, cetatea e data zalog sultanului, turcii dominand astfel tot orasul; fortificatia devine periculoasa pentru brasoveni si intreaga zona; se reuseste rascumpararea, cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, si orasenii hotarasc sa o darame; pietrele vor fi folosite la intarirea cetatii din vale, care tocmai se construia (Cetatea Brasov – atestata documentar in 1234; descoperiri relativ recente par a plasa data mai in urma).

Practic, cetatea n-a fost cucerita vreodata, ci “trecea” de la unii la altii prin tratate. De-a lungul zidurilor se aflau mici turnuri de aparare, iar in interiorul zidului de sud s-a descoperit urma unor mici incaperi despre care unii cercetatori sunt de parere ca ar fi din epoca preromanica. Fortificatia era inconjurata din trei parti de prapastii, iar a patra partea era bine aparata. A fost una dintre cetatile inexpugnabile din Transilvania si Europa.

In Brasov, cavalerii teutoni se zice ca ar fi pus piatra de temelie a Bisericii Bartolomeu (aproximativ anul 1223-1225 sau chiar mai tarziu, dupa unele surse), cel mai vechi edificiu din oras.

Localitatea Măieruş (Nussbach) e considerata de unii scriitori germani ca fiind prima comunitate intemeiata de teutoni, fiind situata intr-o pozitie strategica, dar prima mentiune documentara despre localitate dateaza din 1377 (Villa Nucum).

Localitatea Prejmer e atestata din 1211, printr-un document adresat de Andrei al II-lea catre cavalerii teutoni, prin care le acorda acestora drepturi asupra râului Tărlung (Tartlau), râu in imprejurimile caruia se va inchega comunitatea. Biserica fortificata de aici e ctitorita de cavalerii teutoni (ei au ridicat-o până la un anumit nivel).

Cetatea Râşnov ar fi fost ridicata de cavalerii teutoni pe o culme calcaroasa inalta de 150 de metri, la sud-est de târgul Râşnov; cetatea a fost extinsa ulterior cu ajutorul comunitatilor săseşti din Râşnov, Cristian si Vulcan. Totusi, Cetatea Taraneasca a Râşnovului este atestata documentar pentru prima oara in anul 1335.

Cetatea Codlea a existat initial pe un deal la poalele muntelui Măgura; se numea Schwarzburg (Cetatea Neagra). Legenda spune ca ar fi fost una dintre cele cinci cetăţi ridicate de teutoni in Ţara Bârsei. Un document din 1265 o atesta sub numele de Castro Feketewholum; in 1377 apare cu numele de Zeiden. De fapt, Cetatea Neagra a fost distrusa in 1345, noua asezare fiind intemeiata in zona de şes de la poalele Măgurii si a devenit in timp un târg important. Numele sau latinesc era Cidinis si comunitatea avea statutul unui târg cu drept de judecata, ca si satele Prejmer, Feldioara si Râşnov. Satul a devenit in timp un târg important datorita situarii pe drumul care lega Brasovul de Sibiu.

**

Sunt cercetatori care sustin ca nu exista o mostenire teutonica in Ţara Bârsei, pentru ca teutonii au stat prea putin in zona. Se vorbeste de unele urme de fortificatii si prin Teliu, Feldioara, Rupea, dar istoricii nu se pot pune de acord in privinta originii acestora. Un cercetaor, intre alte argumente, il invoca si pe acela al intelegerii intre regele ungar si teutoni: sa construiasca orase si cetati numai din lemn. Acest argument nu imi pare a fi valabil deoarece daca teutonii au incalcat intelegerea in alte privinte ar fi putut sa o incalce foarte simplu (si cu atat mai mult) in privinta ridicarii cetatilor. Totusi, cei 14 ani in care au ramas in zona nu e un timp suficient pentru a ridica cetati (sau biserici fortificate) de anvergura, dar ar fi putut lucra sa le intareasca pe cele existente.

Arhitectura specific teutona nu a existat niciodata si, pe cale de succesiune, ea nici nu va putea fi vreodata identificata in Ţara Bârsei […]

(Castelarea carpatica. Fortificatii si cetati din Transilvania si teritoriile invecinate (sec. XIII-XIV), de Adrian Andrei Rusu, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2005)

Este sigur ca teutonii au inceput constructia a mai mult de cinci cetăţi, dar, avand in vedere scurta lor sedere in Ţara Bârsei sau chiar dincolo de aceasta, abia daca au putut termina macar una dintre ele. Th. Nägler, Aşezarea saşilor, p. 192.

Pe de alta parte, Papa Grigore IX se adreseaza regelui Andrei si fiului sau si le cere sa restituie teutonilor teritoriul pe care se asezasera, si unde ridicasera fortificatii impotriva cumanilor.

Astfel stand lucrurile cu informatiile nu sunt sigura daca si care cetati sunt ridicate de cavalerii teutoni.

∩∩∩∩∩∩∩

Surse info:

http://www.cetati.medievistica.ro/pagini/Castelani/texte/1211_teutoni/1211.htm

http://secretele-mele.board-idea.com/t102-ordinul-cavalerilor-teutoni

Sursa foto: http://www.brasovultau.ro/articol/stiri/brasovul-disparut-cetatea-brasovia-de-pe-tampa.html; wikipedia (Cetatea Brasovia); romania-redescoperita.ro

₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪

Tot despre cavalerii teutoni:

Din istoria Ordinului Cavalerilor Teutoni;

Cavalerii Teutoni in Ţara Bârsei 

Le-au furat ouăle, la cetate

Potrivit unui clasament realizat in anul 2014 de Hopper, un site dedicat planificării călătoriilor, şi prezentat de publicaţia Huffington Post, Cetatea Făgăraş este situată pe locul al doilea, una dintre cele mai mari şi mai bine conservate cetăţi feudale din Europa de Est. Pe primul loc e clasat Castelul Neuschwanstein din Germania, în stil romantic-renascentist, construit la sfârşitul secolului al XIX-lea pe un deal accidentat aflat deasupra satului Hohenschwangau, de lângă Füssen (în sud-vestul Bavariei).

sursa 

Pe lacul (apa din şanţul de aparare) ce înconjoară cetatea pot fi admirate raţe sălbatice şi patrusprezece lebede, acestea numărându-se între punctele de atracţie din zonă. Puii urmează să iasă din găoace la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie, spre marea încântare a turiştilor – mai ales a copiilor. Anul acesta, însă, o familie de lebede a rămas fără pui, ouăle fiind furate - din unul dintre cele trei cuiburi - de persoane rămase necunoscute. Politiştii cercetează furtul şi tare mi-ar plăcea să afle făptaşii, chiar dacă ouăle, aflate la jumătatea perioadei de incubaţie, nu mai pot fi salvate.

De consumat, nu pot fi consumate la acest moment şi mă gândesc ca nu le-or fi furat pentru a le încondeia anul viitor, de Paşti – anul acesta au fost la modă ouăle de prepeliţă, raţă, gâscă sau chiar de lebădă ori struţ. Oul de bibilică este de două ori mai mic decât cel de găină, dar şi mai sărac în colesterol. Oul de raţă se aseamănă cel mai bine cu oul de găină; acesta este puţin mai mare şi mai bogat în proteine şi calciu. Un ou de gâscă face cât trei ouă de găină, fiind foarte bogat în minerale şi vitamine. Oul de lebădă se aseamănă bine cu cel de gâscă, atât din punct de vedere al calităţilor nutritive cât şi al aspectului.

In cazul lebedelor, perechile se formează pentru cel puţin un sezon de împerechere dar, de obicei, nu sunt stabile. Pot avea mai mulţi parteneri deodată sau chiar pot divorţa de partener în favoarea altuia. Perechile stabile au un succes reproductiv mai mare decât celelalte. Rareori cuibăresc în colonii. Perioada de împerechere începe din luna martie sau aprilie. Femela de obicei depune 5-7 ouă care vor fi clocite 36-38 de zile. Puii sunt apţi să zboare la vârsta de aproximativ 60 de zile. Nu migrează în masă dar se pot aduna în colonii mai mari de 100 de indivizi. Pot zbura cu viteza de 80-90 km/h. Trăiesc aproximativ 19 ani în sălbăticie şi în jur de 35 de ani în captivitate.

sursa 

Cetatea Făgăraşului este situată în centrul municipiului Făgăraş, judeţul Braşov. Construcţia cetăţii a început în 1310, pe locul unei vechi fortificaţii de pământ şi lemn din secolul al XII-lea. Scopul construirii cetăţii a fost pentru apărarea sud-estului Transilvaniei de incursiunile tătarilor şi otomanilor.

În cursul secolului al XVII-lea, cu scurte întreruperi, Făgăraşul a fost o adevărată capitală a principatului Transilvania, cetatea devenind reşedinţă a principilor Transilvaniei. Dieta transilvăneană s-a reunit aici în 11 rânduri. În 1630 şanţul de apărare care înconjoară cetatea a fost lărgit şi legat printr-un canal secret de râul Olt. Un pod rabatabil a fost instalat la intrare. Mai târziu, pivniţele au fost reamenajate în temniţe unde erau închişi şerbii care se revoltau. Între 1948 şi 1960, cetatea a servit de închisoare pentru oponenţii sistemului comunist din Ţara Făgăraşului, deţinuţi politici, Făgăraşul devenind una dintre închisorile din sistemul Gulagului românesc.

Surse: mediafax.ro; brasovromania.net; carpatzoo.ro; wikipedia.

Cetățuia Brașov - trecut, prezent și viitor

Cunoscută generic ca fiind Cetatea Brașovului, Cetățuia este un simbol pentru arhitectura secolelor al XIV-lea și al XV-lea, fiind un ansamblu format din trei elemente: cetățuia, bastioanele din incintă și garnizoana - este un obiectiv inclus pe Lista Monumentelor Istorice de importanță națională.

Situată pe vârful unui deal ce pare a se afla, geografic, în centrul orașului, se ajunge acolo fie urcând treptele situate în spatele liceului de artă (traseul e ceva mai anevoios, mai ales la al doilea șir de trepte: înguste și abrupte, urmând apoi de urcat câteva alei șerpuite), fie cu mașina (sau pe jos), pe strada Dealul Cetății, strada fiind bine întreținută. Aleile din zonă sunt pavate și luminate cu felinare.

Drumul e străjuit de arbori - între care nu lipsesc stejarii. Nu știu, exact, în ce an au defrișat dealul pe care se află cetatea și acum poate fi vazută și din oraș, din zona centrală, în special. Seara, cetățuia e luminată și apare ca o horă de lumini când o privești din oraș. Iar de sus, vezi bine centrul orașului, Biserica Neagră - pe de o parte - și orașul industrializat, pe cealaltă parte. Practic, de la cetate se oferă o priveliște circulară asupra întregului oraș (fosta Cetate Brașov).

Cetățuia de pe Straja sau dealul Schlossberg (azi Dealul Cetății) a fost un punct important de apărare, aflat în afara cetății (fortificațiilor) Brașovului. Era menită pentru supravegherea drumului comercial care venea de la Bran și intra în cetate pe Poarta Vămii*. Cetatea Brașovului (nu cetățuia, dar și datorită acesteia) a fost factor de stabilitate într-o zonă măcinată de războaie, la trecerea dintre Țara Românească și Transilvania, între Orient și Occident.

Documentele vremii arată că pentru construcția inițială au fost necesari 650 de florini.

În turnurile de apărare și în Fortificațiile Brașovului erau oameni care aveau în grijă, strict, cheia porții de la intrare - responsabiliatea acestora era foarte mare.

Între secolele XV şi XVI, Cetatea Braşovului devenise ţinta unor asedii cu arme de foc amplasate pe înălţimile din apropiere, fapt ce a impus extinderea fortificaţiilor. Și astfel s-a ajuns la ceea ce este azi.

La începutul secolului al XV-lea a fost doar un turn de veghe, care a fost completat în anul 1524, când a fost clădit din piatră şi cărămidă turnul în formă de potcoavă care-i constituie şi azi nucleul.

În anul 1529, în timpul luptelor dintre regele Ferdinand şi János I pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupată și distrusă de armata lui Petru Rareș (n. 1483 - d. 1546, domn al Moldovei). Nucleul fortificației de azi a fost ridicat din piatră prin anul 1550, de trupele habsburgice.

În 1551 regele Ungariei, Ferdinand I de Habsburg, şi-a extins influenţa şi asupra Transilvaniei fapt materializat prin instaurarea unui regim militar în teritoriul controlat de trupele imperiale conduse de generalul Giovanni Battista Castaldo. Contele de Arco, subaltern al lui Castaldo, a ordonat extinderea fortăreţei braşovene între 1552-1554. În 1611 este amenajat un şanţ cu apă şi un val de pământ pentru apărarea ansamblului.

Marele incendiu din anul 1689 a distrus și unul dintre turnurile cetățuii, dar a fost restaurat repede.

Puțul din interior (adânc de 81 metri) a fost săpată în anul 1627 (alții spun că în 1625).

În anul 1630 sunt ridicate cele patru bastioane de la colțuri. Fortificaţia patrulateră cu bastioane italieneşti în colţuri, deasupra cărora au fost construite turnuri de apărare, a avut o singură intrare, asigurată printr-un pod mobil.

În 1688 aici s-a refugiat din faţa habsburgilor o parte dintre braşoveni.

Cheltuielile mari de întreținere au determinat orașul să dăruiască cetatea Mariei Tereza (împărăteasă a Austriei între anii 1740 și 1780) . În 1690 armatele imperiale s-au stabilit în cetate şi mulţi ani la rând au asuprit oraşul; au fost defrișate viile din jurul cetații pentru a asigura observarea nemijlocită a pantelor dealului.

Cetatea s-a dovedit a fi un adăpost sigur mai ales pe timpul răscoalelor din perioada principelui Rakoczi (1676-1735).

În 1773 Iosif al II-lea (unul dintre fiii Mariei Tereza de Austria, pe care ea l-a asociat la putere în anul 1765) a ordonat refacerea cetăţii, iar după nouă ani a oferit-o oraşului spre cumpărare.

Oraşul nu a cumpărat-o și o perioadă a funcţionat ca închisoare pentru prizonierii turci şi francezi, iar în timpul epidemiei de ciumă aici era o secţie pentru cei cu simptomele bolii.

În 1817 cetatea a fost vizitată de împărăteasa Carolina Augusta (n. 08.02.1792 - d. 09.02.1873, soția lui Francisc I al Austriei), în 1848 a fost ocupată de oştile lui Josef Bem (n. 14.03.1795 - d. 10.12.1850, general polonez, comandantul armatei revoluționare maghiare în timpul Revoluției de la 1848), iar în 1894 de oştile ţarului.

Prin secolul al XVII-lea cetățuia și-a pierdut din importanță și a fost folosită ca depozit, apoi a servit drept cazarma plăieșilor (grăniceri) - în acea vreme dealul s-a numit Dealul Plăieșilor. În timpul revoluţiei din 1848 a adăpostit revoluţionari maghiari care s-au predat în vara lui 1849, după un asalt al trupelor ruseşti.

Din secolul XVIII, de prin anul 1850, și până în anul 1954 a fost închisoare militară, deși, în anii ‘40, a fost restaurată, dar a stat nefolosită, până când a fost folosită, din nou, ca închisoare.

În secolul al XIX-lea cetatea şi-a pierdut rolul militar - ultimele tunuri din dotare au fost transportate la Alba Iulia, în 1824.

Cu ocazia unor reparaţii mai ample în anul 1854 a fost amenajată cisterna în sistem veneţian din curtea cetăţii - azi, turiștii cred că de aruncă o monedă în fântână și se gândesc la ceva dorința se va îndeplini.

Primăria a încercat să scape de clădire și a oferit-o, în anul 1932, lui Carol al II-lea (n. 15.10.1893 - d. 04.04.1953), pentru suma de un leu, dar oferta n-a fost acceptată (alte surse nu menționează decât că a fost oferită în dar).

Din 1954 până în anul 1975, a fost depozit pentru Arhivele Statului Brașov.

Abia din anul 1981 a devenit obiectiv turistic cu specific medieval și pot fi văzute acolo tunuri, arme diverse, armuri de cavaleri. În era comunistă acolo se afla și stația de bruiaj care împiedica cetățenii să asculte posturi de radio “interzise” (poate a fost așa, poate nu, pentru că informația e mai mult un zvon, serviciile secrete - securitatea, altfel spus - nu știu să fi recunoscut, oficial, ceva în acest sens).

În anii ’80, pe terasă, vara, se organiza discotecă iar restaurantele, crama și cofetaria erau mereu aglomerate. Azi nu mai e discotecă, dar e restaurant cu terasă, care oferă oaspeților o priveliște unică asupra centrului istoric al orașului Brașov.

Grupurile organizate de turiști sunt întâmpinate cu dans și voie bună de trubaduri, cavaleri și domnițe care poartă costume medievale.

În restaurantul medieval se organizează - la cerere - spectacole cu orchestră, dansuri ș.a., sala putând fi închiriată și pentru diverse serbări.

Intrarea în Cetățuie este, azi, liberă.

Azi, obiectivul istoric, proprietatea Aro Palace Group (cum or fi ajuns proprietari nu știu), este de vânzare, municipalitatea având drept de preemțiune dar neavând bani. Proprietarul vrea să vânda (deoarece clădirea face parte dintre activele neperformante) Primăriei, prin acționarul majoritar SIF Transilvania (care administrează obiectivul), pentru suma de cinci milioane și ceva de euro (s-ar putea, zic ei, ajunge și la altfel de înțelegere) - în iulie 2013 încă nu se încheiase vreun contract în acest sens (nu știu care e situația la acest moment). Oricum, mi-ar plăcea ca acest obiectiv să nu ajungă tot la străini sau la vreunul care-i pune tâmplărie și geamuri termopan - cum au făcut la alte cetăți din țară.

Actualizare octombrie 2025

A fost lansată o licitație pentru reparatii de urgență, in vederea consolidării acoperișului și unele reparatii minimale pentru a fi asigurată conservarea și amenajarea unui traseu de vizitare prin curtea interioară, până la demararea lucrărilor majore de restaurare. Se urmărește ca obiectivul sa fie deschis parțial în 2026.

Actualizare septembrie 2023

Cetățuia a avut lacătul pe ușă din 2016. Zilele de 8 și 9 septembrie au fost două zile cu "porți deschise" și au avut loc mai multe evenimente culturale. Cetățuia rămas deschisă până în 17 septembrie, intrarea a fost liberă, dar vizitatorii nu au putut intra în încăperi deoarece acestea sunt destul de deteriorate.

Actualizare decembrie 2022

După aproape șapte ani de procese (începute în 2015, când Primăria Brașov a cerut retrocedarea), în 8 noiembrie 2022 a fost dată sentința definitivă: Cetățuia rămâne în proprietatea statului – e un bun public de interes istoric și cultural și mai puțin spre deloc comercial. Fostul proprietar, S.C. Aro Palace S.A. nu mai are la dispoziție nicio cale de atac.

Rămâne de văzut dacă Primăria Brașov va reuși să preia monumentul de la Ministerul Finanțelor (reprezentantul legal al Statului Român).

Actualizare august 2019

In procesul dintre primarie si societatea Aro nu s-a decis nimic definitiv - "Aro" e la faza de recurs. Cetatea e tot inchisa. Oare, scandalul din prezent, despre parcarea de sub parcul Nicolae Titulescu nu are vreo legatura cu “schimbul parcari contra Cetatuie” - idee vehiculata in anul 2014?

Actualizare mai 2015

Consilierii locali au revocat hotararea adoptata la inceputul anului trecut, prin care municipalitatea isi exercita dreptul de preemtiune pentru cumpararea Cetatuii Brasovului, considerand ca cetatea apartine, de drept, orasului si obiectivul ar trebui preluat cu valoare zero. Urmeaza un demers in instanta pentru a revendica imobilul ca fiind un bun al municipiului. Fiind monument istoric cetatuia ar trebui sa aiba un regim special. De-a lungul timpului imobilul a fost intretinut cu banii contribuabililor, in principal. In ce baza a ordonat ministrul culturii, la inceputul anilor ‘990, ca cetatea sa intre in patrimoniul firmei “Aro Palace” nu e prea clar - poate s-a mers pe ideea (vorba sa fie!) ca erau acolo cateva restaurante care apartineau respectivei societati…

Actualizare 8.02.2014

Proprietarul Cetățuiei a scăzut prețul de la 5,2 de milioane euro la 3,8 milioane de euro (mai apoi la 3,3 milioane euro) și Primăria e dispusă să o cumpere. Pentru terenul și construcția de 5052 mp se poartă, încă, negocieri. Se discută și despre un schimb: Aro Palace să dea la schimb Cetățuia pentru parcările de lângă Aro, care sunt proprietatea Primăriei (sursa bzb.ro)

sec. XIX

Nota

*) Poarta Vămii sau a Mănăstirii, a fost prima poarta de acces dintre cele trei porți ale Cetății Brașovului, situată la capătul străzii Mureșenilor de astăzi (pe atunci strada Vămii) - locul unde s-a aflat e marcat acum cu dale albe.

Pe aceasta poartă a intrat în oraș, la 1 martie 1600, Mihai Viteazul. Tot pe aceasta poartă domnitorul a părăsit orașul la 1 iulie 1600, dupa încheierea victorioasă a campaniei din Moldova.

Poarta a fost puternic afectată de cutremurul din 1738, practic prăbușindu-se. A fost dărâmată definitiv abia în 1836.

In 1838 se construiește alta, după modelul porții Brandenburg din Berlin, fiind însă mai mică și fără valoare artistică (după cum scrie Sextil Pușcariu în Brașovul de altădată). Odată cu înființarea liniei de tramvai pe ulița vămii (1891) se impune demolarea acesteia întrucât tramvaiul nu încăpea pe sub arcade. Poarta este dărâmată fără ca alta să mai fie construită în locul ei.

Ultima actualizare: decembrie 2025.

Parțial restaurat. Miercurea fără cuvinte

Fotografii Wordless Wednesday (50), la CARMEN, unde este tabelul pentru înscriere.