Cer senin la munte. MFC

Miercurea fara cuvinte, joc găzduit de Carmen pe blogul Între vis si realitate, joc la care poate participa oricine dorește.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu

Restaurantul Bethlen din Peștera Călugăriței

Corect este: fostul restaurant Bethlen de pe Tâmpa, numit așa după ministrul maghiar al agriculturii și președinte de onoare al Asociației Carpatine din Transilvania, fost prefect - András Bethlen - care a vizitat Brașovul în 1891. Localul (restaurant și berărie) a fost amenajat prin anii 1890 în Peștera Călugăriței – la început era mai mult un fel de chișoc în peșteră, un punct de popas pentru turiști, apoi s-a dezvoltat. 

Cota UD: BV-F-00690-101

sursa foto: http://cautare-bv.arhivelenationale.ro/cautare-Bv/detail.aspx?ID=100473

Terasa care se întinde deasupra hăului a fost construită în 1905, ca o prelungire a localului (aceasta a rămas – de aici se poate vedea o mare parte din oraș). Între 1920 și 1928 Rafail Mihail a ținut restaurantul Bethlen.

foto: https://orasulmemorabil.com/rafail-si-restaurantul-bethlen/

După 1948 localul s-a numit „Cabana-restaurant Tâmpa”. 

Din martie 1977... a devenit fosta cabană de pe Tâmpa: a fost distrusă de un incendiu izbucnit de la o butelie cu gaz lichefiat. A mai rămas din ea doar terasa și urme ale căzilor din piatră în care erau ținute la răcit sticlele.

Îmi amintesc vag acest restaurant... Cea mai vie amintire sunt crengile de brad care erau așternute, pe zăpada, la intrarea în local. În negura amintirilor mai e forfota oamenilor...

sursa foto terasa restaurant „Tâmpa” în anii 1970: http://sanuuitam.blogspot.com/ via Brașov, orașul sufletului meu

Restaurantul era aprovizionat cu telecabina când eu am fost pe acolo dar până când să fie pusă în funcțiune aceasta aprovizionarea se făcea cu ajutorul unui măgăruș, pe traseul cel mai ușor (și cel mai cunoscut), cu 25 de serpentine tăiate în 1837 de cei de la "Ocolul Silvic" al Brașovului. Traseele (mai sunt trei – unul fiind Treptele lui Gabony) ar fi fost amenajate în jurul anului 1870 de cluburile de turism montan și gândite pentru promenadă deasupra orașului. Din punctul unde se termină serpentinele se poate ajunge fie la stația telecabinei (și restaurantul „Panoramic”) fie la terasa care a mai rămas din cabana Bethlen (în zona literelor care formează numele orașului) - Belvedere. Traseul acestor serpentine e marcat și pe Planul orașului din 1886 (am citit pe metropolabrasov.ro); pe același document sunt marcate și ruinele Cetății Brassovia, sub denumirea „Burg Ruinen”.

Telecabina a fost construită datorită festivalului Cerbul de Aur, evenimentul care reunea artiști din toată lumea. Conducerea județeană din perioada respectivă a decis că orașul are nevoie de teleferic. Ar fi trebuit să fie gata în anul 1967 (prima ediție a festivalului internațional având loc în 1968), dar a fost dată în folosință abia în 1971. Stația de sus a telecabinei este sub releu. Pentru amenajările legate de construcția telefericului și a restaurantului „Panoramic”, s-a făcut un nou drum de acces și a fost demolată o parte din Bastionul Porții principale a legendarei Cetăți Brassovia. (metropolabrasov.ro)

Incendiul ar fi fost un accident provocat de angajați neatenți, dar „gurile rele” spuneau - la vremea când nu mai eram copil – că ar fi fost distrusă intenționat pentru că în 1971 se montase releul de pe Tâmpa și se construise restaurantul „Panoramic”, o realizare socialistă, iar cabana era... reminiscență a burgheziei. Mde, „vorbe”!

Peștera Călugăriței are, evident, câteva legende – trei, cel puțin, sunt legate de balaur. Despre una am amintit în postarea despre legendele Bisericii Negre, legată de statuia calfei. Probabil că versiunile legendei despre balaur sunt date și de forma muntelui care, privit de la distanță, seamănă (oarecum) cu un dragon adormit. Acest balaur, se spune, ar fi terorizat orașul medieval pentru că atunci când îi era foame zbura în cetate și vâna animale și oameni.

Într-o versiune este vorba despre o călugăriță care ar fi trăit pe vârful muntelui într-o peșteră. Într-o zi a găsit prin pădure un pui de balaur pe care l-a luat cu ea și l-a crescut. Dragonul s-a făcut tot mai mare și... a mâncat-o pe călugăriță. Peștera unde a crescut dragonul – și își avea sălașul - a fost numită Peștera Călugăriței.

Altă versiune amintește despre un balaur care se hrănea cu copii mici. Un măcelar curajos a luat o piele de vițel și a introdus în ea piatră de var, ducând-o lângă grota balaurului. Balaurul a înghițit pielea plină cu var apoi a băut apă și a explodat.

În a treia versiune pe care am citit-o se spune că fiul unui jude s-a așezat într-o zi lângă zidul cetății pentru a avea liniște când își învăța o predică. Balaurul i-a auzit glasul, a coborât de pe munte și l-a înghițit. Un viteaz a văzut scena și repede a umplut o piele de vițel cu var stins, momindu-l pe balaur imitând sunetele vițeilor. Fiara s-a repezit și a înhățat capcana, apoi s-a dus să-și potolească setea la izvor. Varul a început să se încingă și balaurul a fost învins. Tânărul fiu al judelui încă mai trăia și a fost salvat.

Legenda spune că atunci când balaurul a murit au apărut o mulțime de șopârle (care pot fi întâlnite și azi în rezervația care e muntele Tâmpa): șopârla de munte, salamandra sau tritonul carpatic. Cine vede o șopârlă va avea noroc timp de un an, dar cine face rău vreuneia va avea ghinion trei ani.

**

În restaurantul „Panoramic” am intrat o singură dată, pe la sfârșitul anilor 1980 – am avut sentimentul că intru într-o cantină cu ferestre de unde se putea vedea orașul (era singura parte bună a acelui local, din punctul meu de vedere). Mai apoi a funcționat, și-l mai dichisiseră (n-am mai intrat), apoi l-au închis de tot și de prin 2014-2015 vor să-l vândă, dar nu se înțeleg la preț și prețul tot scade, construcția deteriorându-se.

La începutul anului trecut – prin februarie – se gândeau să reabiliteze restaurantul. Probabil că, în final, îl va „netezi” vremea.

Tȃmpa și Poiana Brașov in 1994. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Autor foto: Nina B.

Happy WW!

Postarea e inscrisa si in tabelul de aici:

https://natashamusing.com/2020/03/flowers-our-constant-friends-wordlesswednesday-wednesdaywisdom/
si de aici:
https://myworldthrumycameralens.blogspot.com/2020/03/my-corner-of-world.html

Cu drujba pe muntele Tȃmpa

Actualizare 4 noiembrie 2019.
Construirea acestul drum forestier a fost suspendată. Deocamdată, au câștigat cei care iubesc muntele cu pădurea lui cu tot.
*
Mare mândrie, mare! Politicienii din Brașov se laudă că au obținut finanțare nerambursabilă pentru reabilitarea unor drumuri forestiere și pentru construcția unuia nou, care va face legătura între Șchei (pornind de la Pietrele lui Solomon) și Valea Cetății (cartier numit Răcădau, înainte de 1990). Legătura ȋntre aceste cartiere e o idee pe care o învârt de câțiva ani “edilii”, dorind, la un moment dat, să străpungă muntele pentru a… fluidiza circulația rutieră. Vor tăia mii de copaci și vor distruge cine știe câtă altă vegetație (aproape 15 ha de pădure) - despre potecile căutate de drumeți și de bicicliștii montani nu mai zic. Finanțarea a fost obținută prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, submasura 4.3 ("Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea și adaptarea infrastructurii agricole și silvice - infrastructură silvică").

Mai bine obțineau finanțare pentru mașini și utilaje necesare pompierilor la intervențiile in cazul incendiilor de pădure.

In prima foto e o parte din harta munților, unde sunt marcate unele trasee de pe Tȃmpa - linia albastră e in zona pe unde va trece noul drum forestier (drumul ar putea ȋncepe in zona din stȃnga, unde am plasat un pătrățel rozaliu - Pietrele lui Solomon - și se va opri in dreapta, sus, unde este alt pătrățel rozaliu - Valea Cetății).

(sursa foto: https://www.meetsun.ro/jurnale-trasee-montane/fantanita-crucea-dreptatii/)

In poza 2 sunt marcajele care arată pe unde va trece drumul (sursa foto: brasovcity.ro)

Drumul ar urma să fie amenajat în zona Fântâna Crucea Dreptății (“Fântânița Popii”) - Răcădău, suprapunându-se peste unele dintre actualele trasee turistice ce leagă Șcheiul de poienele Ogradă și Stechil. Deja au fost marcați arborii pentru tăiere, pe un front ce ajunge la o lățime de la 3,5 m până la 20 de metri. Noul drum auto forestier (scrie pe harta publicată pe portalul primăriei), Goriţa, va avea o lungime de 11 km. Dacă vor circula mașinile prin pădure unde e recreerea?

Primarul zicea, între altele, că datorită noului drum forestier care va fi amenajat pe partea dreaptă a muntelui (în zona care nu e declarată rezervație naturală) - “chelia” s-ar putea vedea in dreapta, sus; v.poza 3) - se va putea interveni ușor în caz de incendiu (pe partea unde nu este și nu va fi drum forestier cum s-ar interveni în caz de incendiu?), se va interveni ușor pentru a curăța pădurea de copaci căzuți și vor gestiona mai bine… populația de urși! După ce că habitatul urșilor e, oricum diminuat, un nou drum forestier va fi exact ceea ce lispește pentru ca urșii să nu mai coboare în oraș!

Uită esențialul: hrana suficientă ar ține animalele in pădure. Datorită acestui nou drum se vor putea dezvolta activităţile de agrement din această zonă, în principal cele legate de drumeţii (pentru oameni, nu pentru urși). De ce-or crede “edilii” că oamenii vor să fie netezit  muntele Tȃmpa deși le place așa cum este, și nu “ras ca-n palmă”?

În Șchei, la fiecare ploaie mai serioasă, apar problemele, apa ajungȃnd să fie șuvoaie, iar din cauza lucrărilor de construire pe versanți și a eliminării vegetației nicidecum nu vor fi ameliorate aceste probleme.

Bineînțeles, la finalizarea lucrărilor vor fi aranjate șanțurile lăsate de târârea buștenilor și de roțile autovehiculelor - așa cum au făcut în toate celelalte cazuri de exploatare forestieră și șanțurile sunt acolo (găsești și câte o baracă părăsită în care au fost depozitate materiale și unelte). Vor planta și copaci, pe ambele laturi ale drumului.

*

Un om consumă 550 de litri de oxigen pur pe zi (circa 19 metri cubi). Un copac destul de mare, de 50 cm diametru, și o înălțime aproximativă de 30-40 de metri produce aproximativ 92 de litri de oxigen pur pe zi, oferindu-i unui om 14% din necesarul zilnic. Asta înseamnă că un om  ar putea supraviețui într-un spațiu închis dacă ar fi înconjurat de 7 copaci foarte mari. Populația lumii are nevoie în prezent de 49 de miliarde de copaci pentru a putea respiră. Deci, există suficienți copaci pentru acest proces? NASA a făcut o aproximare a numărului de arbori de pe Pământ pe baza imaginilor prin satelit, iar presupunerea lor este că lumea deține în prezent aproximativ 400 de miliarde de copaci, ceea ce este mult mai mult decât este necesar - dar oamenii nu sunt singurii consumatori de oxigen de pe Terra. (sursă: cunoastelumea.ro)

*

În Rezoluția Parlamentului European referitoare la Conferința ONU din 2018 privind schimbările climatice de la Katowice, Polonia, se specifică, între altele, că pădurile contribuie substanțial la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, despădurirea fiind responsabilă de aproape 20 % din emisiile globale de GES (gaze cu efect de seră). Pe scurt: fără păduri crește nivelul ȋncălzirii globale.

*

În anul 2018, Compania AirVisual a realizat un clasament al orașelor în funcție de gradul de poluare al aerului la nivel global. În acest clasament au fost incluse și unele orașe din România - nivelul de poluare fiind moderat în toate aceste orașe. Pe primul loc este orașul Iași, pe al doilea este orașul Cluj-Napoca, urmat îndeaproape de Brașov și abia apoi urmează București. (sursa: zf.ro)

*

Muntele Tâmpa a avut regim de rezervație naturală încă din 1962, regim instituit prin Decretul nr. 949. Prin Legea 5/2000 rezervația a fost inclusă în patrimoniul natural național, cu codul 2.255. Rezervația are o suprafață de 188,2 ha, iar fondul forestier este proprietatea Municipiului Brașov, fiind administrat de Regia Publică Locală a Pădurilor Kronstadt R.A.. În prezent, Muntele Tâmpa este declarat sit de importanță comunitară (SCI), instituit prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr.1964/2007, modificat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr.2387/2011 și face parte integrantă din rețeaua ecologică europeană Natură 2000. Conform

Formularului standard elaborat în baza Deciziei 2011/484/UE și actualizat în februarie 2016, codul european este ROSCI0120; situl are o suprafață de 206 ha. (sursă: metropolabrasov.ro)

Suprafața respectivă este “arie protejată” datorită pădurilor de fag, stejar, carpen, plantelor rare protejate la nivel european (crucea voinicului, obsiga bârsană), datorită unor specii de păsări și fluturi, cât și datorită unor specii de animale: urși, în primul rând, cu prezență permanentă - specie prioritară, pentru a cărei conservare Comunitatea Europeană are o responsabilitate specială, datorită proporției reduse a arealului acesteia pe teritoriul Uniunii Europene - și, sporadic, râsul, pisica sălbatică. Primarul (teoretic, independent politic) - susținut în acest demers de cei din Partidul Național Liberal partidul democrat liberal - susține (corect) că noul drum forestier nu atinge aria protejată. Acum, mai rămâne să spună asta animalelor, păsărilor, insectelor și plantelor (ale căror semințe vântul le-ar putea duce, practic, oriunde).

Cetăţile cavalerilor teutoni in Ţara Bârsei

Mai corect ar fi: presupusele fortificatii ridicate de cavalerii teutoni in Ţara Bârsei.

Ţara Bârsei (Depresiunea Curburii Carpatice sau Depresiunea Brasovului) e situata in sud-estul Transilvaniei, Braşov fiind cea mai importanta localitate. Geografic, e o depresiune dispusa in interiorul arcului Carpatic, delimitata de localitatile Apaţa (nord), Bran (sud), Vladeni (vest) si Prejmer (est); pe o buna portiune e delimitata de râul Olt.

Locuita din vechi timpuri, in anul 1211, regiunea a fost donata Cavalerilor Teutoni de regele ungar Andrei al II-lea, pentru pazirea granitei din sud-est a Regatului Ungariei, impotriva cumanilor. Teutonii au ridicat numeroase castele in zona si au adus colonisti din Sfantul Imperiu Roman pentru a popula teritoriul. In 1224 cavalerii au incercat sa iasa din alianta cu ungurii si sa formeze un stat propriu, subordonat papalitatii, iar regele ungar i-a alungat. Desi teutonii au parasit zona, spre Prusia (unde au infiintat mai apoi Statul Teuton), colonistii germani au ramas aici, intemeind unul dintre cele mai puternice districte, atat din punct de vedere militar, cât si economic.

In Braşov, pe Tâmpa, mai pot fi intalnite ruine ale Cetatii Braşovia (Brassovia). Constructia se presupune ca a fost ridicata de cavalerii teutoni, intre vârful si şaua Tâmpei, intre 1212-1218 (sau a fost intarita in vremea şederii lor in Ţara Bârsei, intre 1211-1225). In 1241 e atestat documentar ca unele familii de brasoveni s-au adapostit in ea din calea navalirii tatarilor; in 1395, inaintea inceperii razboiului cu turcii si Mircea cel Batran si-a adapostit familia in cetatea de pe Tâmpa; din 1421 cetatea devine loc de refugiu pentru populatia Brasovului amenintata de sultanul Murad al II-lea. In acelasi an, cetatea e data zalog sultanului, turcii dominand astfel tot orasul; fortificatia devine periculoasa pentru brasoveni si intreaga zona; se reuseste rascumpararea, cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, si orasenii hotarasc sa o darame; pietrele vor fi folosite la intarirea cetatii din vale, care tocmai se construia (Cetatea Brasov – atestata documentar in 1234; descoperiri relativ recente par a plasa data mai in urma).

Practic, cetatea n-a fost cucerita vreodata, ci “trecea” de la unii la altii prin tratate. De-a lungul zidurilor se aflau mici turnuri de aparare, iar in interiorul zidului de sud s-a descoperit urma unor mici incaperi despre care unii cercetatori sunt de parere ca ar fi din epoca preromanica. Fortificatia era inconjurata din trei parti de prapastii, iar a patra partea era bine aparata. A fost una dintre cetatile inexpugnabile din Transilvania si Europa.

In Brasov, cavalerii teutoni se zice ca ar fi pus piatra de temelie a Bisericii Bartolomeu (aproximativ anul 1223-1225 sau chiar mai tarziu, dupa unele surse), cel mai vechi edificiu din oras.

Localitatea Măieruş (Nussbach) e considerata de unii scriitori germani ca fiind prima comunitate intemeiata de teutoni, fiind situata intr-o pozitie strategica, dar prima mentiune documentara despre localitate dateaza din 1377 (Villa Nucum).

Localitatea Prejmer e atestata din 1211, printr-un document adresat de Andrei al II-lea catre cavalerii teutoni, prin care le acorda acestora drepturi asupra râului Tărlung (Tartlau), râu in imprejurimile caruia se va inchega comunitatea. Biserica fortificata de aici e ctitorita de cavalerii teutoni (ei au ridicat-o până la un anumit nivel).

Cetatea Râşnov ar fi fost ridicata de cavalerii teutoni pe o culme calcaroasa inalta de 150 de metri, la sud-est de târgul Râşnov; cetatea a fost extinsa ulterior cu ajutorul comunitatilor săseşti din Râşnov, Cristian si Vulcan. Totusi, Cetatea Taraneasca a Râşnovului este atestata documentar pentru prima oara in anul 1335.

Cetatea Codlea a existat initial pe un deal la poalele muntelui Măgura; se numea Schwarzburg (Cetatea Neagra). Legenda spune ca ar fi fost una dintre cele cinci cetăţi ridicate de teutoni in Ţara Bârsei. Un document din 1265 o atesta sub numele de Castro Feketewholum; in 1377 apare cu numele de Zeiden. De fapt, Cetatea Neagra a fost distrusa in 1345, noua asezare fiind intemeiata in zona de şes de la poalele Măgurii si a devenit in timp un târg important. Numele sau latinesc era Cidinis si comunitatea avea statutul unui târg cu drept de judecata, ca si satele Prejmer, Feldioara si Râşnov. Satul a devenit in timp un târg important datorita situarii pe drumul care lega Brasovul de Sibiu.

**

Sunt cercetatori care sustin ca nu exista o mostenire teutonica in Ţara Bârsei, pentru ca teutonii au stat prea putin in zona. Se vorbeste de unele urme de fortificatii si prin Teliu, Feldioara, Rupea, dar istoricii nu se pot pune de acord in privinta originii acestora. Un cercetaor, intre alte argumente, il invoca si pe acela al intelegerii intre regele ungar si teutoni: sa construiasca orase si cetati numai din lemn. Acest argument nu imi pare a fi valabil deoarece daca teutonii au incalcat intelegerea in alte privinte ar fi putut sa o incalce foarte simplu (si cu atat mai mult) in privinta ridicarii cetatilor. Totusi, cei 14 ani in care au ramas in zona nu e un timp suficient pentru a ridica cetati (sau biserici fortificate) de anvergura, dar ar fi putut lucra sa le intareasca pe cele existente.

Arhitectura specific teutona nu a existat niciodata si, pe cale de succesiune, ea nici nu va putea fi vreodata identificata in Ţara Bârsei […]

(Castelarea carpatica. Fortificatii si cetati din Transilvania si teritoriile invecinate (sec. XIII-XIV), de Adrian Andrei Rusu, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2005)

Este sigur ca teutonii au inceput constructia a mai mult de cinci cetăţi, dar, avand in vedere scurta lor sedere in Ţara Bârsei sau chiar dincolo de aceasta, abia daca au putut termina macar una dintre ele. Th. Nägler, Aşezarea saşilor, p. 192.

Pe de alta parte, Papa Grigore IX se adreseaza regelui Andrei si fiului sau si le cere sa restituie teutonilor teritoriul pe care se asezasera, si unde ridicasera fortificatii impotriva cumanilor.

Astfel stand lucrurile cu informatiile nu sunt sigura daca si care cetati sunt ridicate de cavalerii teutoni.

∩∩∩∩∩∩∩

Surse info:

http://www.cetati.medievistica.ro/pagini/Castelani/texte/1211_teutoni/1211.htm

http://secretele-mele.board-idea.com/t102-ordinul-cavalerilor-teutoni

Sursa foto: http://www.brasovultau.ro/articol/stiri/brasovul-disparut-cetatea-brasovia-de-pe-tampa.html; wikipedia (Cetatea Brasovia); romania-redescoperita.ro

₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪

Tot despre cavalerii teutoni:

Din istoria Ordinului Cavalerilor Teutoni;

Cavalerii Teutoni in Ţara Bârsei 

Buna dimineta soare! Releul de pe Tâmpa

In jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

sursa: Brasov, orasul sufletului meu

Releul de televiziune de pe Tâmpa, care preia semnalul statiei de pe Postavaru si il retransmite, a fost construit in anul 1971, an in care a fost dat in folosinta si telefericul care duce spre varf. Tot la inceputul anilor ‘970 a fost construit si restaurantul “Panoramic” de la baza releului. In apropierea complexului e inaltat un catarg pentru drapelul Romaniei. Sub releu se afla si statia de sus a telecabinei.

Raza de soare. Buna dimineata soare!

Dimineata pe racoare, pe aleile fosnitoare si umede, inca, ale Tâmpei, muntele din mijlocul orasului.

Un munte de legenda care pastreaza urmele civilazitiei dacice, arheologii descoperind o fantana cu oseminte care ar data de atunci si despre care cred ca e dovada practicarii unui cult pagan inchinat zeului timpului, motiv pentru care, probabil, romanii au numit muntele Tempus (Temporis), nume care s-a transformat mai apoi in Tempea-Tâmpa.

Tot aici pot fi vazute ruinele cetatii numite Braşovia, despre care se presupune ca ar fi fost ridicata in a doua jumatate a secolului XIII, dupa marea invazie mongola.

Ignorand total istoria, Tâmpa ramane un loc special, un loc de recreere, un loc cu multe plante protejate prin lege, cu alei inguste care duc spre varf pe mai multe trasee si unde, din cand in cand (foarte-foarte rar), oamenii mai intalnesc ursul. :)

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu

Fotografie in jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

Treptele lui Gabony. Buna dimineata soare!

Haideti cu totii la plimbare! 😊

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu

Treptele lui Gabony, unul dintre traseele spre varful muntelui Tâmpa (considerat cel mai dificil, dar si cel mai spectaculos). Treptele au fost date in folosinta pentru prima data in anul 1931. Pe traseul Treptele lui Gabony pot fi intalnite multe specii de plante si animale protejate, incluse in Directiva Habitate a U.E.: crucea voinicului, crinul de padure, specii rare de ferigi de stanca, stanjenelul, capul sarpelui, laleaua pestrita, cununita, tufisuri de mojdrean, gaia bruna, eretele sur, ciocanitoarea pestrita, ciocanitoarea cu trei degete, pisica salbatica.

Undeva pe traseu e fixată o placă pe care scrie „FR Gabony, 1930-1931”.

Cele mai multe informații găsite pe net, despre Gabony, se referă la un

„nobil maghiar” care ar fi donat bani mulți orașului, inclusiv pentru amenajarea acestui traseu. Totuși, cred că este vorba despre Friedrich (Fritz) Gabony, unul dintre „grădinarii orașului” – și mi se pare destul de firesc ca un „grădinar urban”, care lucra în Departamentul de grădinărit al orașului, Agenția de curățenie a orașului – Departamentul forestier, să fie initiatorul amenajării acestui traseu. În „căutări” am mai descoperit un nume: Wilhem Gabony, despre care am înțeles că era tipograf și deținea o librărie, cândva, în secolul al XIX-lea.

Numele grădinarului apare la p. 61, aici:

http://www.muzeulartabv.ro/assets/docs/catausabweb.pdf

și aici:

https://docplayer.org/111263368-Kronstadt-und-seine-viertel.html

Cainele nimanui din imagine, intr-o zi din luna septembrie 2013, a insotit fotograful pana in varful muntelui – si inapoi.

Postare in jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

Miercurea fara cuvinte! Vedere de pe Tâmpa

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu: din albumul “Oraşul vechi, vazut de pe Tâmpa”

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.379724908822860.1073741845.194290324032987&type=3 

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte! (4), la Carmen.

HAPPY WW!

Băncile din piatră ale Muntelui Tâmpa

Muntele Tâmpa este simbolul natural al Brașovului, oraș cunoscut și ca “orașul de la poalele Tâmpei”. E situat în mijlocul orașului, fiind ca o graniță între partea medievală a orașului și cea modernă, dominată de blocurile din beton. Suprafața totală a ariei protejate prin lege este de 188,9 hectare.

Rezervația naturală Tâmpa e unica rezervație naturală din lume aflată în mijlocul unui oraș.

Pe aleea de la baza Tâmpei se poate observa printre băncile de lemn şi o bancă rustică din piatră. Povestea acesteia este consemnată în mai multe documente care vorbesc despre misterele masivului Tâmpa.

Se spune că pe cărarea din spatele Zidului Cetăţii se plimbau, îmbrățișați, doi îndrăgostiți. La un moment dat, o stâncă desprinsă din vârful Tâmpei s-a prăbușit și i-a ucis, îngropându-i sub ea. În memoria lor a fost cioplită banca.

Prăbuşirea bucăţii de stâncă si numele fetei – Ana Maria - au fost atestate documentar în anul 1817.

O altă bancă ce atrage atenția este banca lucrată în memoria senatorului Oskar Alesius. Banca din piatră se află la începutul ascensiunii spre vârful Tâmpei pe traseul Treptele lui Gabony (traseu numit și Drumul Stâncii sau Drumul Scărilor), care este considerat un obiectiv turistic interesant. Pe treptele săpate în calcar se urcă un versant abrupt, până la o mică platformă unde se deschide o frumoasă panoramă asupra orașului. În timpul iernii acest sector este dificil de străbătut dar vara, cam într-o oră, se ajunge în vârful muntelui.

În anul 2008, după aproape 80 de ani, traseul a fost reabilitat pentru prima dată și arată aproape ca în 1931, anul în care a fost amenajat. Treptele din beton au fost refăcute iar cele săpate în stâncă au fost curățate; o porțiune de potecă a fost acoperită cu piatră spartă, au fost refăcute balustradele și au fost amenajate șase popasuri de-a lungul traseului, cu mese și bănci din lemn. Fiind arie protejată nu au fost amenajate vetre pentru foc - focul fiind interzis pe Tâmpa.

Materialele, 103 tone, au fost cărate cu targa sau în raniță. Acolo unde a fost posibil s-a păstrat construcția originală.

din iunie 2020, de la un utilizator anonim al carui comentariu a fost indicat ca "link defect" si eliminat prin programul de "curatare":

https://www.facebook.com/MyNameBrasov/photos/banca-sculptata-in-memoria-senatorului-oskar-alesius-este-la-inceputul-urcarii-p/1227318370743385/

Statuia de pe muntele Tâmpa

Înălțimea muntelui este de 960 de metri (unele surse menționează 995 de metri), la circa 400 metri deasupra orașului Brașov. E un munte alcătuit în principal din formațiuni calcaroase și s-a format în urma procesului de încrețire a scoarței terestre. Este ultima creastă calcaroasă coborâtă din Muntele Postăvaru.

Din cauza culmii abrupte nemții i-au spus muntelui Zinne. Denumirea de Tâmpa, în explicația dată de N. Drăganu, arată că avem de a face cu sensul de stâncă abruptă - cum e cea din vârful muntelui. Cuvântul e de origine preromană și îl găsim și în dialecte meridionale italiene și la albanezii din Calabria.

În vârful muntelui, timp de șapte decenii, a putut fi văzută o statuie cunoscută sub denumirea Statuia lui Arpad, care numai statuia acestui conducător al maghiarilor de la 896 nu era. Arpad a fost un duce care a condus triburile maghiare în Pannonia, unde a primit jurământul de credință al conducătorilor celor șapte triburi maghiare și a pus bazele viitorului regat maghiar. Statuia e considerată a fi reprezentat, de fapt, pe Tuhutum (Teteny), unul dintre voievozii lui Arpad, cel care a cucerit ducatul lui Gelu Românul și a devenit primul voievod maghiar al Transilvaniei.

În preajma anului 904, oastea lui Gelu a fost înfrântă de o expediție a unui trib maghiar dizident față de stăpânirea lui Arpad, condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor șapte (hetumoger). Gelu a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe Someș, aflată undeva în regiunea Clujului, fie în zona Gilăului de azi, fie la Cluj sau chiar Cluj-Mănăștur.

Alte surse menționează simplu: statuia reprezintă un arcaș din timpul dinastiei arpadiene.

Aniversarea unui mileniu de la așezarea triburilor maghiare în Pannonia a fost un bun prilej de a ridica numeroase monumente care să marcheze evenimentul; între aceste statui se numără și cea ridicată pe Tâmpa, în anul 1896. Monumentul a fost finalizat în 15 Octombrie și inaugurarea a avut loc în 18 Octombrie, dar sărbătoarea nu a fost bine primită de români și de o mare parte dintre sași.

Pentru aducera pietrelor necesare s-a construit un funicular, care pornea din Valea Cetății. Mecanismul funicularului era pus în mișcare cu animale de povară. Statuia a fost dotată și cu paratrăznet. Costul final al monumetului a fost de 22.585 de florini – se arată în documente.

Sextil Pușcariu scrie, în lucrarea Brașovul de altădată:

În vârful muntelui era statuia lui Arpad, care, desigur, nici nu știa ca există acest încântător colț de țară. Din punct de vedere artistic nu mi se pare fericită ideea de a pune într-un vârf de munte o coloană înaltă de 7 metri (cu soclu de 20 metri) și pe ea o statuie destul de meschină, de trei metri și jumătate, dar ea e destul de caracteristică pentru sentimentele care stăpâneau autoritățile vremii.

Monumentul făcea parte dintr-un ansamblu statuar extins pe teritoriul mai multor state: Ungaria, Croația, Italia, Slovacia, România și Ucraina – ansamblu proiectat și realizat de Gyorgy Zala și Albert Schikedanz.

Statuia a suferit mai multe atacuri de-a lungul timpului: atacul din primăvara anului 1901, când un necunoscut a tras spre aceasta și a nimerit pana de șoim de pe căciula ostașului; cel din după amiaza zilei de 27 Septembrie 1913, când de pe Tâmpa s-a auzit o detunătură puternică ce a zguduit casele din cetate. S-a stabilit că monumentul a fost dinamitat de doi studenți: Ilie Cătărău și Timotei Kirilov.

Sextil Pușcariu scrie, în lucrarea amintită mai sus:

Peste vreo două decenii de la ridicarea statuiei, a făcut explozie o bombă, așezată la picioarele ei de unul Cătărău, ca un protest împotriva îngâmfării stăpânitorilor acestor ținuturi. Acest fel de a protesta cu fapta nu e prea în firea românului, dar a produs o mare satisfacție la cei umiliți. Același Cătărău a fost cel ce, după înființarea episcopiei ungurești greco-catolice de la Hajdudorog, cu scop de a maghiariza pe românii de la miazănoapte, a trimis noului episcop, cu poșta, un pachet în care era o bombă ce a explodat când a fost desfăcut.

Presa vremii l-a prezentat pe Ilie Cătărău ca “aventurier politic, bulgar de origine, care a stat câtva timp în Rusia, unde nu se știe din ce a trăit”. Unele izvoare îl menționează ca fiind student, altele ca fiind slugă la un moșier.

Anarho-comunistul basarabean Ilie Cătărău constituie o mare enigmă în istoria României

– scrie despre acesta Radu Petrescu, în revista Contrafort: http://www.contrafort.md/numere/enigma-ilie-c-t-r-u

Ceea ce a rămas din statuie, la puțin timp după atentat, a fost distrus de o furtună, în Decembrie 1913 – incident menționat în ziarul Brassoi Lapok din 31 Decembrie 1913.

În anul 1916, Septembrie, soclul a fost aruncat în aer de armata română. În Gazeta Transilvaniei s-a scris: 

acum zace în ruine, deplâns de cei care credeau că prin statui de piatră și alte artificii milenare se pot cuceri țări și subjuga popoare.

Ceea ce a rămas din monument a dăinuit circa o jumătate de veac, ruinele fiind loc de escalade și chiar folosite ca punct de observație militar; mai târziu elevii cercetași făceau excursii la edificiu, până când, în 1966, autoritățile au îndepărtat rămășițele monumentului – a mai ramas numai fundația soclului.

Capul acestei statui este păstrat azi în Casa Parohiei Reformate din Brașov.

Notă: informațiile sunt corecte în sensul că cele mai multe surse (la care am avut acces) menționeaza datele amintite.

Foto de pe wikipedia: statuie_arpadw