Omul superior sau nobil

Confucius, când se referea la conduita și caracterul oamenilor, a folosit un termen care de-a lungul timpului a fost tradus diferit: „om superior”, „om nobil”, „bărbat nobil” sau simplu „domn”, dar și „persoană înțeleaptă, politicoasă, onorabilă”. Având în vedere societatea patriarhală existentă în vremea lui Confucius și unele dintre „zicerile” lui cu referire la femei, cred că se referea la „bărbatul nobil”, dar îmi place mai mult sensul accentuat mai sus - chiar de-ar fi cu referire doar la bărbați, nu-i problemă (măcar de-ar fi toți oameni superiori în sensul dat de Confucius). Oameni superiori în conduită și caracter, nu superiori prin comparație cu alte ființe umane în calitatea lor strictă de ființe umane. Că unii se cred superiori altora doar pentru că ajung să citească un prompter la TV – de exemplu – e altă discuție.

Confucius le prezenta discipolilor săi (și nu numai) atributele unui om superior și îi îndemna să-i admire și să-i imite fără ezitare pe acești oameni superiori moral, înțelepți etc..

Unele dintre virtuțile pe care le-a predicat Confucius sunt compasiunea, bunele maniere, loialitatea, respectul, integritatea, altruismul, omenia, armonia socială.

Ce spunea Confucius despre omul superior:

Iată patru dintre trăsăturile unui om superior: în comportamentul său este modest; în slujirea superiorilor este respectuos; în hrănirea oamenilor este bun; în a ordona oamenilor este drept.

Ceea ce caută omul superior este în sine, ceea caută omul mărunt este în alții.

Omul nobil are mintea deschisă și nu are prejudecăți.

Omul superior e modest în discurs, dar excelează în acțiunile sale.

Omul superior subliniază calitățile altora, nu accentuează defectele.

Omul superior se gândește întotdeauna la virtute; omul inferior se gândește la confort.

Omul superior înțelege ce este drept; omul inferior înțelege ce se va vinde.

Omul superior în gândire e calm și statornic; omul inferior în gândire e agitat și îngrijorat.

Omul superior impune cu ușurință respect, fără mândrie; omul inferior are mândrie dar nu impune cu ușurință respect.

În relația cu lumea, omul superior nu e pentru nimic și împotriva a nimic; standardul său este dreptatea.

Când ar trebui să vorbești cu o persoană și nu vorbești cu ea, o pierzi. Când nu ar trebui să vorbești cu o persoană și vorbești, îți pierzi respirația. Înțelepții nu pierd nici oameni și nici respirația.

Un om inferior se minunează de lucrurile neobișnuite; un om superior se minunează de lucrurile obișnuite.

Cunoașterea este doar strălucire în organizarea ideilor, nu înțelepciune. Omul cu adevărat înțelept trece dincolo de cunoaștere.

Așa cum apa se modelează după forma vasului care o conține, tot așa omul înțelept se adaptează circumstanțelor; el știe când să opună rezistență și când să se lase dus de curent.

Postare pentru Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.

Cei cu gândire superioară sunt atotcuprinzători, nu sunt blocați în doctrine; ei au mintea deschisă ideilor și informațiilor dar nu sunt sclavii acestora.

Confucius și România. Citate favorite

Pe alocuri, înțeleptul Confucius a fost sclavul timpului său, dar a reușit să influențeze filosofia asiatică (și nu numai!) peste două mii de ani. Până și comuniștii de până la Mao Zedong îi aminteau învățăturile și susțineau că le aplică. Mao se oftica, probabil, și l-a scos pe Confucius (cu tot cu învățături) „în afara legii” – acum este, din nou, la mare cinste, dar nu toți chinezii se bucură să-i vadă statuile pe ici-colo. Deh! Vorba ‘ceea: nimeni nu-i profet în țara lui.

Confucius nu se dădea mare inovator. Spunea: Eu transmit, nu creez. Am încredere în cei vechi și-i iubesc. Aceasta este singura mea calitate, cea de a fi un bun învățător. Un învățător bun este cel care-și pune întrebări despre orice învață. Oricine discută un adevăr străvechi cu o nouă generație trebuie să-și pună la treabă capacitatea de a-i învăța pe alții. Ideile vechi nu pot înrobi un om, pentru că se schimbă și iau forme noi. Să folosim, așadar, bogățiile filosofice ale trecutului fără să uităm provocările pe care lumea prezentă le așează în fața noastră. Un elev bun este unul care ascultă ce spun, dar adaptează învățăturile mele la viața sa și nu le urmează orbește. 

Și la Confucius am întâlnit câteva observații de care ar trebui să țină seama politicienii, în general, și politicienii români în special (fie ei și autocrați). Voi face o remarcă foarte serioasă: politicienii români știu ce a zis Confucius și se străduiesc să pună în practică învățăturile lui:

Arta de a conduce constă în alegerea corectă a funcționarilor. E clar! Exact asta fac administratorii statului român: își aleg corect funcționarii de care au nevoie pentru a-și păstra avantajele personale și de grup. Trebuie ridicați oamenii corecți, pentru ca ei să poată pune presiune asupra celor incorecți și, astfel, cei incorecți se vor îndrepta. Exact asta fac administratorii statului nostru! Doar că... ce e strâmb pentru orice om cu creierul la purtător, pentru ei e drept – și invers.

Să fie numai oameni corecți și conducerea va înflori; fără aceștia însă conducerea decade și încetează să mai existe. A-haaa! Acesta e motivul pentru care avem tot alt guvern din șase-n șase luni – se caută oameni corecți.

Am găsit ceva de luat aminte și pentru președinte – eh, pe vremea lui Confucius era un împărat, dar uneori și președintele se crede împărat (când arată cu degetul arătător spre camera de filmat, amenințând privitorii la modul „nu-i voie, pinguini ce sunteți voi, pinguini”; „dacă nu sunteți cuminți o să... vedeți voi!”):

Împăratul are darul de a rosti discursuri frumoase, însă discursurile frumoase sunt numai o chestiune de tehnică și nu țin neapărat de virtute. Abia aștept „discursul” lui de Anul Nou! Sunt sigură ca va cuprinde și bla-bla-uri de genul „am depășit momente grele...” Când îi aud pe politicieni folosind pluralul „noi” și „greu” în aceeași frază am tendința să „ptiu-ptiu”.

În minunea de țară în care trăim s-ar potrivi o zisă de-a lui Confucius: e rușinos să fii bogat într-o țară săracă. Oh! Nu! Stop! Nu se potrivește! Țara nu-i săracă, doar că beneficiază de bogățiile acesteia doar o mână de șmecherași între care mulți, până mai ieri, aveau greieri în călcâie – vorba mamei unui prieten.

A fi sărac și a nu dispera e greu; a fi bogat și a nu deveni arogant este și mai greu – zicea Confucius. Și-avem la aroganți în Ro de nu mai avem loc de ei! Avem și disperați, iar aroganții le spun acestora proști, analfabeți funcțional, sărăntoci și altele de gen.

Pentru un sărac e dificil să trăiască fără amărăciune. Pentru un bogat este ușor să trăiască fără aroganță. Hm. Se pare că nu e chiar ușor, dacă privim mulțimea de aroganți din Ro.

În discursul pe care-l voi ține politicienilor în ajunul Anului Nou este cuprins și acest citat (tot de la Confucius): Nu poți să-ți clădești o reputație pe lucrurile pe care spui că o să le faci, ci doar pe lucrurile pe care le-ai făcut deja. Pe scurt: să nu se mai laude cu ce vor face, să ne spună ce-au făcut.

Nota bene. Confucius nu a fost român! Părinții lui nu au plecat din Dacia!

₪ ₪ ₪

Postare pentru Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.