Confucius și România. Citate favorite

Pe alocuri, înțeleptul Confucius a fost sclavul timpului său, dar a reușit să influențeze filosofia asiatică (și nu numai!) peste două mii de ani. Până și comuniștii de până la Mao Zedong îi aminteau învățăturile și susțineau că le aplică. Mao se oftica, probabil, și l-a scos pe Confucius (cu tot cu învățături) „în afara legii” – acum este, din nou, la mare cinste, dar nu toți chinezii se bucură să-i vadă statuile pe ici-colo. Deh! Vorba ‘ceea: nimeni nu-i profet în țara lui.

Confucius nu se dădea mare inovator. Spunea: Eu transmit, nu creez. Am încredere în cei vechi și-i iubesc. Aceasta este singura mea calitate, cea de a fi un bun învățător. Un învățător bun este cel care-și pune întrebări despre orice învață. Oricine discută un adevăr străvechi cu o nouă generație trebuie să-și pună la treabă capacitatea de a-i învăța pe alții. Ideile vechi nu pot înrobi un om, pentru că se schimbă și iau forme noi. Să folosim, așadar, bogățiile filosofice ale trecutului fără să uităm provocările pe care lumea prezentă le așează în fața noastră. Un elev bun este unul care ascultă ce spun, dar adaptează învățăturile mele la viața sa și nu le urmează orbește. 

Și la Confucius am întâlnit câteva observații de care ar trebui să țină seama politicienii, în general, și politicienii români în special (fie ei și autocrați). Voi face o remarcă foarte serioasă: politicienii români știu ce a zis Confucius și se străduiesc să pună în practică învățăturile lui:

Arta de a conduce constă în alegerea corectă a funcționarilor. E clar! Exact asta fac administratorii statului român: își aleg corect funcționarii de care au nevoie pentru a-și păstra avantajele personale și de grup. Trebuie ridicați oamenii corecți, pentru ca ei să poată pune presiune asupra celor incorecți și, astfel, cei incorecți se vor îndrepta. Exact asta fac administratorii statului nostru! Doar că... ce e strâmb pentru orice om cu creierul la purtător, pentru ei e drept – și invers.

Să fie numai oameni corecți și conducerea va înflori; fără aceștia însă conducerea decade și încetează să mai existe. A-haaa! Acesta e motivul pentru care avem tot alt guvern din șase-n șase luni – se caută oameni corecți.

Am găsit ceva de luat aminte și pentru președinte – eh, pe vremea lui Confucius era un împărat, dar uneori și președintele se crede împărat (când arată cu degetul arătător spre camera de filmat, amenințând privitorii la modul „nu-i voie, pinguini ce sunteți voi, pinguini”; „dacă nu sunteți cuminți o să... vedeți voi!”):

Împăratul are darul de a rosti discursuri frumoase, însă discursurile frumoase sunt numai o chestiune de tehnică și nu țin neapărat de virtute. Abia aștept „discursul” lui de Anul Nou! Sunt sigură ca va cuprinde și bla-bla-uri de genul „am depășit momente grele...” Când îi aud pe politicieni folosind pluralul „noi” și „greu” în aceeași frază am tendința să „ptiu-ptiu”.

În minunea de țară în care trăim s-ar potrivi o zisă de-a lui Confucius: e rușinos să fii bogat într-o țară săracă. Oh! Nu! Stop! Nu se potrivește! Țara nu-i săracă, doar că beneficiază de bogățiile acesteia doar o mână de șmecherași între care mulți, până mai ieri, aveau greieri în călcâie – vorba mamei unui prieten.

A fi sărac și a nu dispera e greu; a fi bogat și a nu deveni arogant este și mai greu – zicea Confucius. Și-avem la aroganți în Ro de nu mai avem loc de ei! Avem și disperați, iar aroganții le spun acestora proști, analfabeți funcțional, sărăntoci și altele de gen.

Pentru un sărac e dificil să trăiască fără amărăciune. Pentru un bogat este ușor să trăiască fără aroganță. Hm. Se pare că nu e chiar ușor, dacă privim mulțimea de aroganți din Ro.

În discursul pe care-l voi ține politicienilor în ajunul Anului Nou este cuprins și acest citat (tot de la Confucius): Nu poți să-ți clădești o reputație pe lucrurile pe care spui că o să le faci, ci doar pe lucrurile pe care le-ai făcut deja. Pe scurt: să nu se mai laude cu ce vor face, să ne spună ce-au făcut.

Nota bene. Confucius nu a fost român! Părinții lui nu au plecat din Dacia!

₪ ₪ ₪

Postare pentru Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.