Lame de ras în merele glazurate, puse de oameni
răi. E cel mai asociat mit cu sărbătoarea: teama că unii introduc ace sau lame în
produsele pe care le oferă copiilor. Centrele medicale și secțiile de poliție
au ajuns să ofere radiografii gratuite pentru produsele oferite/primite de
Halloween. Folcloristul Rick Santino, de la Universitatea Bowling Green State,
a scris pe larg despre Halloween și a căutat să afle de unde spaima cu lamelele
de ras în mere. A constatat că în New Jersey, pe la sfârșitul anilor 1960, ar
fi fost mai multe astfel de cazuri, ceea ce a condus la o lege (în 1968) care
prevedea pedeapsa cu închisoarea pentru cei care erau prinși că pun lame de ras
în mere. Câțiva ani mai târziu, jurnaliștii au mers “pe fir” și au constat
că toate rapoartele despre lame și ace in mere erau farse făcute de “victime”
sau de prietenii lor.
Droguri în dulciuri - e un alt mit legat de
Halloween. Pe la începutul anilor 1980 au început să circule rapoarte privind
unii indivizi care distribuiau copiilor autocolante îmbibate cu LSD (un drog
halucinogen). Într-o scrisoare deschisă adresată către “The New York Times” de
un folclorist (Jan Harold Brunvand) de la Universitatea din Utah acesta a
arătat confuzia pe care au făcut-o polițiștii în anii 1980 în legătură cu
“autocolantele”, acestea fiind, de fapt, niște coli din hârtie absorbantă/
sugative (de regulă decorate și perforate) care conțin pătrățele numite file,
fiecare pătrat (blotter) conținând între 30-100 µg de LSD; de regulă, pătrățelul absorbant se mestecă
și se înghite. Cu toate acestea, departamentele de poliție și comitetele de
părinți au continuat să emită avertismente cu privire la presupusele
autocolante LSD care ar viza copiii, mai ales că unele au imagini din desene
animate care ar fi tentante pentru copii.
Cea mai recentă
versiune a mitului bomboanelor care conțin droguri sunt rapoartele poliției și
avertismentele părinților care cred că micuții ar putea mânca fără să știe
bomboane de Halloween infuzate cu THC, ingredientul activ din marijuana, având
în vedere că în mai multe state consumul a devenit legal și produsele
comestibile din această plantă arată și ca ursuleții gumați, maronii, dar și ca batoanele de ciocolată. Au existat câteva cazuri de ingestie accidentală de
astfel de bomboane, dar nu există rapoarte despre persoane care oferă cu
intenție astfel de bomboane; câțiva copii din Arizona au luat gume dintr-un bol
pregătit pentru Halloween (în casa unui prieten) și au sfârșit simțindu-se
super-veseli la ora de matematică.
Otrăvirea
bomboanelor este un alt
mit țesut în jurul acestei sărbători. Lame de ras, ace, droguri, toate au fost
introduse în bomboanele oferite copiilor de oameni răi. În ultimii ani au
apărut pe rețelele de socializare imagini cu unghii și alte cele găsite,
chipurile, în bomboane cu această ocazie, dar toate sunt doar legende urbane.
Joel Best, profesor de sociologie și drept penal la Universitatea din Delaware,
a studiat toate rapoartele privind “sadismul de Halloween”, începând cu anul
1958 (și până în 1983), și susține că nu a găsit vreunul care să fi arătat că
un copil a fost ucis sau rănit grav din cauza vreunei bomboane sau prăjituri
contaminate intenționat. A existat un singur caz de copil în vârstă de 8 ani
ucis cu intenție de un baton otrăvit cu cianură, în anul 1974. Ronald Clark
O’Bryan, cel care a făcut asta, nu era un străin, ci era tatăl copilului
ucis pentru că dorea să-i încaseze asigurarea de viață și a arată cu degetul
spre un vecin care ar fi oferit bastoanele din zahăr copiilor. Individul a fost
numit Candyman sau “Omul care a ucis Halloween-ul” (a fost
executat pentru omor în anul 1984). În general, incidentele semnalate sunt provocate
de copii, mai afirmă afirmă Joel Best - “azi e ușor să introduci ceva în
batonul tău de ciocolată, să faci o poză și să o postezi pe rețelele de
socializare”. Desigur, verificarea bomboanelor nu este un lucru greșit, fiind
și un motiv perfect pentru a testa mărfurile. Multor americani le este mai greu
să creadă că străinii nu otrăvesc copiii la întâmplare decât poveștile care se
țes pe această temă.
Aceste povești
repetă două teme care sunt comune în legendele urbane: pericolul pentru copii
și contaminarea alimentelor. În unele cazuri adulții au susținut otrăvirea
copiilor cu dulciuri primite pentru a acoperi o crimă sau o otrăvire
accidentală, iar în alte cazuri au fost copii care au suferit de indigestie
pentru că au mâncat prea multe dulciuri sau produse alterate, dar nu s-a putut
dovedi că vreun străin ar fi otrăvit la întâmplare copii.
Acest mit al
otrăvirii dulciurilor de Halloween are și unele cauze sociale și s-a constatat
că au prevalat în anii 1960 și 1970, când, într-o perioadă de mari tulburări și
transformări sociale, o mai mare integrare rasială și un statut îmbunătățit
pentru femei, s-au născut întrebări cu privire la în cine mai poți avea
încredere în noile cartiere unde vecinii nu se cunoșteau între ei și erau din
mai multe categorii sociale, unde femeile nu mai voiau să fie casnice s.a.m.d..
Poveștile despre vecinii necunoscuți care ar putea face rău copiilor în cadrul
unei astfel de sărbători, fie intenționat, fie că sunt negijenți cu substanțele
toxice, fie că sunt abuzatori erau des întâlnite. Se lansau multe zvonuri care
produceau panică. Halloween s-a dezvoltat în aceste cartiere ca o sărbătoare
populară de tip carnaval, menită să elibereze unele tensiuni sociale, și care
și-a pierdut din funcționalitate pe măsură ce cartierele respective se descompuneau
(din motive diverse). Din cauza temerilor, părinții și comunitățile au
restricționat “colindarea” și au inventat evenimente mai “sigure”, care se
desfășurau în bisericile creștine. Această teamă colectivă a fost utilă și
centrelor comerciale locale, prin vânzarea de bomboane ambalate individual,
marcate, fiind oferite (în timpul revoluției sociale) în toate magazinele, de
toți producătorii de dulciuri și nu se mai știa ce ingrediente sunt folosite și
cum sunt procesate aceste produse. Au fost medici care afirmau public că tratau
în fiecare zi copii otrăviți cu bomboane - cum se îmbolnăvea un copil care a
mâncat bomboane, cum devenea o regulă că bomboanele erau cauza (și nici un caz
de boală gravă sau deces nu a avut loc). În anii 1890 și 1900 multe agenții de
stat au testat sute de feluri de bomboane și nu s-au descoperit produse
otrăvite sau alterate - s-a descoperit glucoză (din siropul de proumb folosit
pentru bomboanele ieftine), urme de cupru din vasele in care se produceau și
coloranți, dar nu otravă, deșeuri industriale și altele de gen. S-a dedus că
acei copii care s-au îmbolnăvit au suferit de indigestie pentru că au mâncat
prea multe bomboane sau au suferit intoxicații alimentare din cauza fabricării
necorespunzătoare, a igienei sau din cauza păstrării necorespunzătoare a
alimentelor.
Un alt mit legat de această sărbătoare - poate cel mai
vehiculat - este că ar fi o sărbătoare satanistă. Fals. E (aproape) cert că
sărbătoarea își are originea în unele ritualuri păgâne ale celților, la
sfârșitul sezonului de recoltare, în sărbătoarea Samhain, care s-ar
traduce “Sfârșitul verii”. Festivalul dura câteva zile și oamenii aprindeau
focuri mari pentru a curăța terenurile și pentru a-și lua rămas bun de la
recolta anului, în timp ce se pregăteau pentru lunile reci de iarnă.
Când Biserica
Catolică a încercat să înlocuiască Samhain și alte sărbători autohtone,
practicienii religiilor rivale au fost calificați ca închinători ai diavolului.
Credințele în morții rătăcitori au persistat, dar ființele supranaturale
onorate de celți au devenit asociate cu răul, iar lumea spirituală celtică a
fost asociată cu iadul creștin.
Vina pentru această faimă proastă, în zilele noastre,
pare să o poarte Pat Robertson, gazdă unei emisiuni TV, care a făcut carieră
demonizand (literalmente) Halloween, descriind noaptea de 31 octormbrie că
fiind “noaptea în care diavolul se bucură” și avertizând părinții să nu-și
crească copiii că “ȋnchinători la demoni”. În anul 2015 (sau 2016) acesta explică la TV că Halloween e “ziua în care milioane de copii și adulți se vor
costuma în diavoli, vrăjitoare și goblini pentru a-l sărbători pe satan. Nu își
dau seama ce fac”. Uită că mulți se îmbracă în prințese și pirați și își
consumă greutatea în dulciuri!
Hulirea sărbătorii își are rădăcinile în biserica
catolică timpurie, care a încercat să stopeze practicile păgâne - precum
Halloween - etichetȃndu-le drept satanice. Creștinii fundamentaliști au început
să atace cu adevărat sărbătoarea abia în anii 1980, probabil ca reacție la
popularitatea din ce în ce mai mare a unor sărbători creștine, cum ar fi
Crăciunul (dar și despre Crăciun se spun multe - inclusiv că pe vremea romanilor
în aceeași perioadă erau Saturnaliile).
Pe site-ul bisericii satanice scrie că sataniștii sunt
atei, că ei nu cred în diavol ca ființă sau persoană. Halloween este una dintre
cele mai mari trei sărbători din calendarul satanist, dar se spune despre
aceasta: “poate fi sărbătorită ca un moment în care sinele poate fi explorat
prin folosirea unui costum sau care poate aminti ceva important din viața cuiva
care a murit - cum se întâmplă în noaptea din tradiția europeană” (Ziua Tuturor
Sfinților).
Diavolii rămân un simbol al Halloween-ului și este
posibil să vedeți câțiva dintre ei care merg din ușă în ușă. Halloween-ul este
însă un moment în care oamenii își proiectează temerile într-un mod sigur și distractiv.
Istoricul Beth Allison Barr susține că există, de fapt,
foarte puține dovezi cu privire la modul în care s-au desfășurat sărbătorile
celtice și este probabil ca cele mai vechi practici de Halloween să fie
înrădăcinate în cultura medievală creștină, mai degrabă decât în
păgânism. Nicholas
Rogers, autorul cărții “Halloween: From Pagan Ritual to Party Night”
este de aceeași părere. Henry Kelly, profesor de engleză la UCLA și autor al
cărții “Satan: A Biography”, afirmă că sărbătoarea Halloween este cel mai bine
înțeleasă ca un produs al tradițiilor folclorice din secolul al XVIII-lea din
Scoția și Irlanda. “Eforturile de a o conecta cu ceva mai vechi sunt greșite”,
a spus Kelly. Cele mai puternice rădăcini ale sărbătorii izvorăsc din
tradițiile catolice. Numele provine de la All Hallow's Eve, cu o seară înainte
de Ziua tuturor sfinților, cu două nopți înainte de All Souls Day. Așa că, în
loc să se îngrijoreze de diavol, Kelly îi sfătuiește pe evanghelici ca Robertson să se “relaxeze și să se distreze”.
S-ar putea spune
că Halloween este o sărbătoare hibrid cu origini celtice şi influenţe creştine,
care a evoluat până astăzi în ceea ce am putea numi una dintre manifestările
sacrului în profan și care caracterizează contemporaneitatea.
Bibliografia la finalul primei părți:
https://diana-kundalini.blogspot.com/2019/11/mituri-si-fapte-privind-halloween-i.html