Samhain. Sărbătoare pre-creștină sau neopăgână?

Sărbătoarea cunoscută sub numele de Halloween își are rădăcinile într-o sărbătoare păgână: Samhain, care corespunde aproximativ calendaristic sărbătorilor Halloween și Ziua Morților. E considerată a fi Anul Nou Celtic. Practic, Samhain nu are o dată fixă, sărbătorindu-se la a 8-a lună plină după echinocțiul de primăvară. În acest interval, vreme de două zile, timpul s-ar opri, spun legendele celtice, iar bariera dintre lumi devine foarte subțire, oamenii putând intra în contact cu rasele dispărute, retrase în adâncuri.

Teologia druidă este centrată pe doctrina metempsihozei, transmigrația sufletelor. Spre deosebire de multe grupuri care au crezut în reîncarnare, druizii (1) nu par să fi crezut într-o ierarhie a sufletelor. Astfel un suflet ar putea trece de la om la animal și invers, într-un ciclu nesfârșit de renașteri.
Poetul roman Lucan (2) remarca cu dezgust, dupa cum spune chiar el, că aceasta doctrină a reîncarnării a fost în mare parte responsabilă pentru curajul războinicilor celți. Atitudinea generală de a mânca, a bea și a fi veseli înaintea oricărei bătălii poate fi atribuită acestei relaxări în fața morții.

Samhain, Samain sau Samuin e numele unui festival care marchează începutul iernii, în Irlanda galică. Acesta este atestat în unele dintre cele mai vechi scrieri din literatura irlandeză veche, începând din secolul al 10-lea. Este unul dintre cele patru mari festivaluri galice de sezon: Samhain - 1 noiembrie, Imbolc - 1 februarie, Beltane - 1 mai si Lughnasadh - 1 august.

În ramura britanică a limbilor celtice Samhain s-ar traduce calendele de iarnă. Populația Manx avea Hop-tu-Naa - o sărbătoare celebrată în 31 octombrie, fiind considerată o sărbătoare în ajun de an nou. În mod tradițional, copiii se îmbrăcau ca niște ființe înfricoșătoare și mergeau din casă în casă cerând dulciuri sau bani. Termenul Hop-tu-Naa, de origine galică, s-ar traduce prin “această noapte” și mai degrabă se foloseau napi, nu dovleci, afirmă unii cercetători.

Romano-catolicii au introdus în anul 609 Ziua Tuturor Sfinților, celebrată la 13 mai. Mai apoi, în anul 835, Ludovic cel Pios (3) a hotărât să celebreze, oficial, Ziua Tuturor Sfinților la 1 noiembrie. James Frazer (4) sugerează că data de 1 noiembrie a fost aleasă pentru că era data festivalului celtic al morților (Samhain ) - celții au influențat pe vecinii lor englezi, iar misionarii englezi i-au influențat pe germani. Cu toate acestea, Ronald Hutton (5) subliniază că, în conformitate cu scrierile lui Óengus din Tallaght (6) (d.cca. 824), biserica din secolele 7-8 din Irlanda sărbătorea Ziua Tuturor Sfinților la 20 aprilie. El sugerează că data de 1 noiembrie a fost o idee a germanilor și mai puțin o tradiție a celților.

De-a lungul timpului, Samhain (Ziua Morților) a ajuns să influențeze Ziua Tuturor Sfinților (All Hallows) - și invers - iar cele două sărbători s-au transformat în sărbătoarea laică ce este cunoscută azi ca Halloween, sărbătoare care începe și se termină la apusul Soarelui, cuprinzând câte o jumătate de zi din 31 octombrie și 1 noiembrie.

Neopăgânii din emisfera nordică sărbatoresc Samhain, de obicei, între 31 octombrie - 1 noiembrie, iar cei din emisfera sudică între 30 aprilie - 1 mai. Alții sărbătoresc la mijlocul perioadei dintre echinocțiul de toamnă și solstițiul de iarnă, care este în 7 noiembrie în anul 2013.

Wiccanii (7) cred că la Samhain vălul dintre această lume și viața de după moarte este la punctul său cel mai subțire din întregul an, ceea ce face mai ușoara comunicarea cu cei dragi care au părăsit această lume, dar și cu unele entități mai mult sau mai puțin binevoitoare. Samhain e cea mai importantă sarbatoare din Roata Anului (8). În unele ritualuri spiritele morților sunt invitate să participe la festivități. Este văzut ca un festival al întunericului, care este echilibrat la punctul opus al roții anului de festivalul de primăvară Beltane, un festival al luminii și fertilității.

Note:

(1) Druizi - înţelepţii, sacerdoţii celților, cei care asigurau spiritualitatea şi continuitatea credinţei; brahmanilor din India le corespundeau druizii celţi şi flaminii romani.

În anul 2010 tradiția druidă a fost recunoscută oficial ca religie în Marea Britanie. Druizii sunt cunoscuţi pentru ceremoniile ritualice pe care le efectuează la Stonehenge în fiecare vară - deşi monumentul precede istoric apariţia druizilor. Practica religioasă druidă include închinarea la soare, pământ şi alte elemente naturale, precum şi unificarea cu natura, ca urmare a unei conexiuni dintre spiritul uman şi spiritele din natură.

(2) Lucan - Marcus Annaeus Lucanus (n. 3 noiembrie 39 i.Hr. - d. 30 aprilie 65 d.Hr.), poet roman, născut în Corduba (azi Cordoba), în Hispania Baetica; este privit ca una dintre figurile remarcabile din perioada clasică latină. Tinerețea sa și viteza creației îl deosebesc de alți poeți. Scrierile sale sunt remarcabile prin predilecția pentru pitoresc și culoare, putere de evocare realistă, concizie tăioasă sau amplificări retorice ale stilului.

(3) Ludovic I cel Pios (n. 778, Chasseneuil, în apropiere de Poitiers, Franța - d. 20 iunie 840, Ingelheim, în apropiere de Mainz, Germania) a fost rege al Aquitaniei din 781) - al doilea fiu al lui Carol cel Mare. Domnia sa a fost marcată de numeroase amenințări la adresa Imperiului Carolingian: el nu va trebui doar să țină piept raidurilor vikingilor și presiunii bretonilor, dar și revoltei propriilor fii care în mai multe ocazii l-au amenințat.

(4) James George Frazer (n. 1 ianuarie 1854, Glasgow - d. 7 mai 1941) a fost un autor, antropolog cultural și social, teolog și magistrat scoțian. Lucrarea sa cea mai importantă din domeniul combinat al antropologiei culturale, religioase și sociale este Creanga de Aur (în original, The Golden Bough), o lucrare în 12 volume dedicată credințelor și practicilor religioase ale populațiilor primitive.

(5) Ronald Hutton (născut în 1953 în Ootacamund, India), academician și istoric, profesor la Universitatea din Bristol (UK), specializat în studiul istoriei moderne timpurii britanice, în folclorul britanic, religii pre-creștine și neopăgânism. E un scriitor prolific și interesant.

(6) Óengus Mac Óengobann, episcop irlandez, reformator și scriitor.

(7) Wiccanii sunt adepții religiei wicca, o religie neopăgână ce acordă o importanță majoră naturii. Mai este denumită Vrăjitorie (Witchcraft) sau Meșteșugul (the Craft). A fost popularizată în 1954 de către Gerald Gardner, un pensionar, fost funcționar public britanic. Wicca este recunoscută ca religie în SUA şi Marea Britanie, unde în 2004, a avut loc prima căsătorie potrivit riturilor ei.

(8) Roata Anului reprezintă cele opt sărbători celebrate de wiccani în cursul anului și cunoscute sub denumirea de sabbaturi. Patru dintre acestea sunt sabbaturi mari și coincid cu vechile date când celții sărbătoreau festivalurile focului.

Cele opt sabbaturi sunt:

Samhain - Marele sabbat al morților (1 noiembrie)

Yule - Micul sabbat al solstițiului de iarnă (21-22 decembrie - în anul 2013 e în 21)

Imbolc - Mare sabbat (1 februarie; alte surse: 2 februarie)

Ostara - Micul sabbat al echinocțiului de primăvară (20-21 martie - în anul 2013 a fost în 20)

Beltane (Armindeni) - Mare sabbat (1 mai)

Litha (Sânzienele sau Drăgaica) - Micul sabbat al solstițiului de vară (21 iunie)

Lughnasadh sau Lammas - Marele sabbat al recoltei (1 august)

Mabon - Micul sabbat al echinocțiului de toamnă (22-23 septembrie - în anul 2013 a fost în 22).

Sursa Note wikipedia