Ministru de tip nou, al culturii

Poate că luna aceasta i-aş fi lăsat in pace pe politruci (le pasă lor cum le păsă că mulţi oameni mor cu zile), dar de Ziua Marii Uniri ne-au cerut să facem pace, să fim uniţi, să nu mai criticăm, să nu mai cârcotim, pentru a duce România spre progres! I-auzi! Or vrea să stăm in poziţie de drepţi şi când ei spun “adunarea pe clanţă” noi să executăm. Când ne spun “Săriţi!” noi să întrebăm “Cât de sus?” Bine, n-a zis vreunul “Vă cer să…”, ci ceva in genul caracteristic: “Ar trebui să…” “Ar trebui să…” ne spun şi când e vorba despre şcoli, spitale, autostrăzi, nivel de trai decent ş.a.m.d.. Ei nu fac ce zic - deci de ce să-i credem când ne spun că ar trebui “să facem pace”? Cu actualii oameni politici care conduc statul şi cu oamenii care conduc multe instituţii importante ale statului nu vreau să fac pace.

====================

Noul şef la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Daniel Breaz, nu ştie să definească familia. 

Întrebat la un moment dat, înainte de a deveni ministru, dacă un părinte care îşi creşte singur copilul formează o familie acesta răspunde răspicat şi accentuat: Au fost familii.

E clar! In viaţa lui n-a auzit noţiunea “familie monoparentală” şi îşi imaginează că numai cei care au divorţat ajung să îşi crească singuri copii - fie mama (de regulă), fie tata.

Să sperăm că nu se vor apuca parlamentarii să modifice legislaţia pentru ca noul ministru al culturii să pară nu doar cult, cunoscător al prevederilor legislative, ci şi profet.

Familia monoparentală este recunoscută in toate statele membre ale Uniunii Europene. In România, familia monoparentală este recunoscută şi ocrotită prin lege - atât prin Constituţie, cât şi prin prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi Legii 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei (republicată).

Familia monoparentală este familia formată din persoana singură şi copiii in vârstă de pâna la 18 ani aflaţi in întreţinere şi care locuiesc împreună cu aceasta. (art. 2 al. 2, L. 277/2010).

Violența naște demoni și rănește îngeri

Narcis (delabirou.blogspot.ro) porneste o campanie de sensibilizare – si posibila rezolvare – a ceea ce numim generic “violenta domestica”.

Cel mai adesea – in familie – sunt abuzate femeile si copiii. Vienela a scris despre o asemenea femeie.

Pentru a iesi din cercul vicios al violentei domestice trebuie mai intai si mai intai vointa persoanei direct implicate: femeia, in cazul discutat. De ce sotul violent nu poate fi arestat “pe loc” am incercat sa explic in finalul acestor randuri.

Actualizare: Pe talentirosit.ro e descris plastic – si cuprinzator – cam cum stau lucrurile cu violenta in familie (dar sa nu generalizam si sa nu uitam atributiile pe care le au politistii care sunt solicitati pentru astfel de cazuri)

Elemente teoretice:

O noutate in legislatia romaneasca este ordinul de protectie, care a fost introdus prin Legea 25 din 2012, in vigoare din luna mai. Acest ordin este eliberat de instanta, la cererea persoanei. Cererea se judeca in regim de urgenta, in camera de consiliu.

Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, republicata in Mai 2012...

Actualizare:
Art 180 din codul penal – Lovirea si alte violente

Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Faptele prevazute la alin. 1 savarsite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mlt 20 de zile se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Faptele prevazute la alin. 2 savarsite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu inchisoare de la unu la 2 ani sau cu amenda.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. In cazul faptelor prevazute la alin. 1.1 si 2.1 (n.m. asupra membrilor de familie) actiunea penala se pune in miscare si din oficiu.

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, producandu-si efectele si in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu.

Pentru dispozitiile din articolele urmatoare in codul penal (a se vedea noul cod penal in vigoare din 2014)

*

Prin ordinul de protectie se poate solicita si obtine – in functie de gravitatea cazului, de dovezile aduse in sprijinul afirmatiilor:

a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;

c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;

d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;

e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;

h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora

Ordinul se poate da pentru 6 luni cel mult, cu posibilitatea prelungirii.

Ce se intelege prin violenta in familie (din lege):

a) violenta verbala – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;

b) violenta psihologica – impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;

c) violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;

d) violenta sexuala – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;

e) violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;

f) violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;

g) violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral -spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

Toate acestea trebuie dovedite de partea abuzata: cu documente medicale, cu martori, cu inregistrari.

In intelesul legii, membru de familie inseamna:

a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;

b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;

c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc;

d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt sau in drept drepturile fata de persoana copilului;

e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala sau handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.

**

Sa incerc a explica ce cauze ar avea violenta asupra femeii nu are rost: e prea mult de scris si nu e nici locul nici cazul. Dar este nevoie si de educatie pentru a deveni din ce in ce mai putine aceste cazuri.

Inainte de a interveni autoritatile – in limitele dispozitiilor legale – oamenii din imediata apropiere a unei familii de gen are posibilitatea de a “face ceva”: macar sa-l ignore pe violent daca nu altceva; sa nu-i mai raspunda la salut, sa-l ocoleasca pur si simplu! Dar, nu! Fiecare isi spune: ce treba am eu cu ei?! Daca o bate pe “aia”, aia n-are decat sa plece! Daca nu pleaca, inseamna ca-i place! Nu, nu-i place! Dar nu prea are ce face si – mai ales – nu stie ca poate incerca ceva pentru a scapa de violenta sotului. Reprezentantii autoritatilor de stat sunt obligati sa o indrume, sa o ajute (gratis)! Ea are nevoie numai de hotararea de a o face, pentru ca nu e deloc usor! Iar faptul ca un individ o bate nu e rusinea ei, e rusinea lui – sau ar trebui sa fie! Oamenii din imediata lor apropiere ar trebui sa se declare clar de o parte sau de alta: pentru violenta sau pentru non-violenta! Cale de mijloc nu exista! Pentru ca tot alegand comoda cale de mijloc nu se va schimba mare lucru. Azi discutam despre vecina ta, maine am putea discuta despre fiica ta, despre mama ta…

Am citit pe ici-pe colo ca se doreste arestarea sotului violent in momentul in care sosesc politistii – poate ati observat ca vin “de urgenta” cand se reclama un caz de violenta domestica (poate reclama si vecinul, nu doar un membru al familiei – in unele state e infractiune sa nu reclami un caz de violenta domestica atunci cand afli si – mai ales – cand este in plina desfasurare). Politistii nu il pot aresta pe loc pentru ca e un tip de infractiune care se sanctioneaza numai la plangerea prealabila* a partii vatamate (a femeii batute, in acest caz) Nu poate fi altfel! Cei doi se pot impaca – si nimeni nu se poate opune impacarii! Daca politistii ar avea dreptul sa aresteze un individ asa cum isi doresc cei mai multi se va ajunge la incalcarea unui drept al partii care a suferit vatamarea si care, cu toate acestea, doreste sa nu depuna plangere – sau sa o retraga (aproape) cand vrea, din indiferent ce motive… Politistii pot amenda pe cel violent pentru ca a facut scandal si a tulburat linistea publica (conform Legii 61/1991, republicata) Il pot duce la sectie daca isi bate partenera pe strada, daca nu vrea sa se legitimeze… Dar il vor elibera aproape imediat – dupa ce ii vor scrie amenda, eventual, pentru ca nu exista acea plangere!

Reprezentantii autoritatilor pot interveni mai “brutal” cand se reclama pericolul in care se afla minorii – dar aici e o alta discutie, cu implicatii diferite.

Politistii care vin au si obligatia de a indruma femeia abuzata catre procuror, catre instanta de judecata. Femeia trebuie sa faca o plangere penala impotriva partenerului agresiv (nu conteaza daca cei doi au sau ba un certificat de casatorie cat timp locuiesc in acelasi spatiu si formeaza un cuplu). Se va incepe cercetarea. Femeia trebuie sa obtina un certificat medico-legal in care se va scrie tipul de vatamari, numarul de zile de ingrijiri medicale necesare (dupa acest numar de zile organele de cercetare vor stabili si incadrarea faptei agresorului – gravitate in functie de care se va stabili o posibila pedeapsa, pedeapsa pe care numai o instanta de judecata o poate dispune (si poate fi cu inchisoare sau doar amenda).

Orice ar scrie in lege in spatele legii sunt oamenii – numai oamenii pot schimba, cu adevarat, ceva in bine. Si nu teoretizand, ci implicandu-se: fie reclamand cazurile (asumandu-si anumite riscuri si chiar reprosurile persoanei pe care vrea sa o salveze), fie declarand ca martor, daca a fost martor la asa ceva, oferind indrumari persoanelor aflate in aceasta situatie, interesandu-se pentru ele unde se afla un  “adapost”, pentru cazuri de urgenta etc. Sunt multi oameni care nu se pot ajuta singuri si multi nu cer ajutor si pentru ca nu ar vrea sa tulbure armonia altora cu necazurile lor, sau le este doar jena de ceea ce li se intampla… Priviti pe cei de langa voi, s-ar putea sa observati strigatul lor, mut, de ajutor.

* prealabil, in acest context, se refera la faptul ca cercetarea faptei nu poate fi inceputa fara "cererea" scrisa a  persoanei abuzate. 

(cititi si comentariile)

Nota: pentru corectitudinea informatiilor, in functie de data la care citit randurile de mai sus, verificati daca si ce s-a schimbat intre timp.