Puișor simbol pascal

Puișorul acesta înalt de circa șapte cm îmi place de numa’! E tare pufos, moale la atingere și auriu.

L-am lucrat după instrucțiunile învățate din videoclipul aflat la adresa de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=MBnu6ZWhQsc

pentru tema cu numărul patru din Calendarul ReCreativ, Simboluri pascale.

După ce am terminat cu puișorul atâta l-am admirat...! până mi-am amintit că trebuie să adaug și unul dintre elementele la alegere: ouă sau cruce. Am ales ouăle, pentru că nu prea mă descurc să combin crucea în așa fel încât să se potrivească într-un ansamblu.

Cuibul l-am făcut tot pom-pom, dar nu am legat la mijloc firele, ci lateral, să fie o parte mai lungă.

Cu ouăle a fost mai dificil – în sensul că nu prea știam din ce să le fac pentru a nu necesita modelare, vopsire... Și le-am făcut din ață colorată, înfășurând ață pe bucăți de carton decupate sub formă (aproximativă) de ou.

Toate bune, dar nu mi-au plăcut prea mult din ață așa că le-am învelit în staniol.

Nu afirm că-s nemaipomenit de frumoase, dar sunt sclipicioase! Le-am lipit în cuib, pentru că nu stăteau acolo de bună-voie și m-ar fi plictisit să le tot culeg de câte ori mișcam cuibul (cu intenție sau fără).

Ansamblul pe care l-am reușit arată cam așa:

Să lipesc puiul pe ceva nu-mi vine, că prea-mi place, și-l vreau liber. Îl pot transforma în... breloc! Ce?! Nu mai sunt la vârsta unor astfel de brelocuri?! Zice cine?! Parcă... vârsta e doar un număr.

Adaug și-o poezie - Puișorul - compusă de Aurora Luchian Vaslui

De sub cloșcă a ieșit,
Un motocel aurit.
Cine-i oare, ce o fi?
Și mai face și ti-ti.

E fragil și mititel
M-aș juca un pic cu el.
Să-l mângâi, mult mi-aș dori
Dar mă tem că s-o strivi.

Sunt uimit. Are picioare,
Cioc, și două aripioare.
Parcă e fruct de gutui
Știți ce este? E un pui!

Sursa

http://www.poezii.md/poezie/11544/puisorul/

Bufnița și omida

O dată la patru ani luna februarie pare să împingă luna martie: “Dă-te mai încolo!” Și-am avut o “revelație”! De când activez pe acest blog nu am vreo postare în 29 februarie (în 2012 și 2016 nu am nici măcar o postare în luna februarie!) așa că mi-am propus să sărbătoresc această zi confecționând o bufniță pui și o omidă!

De ce tocmai acestea două?! Pentru că le am în minte de mai mult timp, dar nu sub formă de miniaturi, ci sub formă de perne decorative. Pentru pernele decorative e prea mult de lucru așa că am ales miniaturile din motocei.

Pe net am găsit și o poveste cu o bufniță și o omidă:

Într-o zi, în plimbările ei, o omidă se întâlnește cu o bufniță. Omida se adresează bufniței:

-Toată lumea spune că ești una dintre cele mai înțelepte creaturi. Spune-mi: ce te face înțeleaptă și cum pot deveni și ceilalți ca tine?

Bufnița a zâmbit și i-a spus omidei:

-Prietena mea, oricine poate fi înțelept dacă își folosește cunoștințele dobândite la momentul potrivit, în modul corect și pentru motivul potrivit. Fiecare creatură de pe Pământ are un talent; când folosism acest talent pentru a ne ajuta pe noi și pe ceilalți vom străluci. Și tu ai un talent pe care îl vei descoperi.

Omida s-a bucurat auzind ce i-a spus bufnița și a plecat fericită, răspândind cuvintele înțeleptei printre prietenii ei.

(povestea originală de Jisha Varghese)

Căutând povești cu o bufniță și o omidă am aflat că există fluturele-bufniță.

Autor foto: Didier Descouens CC BY-SĂ 3.0

Fluturii bufniță fac parte din genul Caligo și sunt numiți așa pentru desenul de pe aripi, care seamănă cu ochii de bufniță. Mărimea lor variază între 65-200 mm și zboară numai câțiva metri deodată astfel încât păsările au unele dificultăți în a-i urmări. Zboară, în special, în amurg. Pot fi întâlniți în Mexic, America Centrală și de Sud.

Crăciunul verde. Provocări verzi-decembrie

Mai e un pic şi se termină anul 2018. Pentru mine, începând din Săptămâna Mare totul a luat-o la vale şi a cam trebuit să fac ceea ce trebuia făcut şi mai puţin ceea ce voiam să fac. Dar ceea ce voiam să fac am strecurat - cât s-a putut - între “obligatorii” şi aşa am reuşit să mă joc şi la Provocări verzi.

Tema trei din luna decembrie la Provocări verzi este Crăciunul verde. Rux a realizat şi un flmuleţ cu idei pentru decoraţiuni. Din filmuleţ am copiat cerbul, cu foaie de calc, apoi cu indigo pe carton tăiat dintr-o cutie de grăunţe pentru pisici şi apoi pe… nu ştiu ce material - ceva între spumă poliuretanică moale (ca aspect) şi fetru (la atingere). 

E un cerb portocaliu (12 cm înălţime, cu coarne cu tot), cu umbre de maro făcute de mine - urme care nu se văd in poze, din păcate; cerbul prezentat de Rux mi-a plăcut tare mult - acela e altfel decât ce am reuşit eu, dar şi al meu îmi place mult.

Şi-am făcut şi doi brăduţi (12 cm inalţime) - cel verde închis are marginile franjurate (in poză nu se vede, dar pare a avea ace, ca brazii) şi e decorat cu năsturei in mijlocul cărora am lipit mărgeluţe albastre - mai sunt şi câteva paiete din loc in loc. Bradul vernil e decorat cu paiete (roz şi rosii), dar are, spre vârf, trei “pietricele” (două roz şi una verde) de la nişte cercei care n-au mai rezistat şi-au vrut să-şi schimbe viaţa, devenind decoraţiuni ţntr-un brad confecţionat din materialul descris mai sus. 

Brădutii şi cerbul i-am legat între ei pe fir de lamé auriu. Le-am prins zale aurii şi am legat decoratiunile astfel încât cerbul să fie in prim-plan, pentru a nu se vedea că e cât brazii. ☺ Aici i-am plasat pe o creangă de brad, alături de alte decoraţiuni pe care le-am făcut anul acesta cu ocazia Provocărilor verzi, dar le găsesc locul in holul de la intrarea in casă, lânga bradul din aţă. 

Am adus creanga de brad in discuţie pentru că am găsit-o la picioarele unui brad argintiu de pe lângă bloc. In seara zilei de 18 decembrie a nins serios; când am plimbat-o pe Miki, căţeluşa, am trecut pe lângă mai mulţi brazi, între care şi unul care avea o creangă aplecată de zăpadă până aproape de pământ - am curăţat-o, să nu se rupă. A doua zi, noaptea, creanga zăcea la rădăcina bradului, in zăpadă. Arăta ca un braduţ superb, argintiu (din păcate, nu se vede in poză cât de frumoase sunt nunaţele de verde). Am luat-o acasă, i-am făcut un duş şi am montat-o in suportul pentru brad. Avem un brad mititel, din plastic, de anul trecut şi creanga aceasta pare trimisă de Moş Crăciun - e cam cât bradul din plastic la înălţime (cu suport cu tot) şi chiar dacă nu e la fel de “bogată” argintiul care se distinge in vârful fiecărei crengi e superb.

Miki s-a trezit in timp ce-i făceam fotografia

Pufitică e mereu pe fază - nu-i place deloc să fie fotografiat

(mai 2002 - ianuarie 2019)

Înainte de brazi şi cerb (fără legătura cu Provocările verzi, dar… instigată de Provocări verzi), am confecţionat un semiglob din satin şi material din lamé auriu rămas de la o rochie, decorat cu mărgeluşe (zăpada, fulgii de nea) şi sclipici (stelele), o căsuţă făcută din paie de stuf (tăiate şi călcate) şi brad dintr-o crenguţă. 

Diametrul cartonului învelit in satin negru, pe care am lucrat, este de 7,5 cm. Umplutura este din iarbă de mare. De unde am avut iarbă de mare? Dintr-o saltea hăcuită de motanul Pufitică.

Cred că mai voiam să scriu ceva dar… bine că am uitat - am scris destul!

Crăciun fericit!  

Rândunica. Darul verde la Provocări verzi

M-am trezit in miez de noapte (29 spre 30) - adică, nu dormeam, memoria s-a dezmorţit in miez de noapte şi mi-am dat seama că e 30 Noiembrie, ultima zi pentru tema numărul trei de la Provocări verzi - noiembrie 2018. Rux a facut un video, cu idei de daruri verzi. Am ales pentru tema aceasta, Darul verde, să prezint o rândunică desenată pe un pătrăţel de lemn cu latura de 4 cm. Pătrăţelul e tăiat dintr-un placaj mai mare, pe care l-am decupat cândva pentru a lucra o centură (centura nu mai este, era făcută “pe comandă”).

 Am copiat rândunica din cartea “Prinţul fericit”, de Oscar Wilde (f.1). După ce am copiat-o (mai mult sau mai putin fidel) - cu foaie de calc - am transferat-o (cu indigo) pe lemn şi am conturat-o şi colorat-o cu aparatul de pirogravat (aşa s-a întâmpalt că am avut-o gata: conversasem cu Rux despre pirogravat şi mi-am amintit că am un aparat de pirogravat pe care nu-l mai folosisem de ani de zile). Iniţial, am desenat cu creioane colorate (f.2) “decorul” pe lemn (am uitat să-i fac o poză şi fără “fond” colorat) dar pentru că mi-a venit ideea să transform pătrăţelul in dar verde am completat cu argintiu şi bronz (f.3); pe verso am schiţat o rândunică argintie pe fond auriu (luciul discret nu se observă in poză) (f.4). Am găurit pătrăţelul într-un colţ, pentru a-l putea agăţa pe undeva, şi am lipit pe margini fir auriu rămas de la o cutie cu bomboane.

Ar fi fost mai potrivită pentru "Impodobirea bradului de Crăciun", dar... ☺

Bufniţa pe creangă. Provocări verzi

Îmi plac bufniţele, mult, şi n-am nici măcar o insignă sau un desen cu o bufniţă. Acum, datorită Provocărilor verzi - noiembrie 2018 - am o decoraţiune bufniţă. E prima temă a lunii noiembrie: Decorativ. Rux a pregătit un video, cu idei pentru decoraţiuni, şi un tutorial: cum să facem o perdea de frunze. M-am gândit la o perdea de frunze - aveam la îndemână tutorialul - dar, într-o zi, in autobuz, a urcat o elevă de şcoală generală şi avea cu ea o creangă cu două ramuri şi pe fiecare ramură era prinsă o bufniţă desenată pe carton şi care avea picioare, aripi şi urechi din frunze. Mi-a plăcut ideea atât de mult încât m-am hotărât pe loc: o bufniţă pe cracă va fi decoraţiunea mea.

Bineînţeles că nu aveam frunze uscate care să se potrivească astfel încât bufniţa mea să fie la fel de haioasă ca cele ale puştoaicei; am folosit ce-am avut şi am renunţat să pun frunze şi ca urechi - aveam nevoie de frunze mai “ciufulite”.

De unde model pentru bufniţă? Internet! Am căutat una - am găsit multe - şi am ales-o pe cea care se potrivea şi cu timpul pe care-l aveam la dispoziţie şi cu materialele (fig.1). Hm! Şi cum s-o desenez?! Talentul meu la desenat ar fi ratat o bufniţă reuşită aşa că am improvizat: am pus o foaie de hârtie pe monitor şi, uşor, cu un creion cu mină moale am conturat bufniţa (fig. 2) - pe material am transferat-o cu ajutorul unei foi de indigo (fig. 3) apoi am făcut conturul şi am colorat-o cu ce-am avut la îndemână şi putea fi util in cazul materialului care nu ştiu cum se numeşte!

Când am cumpărat “colile” am crezut că e fetru foarte subţire!!! Acasă am văzut că e un material care seamănă bine cu acele lavete de spălat vase sau de şters praful, dar subţiri aproape cât o coală de hârtie: un material poros, moale, fin. Culmea este că pe ambalaj nu e nicio etichetă, să ştiu şi eu ce-am luat de pe raft.

După ce am colorat bufniţa am decupat-o, am lipit frunzele şi am montat-o pe o crenguţă ce-o am prin casă de ani (pentru că-mi place forma ei)! Vaza in care e crenguţa e făcută de tata, din scoarţă de copac. S-a potrivit la fix cu bufniţa - am schimbat decorul colţişorului unde şade, de regulă, vaza cu crenguţa sucită.

Asta am realizat: o bufniţă agăţată de o crenguţă sucită. Şi-mi place acest décor.

Daaa, nu am reciclat nimic de data aceasta - doar dacă numesc reciclare refolosirea frunzelor.