Primavara de Brasov. Legenda brandusei

Rasarit de primavara

Legenda brandusei. Una dintre legendele brandusei ne spune ca demult tare, intr-un palat de la marginea lumii traia o fata frumoasa, cu ochi ca doua bucati de cer si par ca razele de soare. Fata era slujnica la palat si cand avea ceva timp liber se plimba prin padurea imensa din apropierea palatului. Numele ei era Brandusa si era tare inimoasa: salva animalele prinse in capcanele vanatorilor si le ingrijea pana se vindecau; o mare bucurie ii cuprindea inima cand reusea sa mai salveze o biata vietate: caprioara, iepuras, bursuc sau vulpe. Intr-o primavara, mergand ea prin padure, fermecata de frumusetea naturii care se redestepta la viata,s-a ratacit. S-a straduit ea sa gaseasca drumul spre casa, dar mai mult se afunda in padure. Intunericul s-a lasat si frumoasa fata era tot in padure.Tot mergand, a cazut intr-o prapastie adanca. Dimineata au gasit-o aici animalele carora fata le salvase viata. Brandusa murise, si oricat s-au straduit animalele sa o readuca la viata nu au reusit. Necajite, animalele plangeau de dragul fetei. Fiecare lacrima care le cadea se transforma intr-o floare frumoasa, gratioasa ca si fata cea buna. Rasasreau flori de culoarea parului si ochilor ei frumosi. Asa se face ca in fiecare primavara, cand caprioarele, iepurasii si alte vietati incep sa umble prin paduri isi amintesc de fata cea miloasa si plang inca dupa ea. Lacrimile lor se transforma in branduse care impanzesc padurile si vaile luminoase.

Ghiocelul este si un simbol al sperantei din ziua in care Adam si Eva au fost alungati din Eden. Eva era pe cale sa renunte la speranta ca iarna se va termina vreodata si atunci a aparut un inger care a transformat o parte din fulgii de nea in flori de ghiocel, ca un semn ca iernile nu sunt decat calea de urmat spre primavara.

Magnolia a fost asociata de-a lungul timpului cu frumusetea si perseverenta , dar si cu demnitatea , spiritul nobil si dragostea pentru natura.

Florile roz de magnolie sunt asociate cu tineretea si inocenta, la care se adauga si bucuria de a trai. Florile albe de magnolie au intelesuri care includ puritatea si perfectiunea, intentiile sincere si curatenia sufletului si a trupului.

Martisorul se poarta pe intreaga durata a lunii martie, ca semn al sosirii primaverii. Apoi, firul se agata de un trandafir sau de o ramura a unui pom inflorit – se zice ca aduce nororc, dorintele indeplinindu-se imediat, dar trebuie ca martisorul sa fi fost purtat intreaga luna.

Un apus de primavara

Sursa foto (2014): Brasov, orasul sufletului meu  

Ghiocelul

Despre ghiocel există mai multe legende și toate sunt frumoase, așa cum frumoase sunt toate florile.

Una dintre legende ne spune că micuța floare albă, ghiocelul era cea mai mică și firavă din gradina în care, într-o zi, a coborât prințesa Rază de Soare ca să culeagă o floare pentru a și-o pune în păr. În drumul ei prin grădină prințesa a rupt din greșeală, cu trena rochiei, codița ghiocelului. I-a părut atât de rău încât a vindecat-o pe dată și s-a oferit să îndeplinească ghiocelului orice dorință. El și-a dorit să răsară primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul lui abia simțit să-i facă pe oameni să se bucure și să știe că a venit primăvara! Raza de Soare l-a sărutat și vraja a fost făcută. (robbybubble.ro)

O poveste creștină ne învață că ghiocelul a devenit un simbol al speranței, după ce Adam și Eva au fost alungați din grădina Edenului. Eva plângea mereu, văzând că niciun pom nu mai înverzește, nicio floare nu mai înflorește și ningea fără oprire. Când a fost pe cale să renunțe la speranța că iernile reci se vor termina la un moment dat, un înger a apărut și a consolat-o. Îngerul a prins un fulg de nea în palmele sale, a suflat ușor peste el și acesta a alunecat pe pământ transformându-se în primul ghiocel, ca semn că după iarnă urmează primăvara.

O legendă din Germania ne spune că atunci când Dumnezeu a făcut toate lucrurile de pe Pământ a facut zăpada transparentă; aceasta și-a dorit culoare și a fost trimisă la flori, să le ceară puțină culoare, dar florile au refuzat. Tristă, zăpada a cerut ghiocelului să-i dea puțină culoare și acesta a acceptat. Ca o recompensă pentru dărnicia lui, zăpada permite întotdeauna ghiocelului să înflorească primul și să vestească oamenilor că primăvara e aproape.

Ca mai toate celelalte flori și despre ghiocel se spune că are însușiri magice, fiind una dintre cele mai puternice plante ale primăverii, cu influenţă favorabilă şi în cuplu şi în afaceri. În ritualuri nocturne la ape curgătoare se fac descantece pentru binele oamenilor; se dau pe apă flori, se face un foc mare în care se ard hainele vechi ale celor care vor să scape de farmece; se sparg oale de pămant şi se învarte vartelniţa ca să se învartă răul şi să se îndepărteze o dată cu focul şi cu plecarea apei în jos. Descantec de primăvară: Pleca-i pe cale, pe cărare / Mă-ntâlni-i cu Maica Precista în cale. / Maica Precista mai duioasă / De mână m-a luat, în casă m-a băgat, / O lume-ntreagă de farmece-am dezlegat / Fericire, mulţumire, sentimente eu am adunat.

Vezi si: Ghiocel si Martisor