Ghiocelul

Despre ghiocel există mai multe legende și toate sunt frumoase, așa cum frumoase sunt toate florile.

Una dintre legende ne spune că micuța floare albă, ghiocelul era cea mai mică și firavă din gradina în care, într-o zi, a coborât prințesa Rază de Soare ca să culeagă o floare pentru a și-o pune în păr. În drumul ei prin grădină prințesa a rupt din greșeală, cu trena rochiei, codița ghiocelului. I-a părut atât de rău încât a vindecat-o pe dată și s-a oferit să îndeplinească ghiocelului orice dorință. El și-a dorit să răsară primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul lui abia simțit să-i facă pe oameni să se bucure și să știe că a venit primăvara! Raza de Soare l-a sărutat și vraja a fost făcută. (robbybubble.ro)

O poveste creștină ne învață că ghiocelul a devenit un simbol al speranței, după ce Adam și Eva au fost alungați din grădina Edenului. Eva plângea mereu, văzând că niciun pom nu mai înverzește, nicio floare nu mai înflorește și ningea fără oprire. Când a fost pe cale să renunțe la speranța că iernile reci se vor termina la un moment dat, un înger a apărut și a consolat-o. Îngerul a prins un fulg de nea în palmele sale, a suflat ușor peste el și acesta a alunecat pe pământ transformându-se în primul ghiocel, ca semn că după iarnă urmează primăvara.

O legendă din Germania ne spune că atunci când Dumnezeu a făcut toate lucrurile de pe Pământ a facut zăpada transparentă; aceasta și-a dorit culoare și a fost trimisă la flori, să le ceară puțină culoare, dar florile au refuzat. Tristă, zăpada a cerut ghiocelului să-i dea puțină culoare și acesta a acceptat. Ca o recompensă pentru dărnicia lui, zăpada permite întotdeauna ghiocelului să înflorească primul și să vestească oamenilor că primăvara e aproape.

Ca mai toate celelalte flori și despre ghiocel se spune că are însușiri magice, fiind una dintre cele mai puternice plante ale primăverii, cu influenţă favorabilă şi în cuplu şi în afaceri. În ritualuri nocturne la ape curgătoare se fac descantece pentru binele oamenilor; se dau pe apă flori, se face un foc mare în care se ard hainele vechi ale celor care vor să scape de farmece; se sparg oale de pămant şi se învarte vartelniţa ca să se învartă răul şi să se îndepărteze o dată cu focul şi cu plecarea apei în jos. Descantec de primăvară: Pleca-i pe cale, pe cărare / Mă-ntâlni-i cu Maica Precista în cale. / Maica Precista mai duioasă / De mână m-a luat, în casă m-a băgat, / O lume-ntreagă de farmece-am dezlegat / Fericire, mulţumire, sentimente eu am adunat.

Vezi si: Ghiocel si Martisor