Anvelope in citate. Citate favorite

Căutând cele câteva reviste de benzi desenate pe care le mai am și care mi-ar fi bune in jocul Provocărilor verzi am dat de câteva pagini rupte de prin reviste - între acestea și una cu un articol despre anvelope (nu scrie pe pagini nici ce revista este, nici data). 

Am găsit pe internet câteva citate atribuite lui Eduard Michelin, fondatorul unei fabrici de anvelope. Le-am "adunat" numai pe cele despre anvelope și am pregătit postarea pentru Citate favorite, joc găzduit de Suzana pe blogul Floare de colt. Știu că e închis tabelul.

Îmi place tare mult mascota Michelin și... asta e! Scriu citate în care se zice despre anvelope.

Dacă faci reclamă pentru a spune minciuni, te vei ruina, dar dacă faci reclamă pentru a spune publicului adevărul și în special pentru a oferi informații, vei avea succes. Am învățat devreme că a-i spune unui om cum să folosească cel mai bine anvelopele și să-l faci să le dorească, era mult mai bine decât să încerci să-i spui că anvelopa ta este cea mai bună din lume. Dacă crezi că a ta este, lasă-l pe client să afle.

Trebuie să facem o anvelopă ușor de schimbat, nu doar de un mecanic, ci de oricine - chiar și de un imbecil.

Am început prin a oferi gratis hărțile și ghidurile noastre și a fost un principiu greșit. În ziua în care am găsit un ghid Michelin folosit pentru a sprijini o masă șchioapă, le-am pus preț.

(Ideea cu Bibendum, emblematica mascota Michelin, i-a venit când a văzut o grămadă de anvelope asemănătoare cu corpul unui om.) Nu avea nevoie decât de brațe, căci, fiind francez, voia să vorbească!

Restul textului nu e parte în jocul citatelor, ci curiozitate personala.

Edouard Michelin - câteva inovații 

Édouard Michelin (23 iunie 1859 - 25 august 1940) - industriaș francez care, împreună cu fratele său mai mare André, a fondat Michelin Tire Co. în 1888. Au realizat primele anvelope pneumatice care puteau fi îndepărtate și înlocuite cu ușurință. De asemenea, au introdus modele de benzi de rulare (portiunea anvelopei la exterior, deasupra flancului si care ia contact direct cu solul), anvelopele (cu) balon de joasă presiune și anvelopele armate cu cord de oțel. (cord = fibră rasucita sau fir din poliester, celofibra, nailon sau otel care asigura rezistenta carcasei anvelopei si curelelor).

Câteva informații din istoria anvelopelor

Roata a fost inventata cu mii de ani în urmă, dar abia la începutul secolului al XIX-lea oamenii au pus pentru prima dată cauciuc natural pe roti de lemn sau de fier - dar se uza foarte repede. In 1893, un inventator din Connecticut, Charles Goodyear, a descoperit procesul numit azi vulcanizare, proces ce presupune injectarea in cauciucul natural a unei cantități de sulf in anumite condiții de temperatură și presiune - cauciucul a devenit astfel mult mai ușor de modelat și mult mai rezistent la uzura. Anvelopele din cauciuc solid s-au bucurat de o tot mai mare popularitate, dar călătoria tot nu era lina, pentru că pasagerii tot erau zdruncinați (și nu din cauza drumurilor cu hârtoape).

In 1845, inginerul scoțian Robert Thomson a primit un brevet pentru prima anvelopa pneumatica (anvelopă cu aer). Succesul comercial al acestei anvelope e datorat unui alt scoțian, John Boyd Dunlop, care a încercat să-i facă fiului său mai plăcută plimbarea cu bicicleta. In 1888 Dunlop își brevetează noua anvelopa și deschide o fabrică de anvelope. 

In 1891, într-o zi, un biciclist francez a avut pană. A încercat să repare defecțiunea, dar n-a reușit pentru că anvelopa nu putea fi demontata de pe roata bicicletei. S-a dus să ceară ajutor unui compatriot, Eduard Michelin, despre care știa că lucrează cu cauciuc vulcanizat. De nouă ore a avut acesta nevoie pentru a repara anvelopa. Întâmplarea l-a impulsionat pe Michelin sa realizeze o anvelopa pneumatica ce putea fi scoasă de pe roata pentru a fi reparată mai ușor. 

Anvelopele lui Michelin au avut mare succes - în anul următor zece mii de bicicliști le foloseau, și erau foarte mulțumiți. Nu după mult timp, trăsurile pariziene aveau montate anvelope pneumatice, spre incantarea pasagerilor. In 1895, pentru a dovedi că aceste anvelope pot fi folosite și la vehicule cu motor, frații Michelin - Eduard și Andre - le-au montat pe o mașină de curse. Din nefericire, mașina a terminat cursa pe ultimul loc. Totuși, oamenii au fost așa de uimiți văzând aceste anvelope neobișnuite, încât s-au apucat sa le taie numai că sa vadă ce ascunseseră frații Michelin in ele.

In anii '30 și '40 ai secolului următor, noile materiale rezistente, cum ar fi vâscoză, nailonul și poliesterul, au luat locul materialelor mai fragile, că bumbacul și cauciucul natural. După cel de-al II-lea război mondial s-au pus bazele pentru realizarea unei anvelope care sa se fixeze etanș direct pe roata astfel încât să nu mai fie nevoie de o camera de aer. Evident, au urmat alte îmbunătățiri.

Ca fapt divers: în componența unei anvelope intra peste 200 de materii prime.

Sursa foto mascota:

https://m.wikidata.org/wiki/Q302895

Sursa foto Eduard Michelin:

https://fr.m.wikipedia.org/wiki/%C3%89douard_Michelin_(1859-1940)

Flori verticale. Miercurea fara cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte, 

jocul găzduit de Carmen pe blogul  Între vis și realitate.

De la Brașov, orașul sufletului meu.

Adolescente in balta

Ce mai fac copii? Se bălăcesc prin bălți, aleargă în patru labe pe strada. Treaba lor, în fond, cât timp joaca extravaganta, sa zic așa, nu e "defecțiune tehnică".

Aceste poze pentru jocul Reflexii in oglinda, preluat de la SoriN și găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate nu am reușit să le postez joi, ziua jocului, și n-am vrut să le postez chiar de Ziua copilului. Așa că, iata-le azi, ca o continuare - și completare - la Miercurea fara cuvinte.

Pozele sunt făcute în 26 decembrie 2023, când lichidam o țigară în balcon. Am văzut doua copile - cred că nu aveau vârsta mai mare de 12 ani (dar la cat de "corect" apreciez vârsta oamenilor...) -  oprindu-se lângă imensa balta care se formează de când fostul primar a asfaltat prin oraș aproape tot ce se putea, și "meșterii" astupând gurile de canal, au făcut se formeze un adevărat lac atunci când plouă. 

Puștoaicele și-au lăsat lucrurile pe bordura de langa tufele uscate și s-au avântat in balta. Nimic neobișnuit în asta - copii se mai joaca prin bălți - dar imediat s-au ghemuit și dădeau cu mâinile prin apa - s-or fi curățat (!) pe mâini de cine știe ce. Abia când le-am văzut sprijinindu-se cu palmele în balta și făcând pași a început să-mi pară curioasa activitatea lor. 

Terminandu-mi fumigena mi-a dat prin cap sa iau telefonul și să fac poze (sa filmez nu am vrut, din considerente... etice, sa zic). 

Puștoaica îmbrăcată în negru, pornind din balta, a plecat la plimbare in patru labe, practic, deplasandu-se cu viteza (dovada că avea ceva antrenament) prin zona. A mers așa circa 2-3 sute de metri, revenind la balta.

Când am făcut pozele nu știam ce vad. Abia de curând am aflat că e o noua "moda" printre adolescenți - fenomenul "blănoșilor" l-au numit unii, numindu-i therieni pe cei care se identifică cu anumite animale, umbla in patru labe, își pun masca și coada (sau nu) și se comportă în public ca animalul pe care îl imită.

După vreo 30 de minute cele două puștoaice și-au îmbrăcat hanoracele, și-au pus rucsacurile in spinare și au plecat liniștite, adoptând poziția și comportamentul bipedelor fara pene.

Theriene? Miercurea fara cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte, joc găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate. Invitați în joc tot cei care doresc. Informații pe blogul amintit.

Jocurile in viata omului.

Oamenii s-au jucat dintotdeauna - o dovedesc arheologia, literatura, etnografia. 

Jocurile sunt la fel de vechi ca civilizația însăși și la fel de variate ca aripile fluturilor. Pentru ele a fost cheltuită o cantitate fantastica de energie mintală. (M. Gardner)

Cine cercetează istoria civilizației omenești observa că jocul și munca formează cele două fețe ale activității omenești.

(I.C. Petrescu)

In timp, jocurile au ajuns un adevărat univers; sunt industrie, sunt știință. S-au realizat jocuri in mii de forme, pentru anumite vârste și pentru toate categoriile de vârstă. Se organizează târguri internaționale, concursuri etc.. 

Jocurile posedă unele din calitățile operei de artă. (A. Huxley)

Jocurile au importanță educativ-formativa, în general; jocurile logice, în special, au rol în conturarea și antrenarea memoriei, puterii de analiză, puterii de concentrare; dezvolta și antrenează suplețea gândirii, capacitatea de a evalua situații complexe, de a anticipa s.a.m.d..

Jocul este prima poezie a omului, el dezvolta toate forțele sale. (J. Paul)

Jocurile fac corpul mai viguros, mai suplu și mai rezistent, vederea mai pătrunzătoare, tactilul mai subtil, spiritul mai metodic și mai ingenios. Orice joc întărește, ascute, vreuna din capacitățile fizice sau intelectuale. (R. Callois)

Jocurile nu au granite - jocuri din Asia se joaca in Europa și invers, ca exemplu - se adresează oamenilor de toate categoriile de vârstă, indiferent de preocupări, de sex etc.. 

Jocul este o punte aruncata între copilărie și vârsta matură. (J. Chateau)

Omul este un om întreg numai atunci când se joaca. (Fr. Schiller)

Nicăieri omul nu a dovedit mai multa inventivitate decât în jocurile sale. (G.W. Leibniz)

Jocurile se adresează copilului din fiecare om. Sunt multi oameni - nu doar adulți, ci și copii influențați prin "educație" - care consideră că jocul ar fi ceva neserios și superficial, că aceia care își consacră timpul, pasiunea și talentul practicării sau inventării unor tipuri mereu mai sofisticate și mai diversificate de jocuri sau că cel care urmărește să le descifreze tâlcul, sa le joace, și-ar irosi forțele într-o activitate inutilă, activitate care e dincolo de sfera evenimentelor cu semnificație umană autentică.

Copilul are foarte de timpuriu înclinare spre jocuri. Aceasta înclinare nu trebuie suprimată ci supravegheată.

(Cicero)

Copiii trebuie să învețe jucandu-se. Orele de învățătură trebuie sa alterneze cu cele de exerciții și jocuri.

(J. B. Basedow)

Aceasta postare participa la jocul Citate favorite găzduit de Suzana.

Știați că... in jocul de Bridge schimbul de locuri se face după cu totul alte criterii decât la jocul de fotbal? ☺️

Citatele le-am copiat din "Cartea jocurilor", București, 1989 sau pe acolo, pentru că nu scrie, autor colectiv.

Concediu ameteala tehnica

Actualizare 29 martie. Luni, 25 martie, am returnat tableta pt că sistemul android avea "buba", fiind vechi. Am tot o tableta veche, dar ceva mai buna, de la o prietena care n-a mai folosit-o de ani. Nici de aici nu pot posta comentarii pe blogspot.

Aștept să sosească PC pe care l-am comandat. Pfuuu...

Incep sa mă simt caraghioasa.

Revin: tocmai ce am apăsat aiurea și am readus postarea la stadiul de schiță! 

Pot posta, dar nu pot comenta nici pe blogul meu - pare să fie ceva legat de cont. Daca dispar iar e pentru că nu mă duce mintea sa rezolv! Uuuuuf! 😢

Pe la mijlocul lunii ianuarie s-au bușit laptopul (notebook, fiind, de fapt) și am intrat în concediu obligatoriu - comoditatea, între altele, a prelungit acest concediu. Nu e prima ameteala tehnologică și, sigur, nu va fi ultima așa de lunga daca nu găsesc un curs unde sa învăț cum sa depanez astfel de aparate. La modul în care se dezvolta tehnologia in materie e cazul sa învăț, daca vreau să rămân "conectata". 

Am incercat o "reparație", dar fiind o buba tehno (hard) nu mi-a reușit. Am aflat "diagnosticul", dar "medicul" a fost prea ocupat să se ocupe (din motive obiective). 

Pentru că lipsa aparat = lipsa sursa venit principala m-am hotărât să cumpăr un PC second-hand. Cel mai aproape magazin de gen e departe de "zona de confort", dar... neavând de ales... mi-am făcut drum în acea direcție. PC second-hand aveau, dar... nu în magazin - ar fi trebuit să revin. Oh, nuuu! Și, la preț dublu, am cumpărat o tableta! Distracția a început acasă, cand am înțeles că e ca un telefon mai mare, și eu știu să utilizez telefonul doar pentru convorbiri și smsuri! Am tot butonat si ceva-ceva am reușit să pricep. Greu de tot - pentru mine! În aproape o săptămână nu am reusit sa învăț cum procedez pentru a face tot ceea ce am nevoie.

Tableta e buna, dar înteleg că e buna pentru.... trecut. Pfuuu! Asta e! Asta sunt și cu mine defilez - alta mama nu mai face.

La început, când am rămas fără aparatul preferat, m-am intoxicat serios la televizor. Mă refer la "știri" și "tocsouri". Mamaaa! Bate-ma de vrei, dar vino să mă iei! Așa o mestecare de cuvinte n-am mai auzit de când a devenit internetul accesibil pentru mulțimi. Zic unii:"nu-ți place, schimbi canalul/închizi televizorul". Mda! Ideea nu e că nu poți schimba rigola, ci e aceea că manipularea e cusuta cu ață alb pe fond negru. E mai mult dezinformare, abureală, scandal decât informare. In cazul "divertismentului" nu comentez: fiecare cu ale lui. 

La o fază aproape că am rămas holbată. Ziceau că la nivel de U.E. se simulează o criza alimentară și climatica - oamenii vor devastată magazinele, pentru alimente, se vor ucide între ei pentru hrana etc. s.a.m.d.. Un adevărat scenariu pentru un nou film "Jocurile foamei". Cu nu mulți ani în urmă au simulat "pandemie mondială" - virus agresiv, necunoscut, ucigător. Și în anul 2020 s-a "întâmplat" cam ca-n simulare. Curat noroc! Sau... ghinion?! 

Ce-am mai văzut la TV? Reclame la o mulțime de medicamente/ suplimente alimentare. Altfel spus: medicamente! medicamente! Incredibil! Cumperi extraveral, ca exemplu (care-i din plante, cică), numai cu rețetă verde, algocalmin numai cu rețetă, dar "suplimentele" cu extras de canabis sunt la liber - și se face propaganda pentru "liberalizarea ierbii". Mdeh! Așa o fi mai sănătos pentru populație.

Tot de la TV am aflat că șeful statului s-a oferit să intre în concurs pentru șefia Alianței Nord Atlantice în numele.... nostru, al cetățenilor. In numele meu sigur nu.

Și-am mai aflat despre un nou partid: partidul comasat român, adică.... partidul național liberal social democrat. UAU! Marele partid unic revine! 

Apoi... m-am saturat de tembelizor si am cumpărat o tableta in loc de PC sau laptop si iata-ma aici, ca un începător in fața unui ecran.

 Mă simt cam cum arată Miki in poza: mi-e ciuda că nu reușesc să rezolv singura aparatele... Miki avea alte motive pentru a avea atitudinea in cauza: a vrut să mai stea afară și... făcea pe supărata.

Adultii astia! Greu cu ei

Adulții ăștia! au determinat absenta mea pe aici, de luni pana acum.

Adulții ăștia! e un roman scris de Caroline Hulse în 2018, apărut și la noi tot în 2018, la Editura Corint Books, tradus de Alexandra Fusoi.

E genul de roman pe care nu l-aș cumpăra, de regula, fiind axata mai mult pe genurile thriller, polițist, conspirații, război etc. (pe scurt: acțiune – ficțiune sau nu). La fel și în cazul filmelor. Asta nu înseamnă, totuși, ca n-am citit multe, multe, multe alt gen (cel mai des evit romanele așa-zise de dragoste, romanele despre oameni care lupta cu boli grave etc. și, din 2020, nu ma mai interesează romanele/filmele cu și despre fel de fel de pandemii (dacă nu sunt cu... zombi).

Am făcut aceasta lunga introducere pentru a va spune ca sunt de acord cu ceea ce s-a scris în Daily Mail despre acest roman:

Experiența m-a învățat ca acele cărți din cititul cărora ți-e cu adevărat greu sa te oprești sunt foarte, foarte rare. Ei bine, aceasta este una dintre ele, o comedie de moravuri contemporane originala și extrem de inteligenta.

Chiar nu ma așteptam sa ma prindă. Am început-o cu reticenta, sa nu zic prejudecăți, pentru ca pe prima coperta scrie:

Doi părinti divorțați. Fiica lor. Noii lor parteneri de viața. O sărbătoare în familie... într-un fel sau altul. Ce-ar putea merge prost?

Ceva va merge prost, ni se spune – indirect – înainte de a deschide cartea.

Fiica, Scarlett (în vârsta de 7 ani, parca), e crescuta de mama ei, Claire Petersen avocata, o tipa echilibrata, și de partenerul acesteia: Patrick Asher, genul de tip obsedat de sănătate, de aspect, care-și, dorea sa participe la triatlon și se antrena în secret deoarece știa ca partenera nu ar fi fost de acord, și nu părea foarte încântată nici de diversele lui antrenamente zilnice.

Tatăl copilei, Matt Cutler, un tip care încă nu se maturizase, la cei treizeci și ceva de ani ai lui, și partenera lui: Alex, cerebrala, cercetătoare într-un laborator.

Romanul începe cu o scurta descriere despre locul în care familia extinsa amintita mai sus va petrece câteva zile, de Crăciun:

Happy Forest este locul ideal pentru destindere. (...) Aici, la Happy Forest, veți avea parte de amintiri care va vor însoți toată viața.

Pe pagina imediat următoare, transcrierea unui convorbiri telefonice cu operatorul de la urgențe:

Operator (O): Urgentele, ce serviciu?

Femeie (F): Avem nevoie de o ambulanța în parcul de vacanța Happy Forest.

O: Va aflați în pericol?

F: Vă rog, grăbiți-vă! Suntem în poligonul de tras cu arcul de lângă grota lui Moș Crăciun, peste drum de locul de fumat al spiridușilor.

O: Trebuie sa știu dacă va aflați în pericol in acest moment. E important.

F: Nu sunt în pericol, dar avem nevoie de o ambulanța. A fost rănit. A fost un accident. (...)

Apoi începe povestea, cu Matt și Alex, el spunându-i ei despre excursia pe care ar fi organizat-o Claire: toți cei patru și Scarlett. Scarlett îl plăcea mult pe Patrick, care se ocupa de ea, ii citea povești, o învăța reguli de buna-purtare în societate, reguli pe care Matt, tatăl, le ironiza. Dar n-o prea plăcea pe Alex, iubita tatălui, pe motiv ca era om de știința și oamenii de știința – se știe – fac experiențe pe animale iar ea, Scarlett, avea un prieten imaginar, Posey, un iepure de pluș aproape în întregime mov, diferite fiind burta și coada, albe – și o pata roșie, eticheta pe care scria Made în China.

Alex, cea prea calculata...

Matt fusese cel de-al doisprezecelea tip cu care avusese întâlnire în anul în care se despărțise de Steve, cel cu pelerina de Sherlock Holmes și cu unghii îngrijite, și se dovedise, cel cu o dispoziție intolerabil de proasta.

Alex își înregistra toate întâlnirile într-un tabel. Nu poți face experiențe de genul asta fără niciun fel de control. Își dăduse seama, încă de la început, de riscul inerent al întâlnirilor aranjate pe internet – cu fiecare întâlnire, așteptările ei aveau sa crească, pentru a justifica alegerile anterioare. În același timp, capitalul ei de întâlniri se reducea, din cauza vârstei tot mai avansate și a dimensiunii tot mai reduse a pieței netestate.

Era o situație brutala, dar Alex era realista. Așa ca își făcuse un tabel, ca să se asigure ca ia deciziile optime.

Întâlnirile pe internet erau, după părerea lui Alex, echivalentul în condiții de laborator al vieții reale, ca și cum ar fi dezvoltat o relație într-un vas Petri. Și, când faci așa ceva în condiții de laborator, faci deținând cunoștințele, cu evaluări corespunzătoare și eșantioane de control. În laboratorul lui Alex nu era loc de subiectivism egoist.

Mai sunt și alte personaje dar, cu o singura excepție, celelalte sunt prezentate doar în treacăt, abia schițate, dar schițate atât de bine încât am avut senzația ca am sărit vreo pagina unde era vorba despre ele.

Pe lângă ideea romanului si stilul in care e scris, mi-a plăcut absenta acelor descrieri lungi ale mediului înconjurător, descrierea amanutita a personajelor. Le descrie, dar din loc în loc; le descrie gesturile. Nu ma pricep la recenzii așa ca scriu cu_cuvintele mele: nu m-a plictisit cu descrieri, dar mi-am putut face o idee precisa (vorba să fie, pentru ca e subiectiva afirmația) despre personaje, despre cabana în care erau cazați, despre parc și despre celelalte – ca și cum aș fi urmărit un film.

E un roman foarte... aerisit; cursiv, fără floricele. Am zâmbit mult, m-am încruntat pe alocuri, mi-am spus de câteva ori haida-de! doar in filme! (și cărți).

Autoarea a conturat foarte bine - din punctul meu de vedere – câteva tipologii contemporane.

Mi-a plăcut romanul. Recunosc: nu e genul pe care l-aș reciti, mai ales ca nu am cum să-l uit, fiind o poveste de viața mai altfel. Sau, dacă uit despre ce-i vorba, mi-aș reaminti urgent (inclusiv unele amănunte) de la primele pagini.

Înscriu aceasta postare în tabelul jocului Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colt.

Cartea este prezentata de Daisy. Romanul a fost trimis de Daniela (Blogul Danutei), dar Daisy este cea care a însoțit celelalte daruri și a avut parte de o mica aventura. Despre mica aventura și celelalte daruri urmează sa scriu. Mulțumesc, Daniela!