2024-01-18

Adultii astia! Greu cu ei

o carte langa o papusa inalta, cu par lung si blond, cu ochi albastri, imbracata cu bluza pufoasa alb si roz si pantaloni roz din jerse
Adulții ăștia! au determinat absenta mea pe aici, de luni pana acum.

Adulții ăștia! e un roman scris de Caroline Hulse în 2018, apărut și la noi tot în 2018, la Editura Corint Books, tradus de Alexandra Fusoi.

E genul de roman pe care nu l-aș cumpăra, de regula, fiind axata mai mult pe genurile thriller, polițist, conspirații, război etc. (pe scurt: acțiune – ficțiune sau nu). La fel și în cazul filmelor. Asta nu înseamnă, totuși, ca n-am citit multe, multe, multe alt gen (cel mai des evit romanele așa-zise de dragoste, romanele despre oameni care lupta cu boli grave etc. și, din 2020, nu ma mai interesează romanele/filmele cu și despre fel de fel de pandemii (dacă nu sunt cu... zombi).

Am făcut aceasta lunga introducere pentru a va spune ca sunt de acord cu ceea ce s-a scris în Daily Mail despre acest roman:

Experiența m-a învățat ca acele cărți din cititul cărora ți-e cu adevărat greu sa te oprești sunt foarte, foarte rare. Ei bine, aceasta este una dintre ele, o comedie de moravuri contemporane originala și extrem de inteligenta.

Chiar nu ma așteptam sa ma prindă. Am început-o cu reticenta, sa nu zic prejudecăți, pentru ca pe prima coperta scrie:

Doi părinti divorțați. Fiica lor. Noii lor parteneri de viața. O sărbătoare în familie... într-un fel sau altul. Ce-ar putea merge prost?

Ceva va merge prost, ni se spune – indirect – înainte de a deschide cartea.

Fiica, Scarlett (în vârsta de 7 ani, parca), e crescuta de mama ei, Claire Petersen avocata, o tipa echilibrata, și de partenerul acesteia: Patrick Asher, genul de tip obsedat de sănătate, de aspect, care-și, dorea sa participe la triatlon și se antrena în secret deoarece știa ca partenera nu ar fi fost de acord, și nu părea foarte încântată nici de diversele lui antrenamente zilnice.

Tatăl copilei, Matt Cutler, un tip care încă nu se maturizase, la cei treizeci și ceva de ani ai lui, și partenera lui: Alex, cerebrala, cercetătoare într-un laborator.

Romanul începe cu o scurta descriere despre locul în care familia extinsa amintita mai sus va petrece câteva zile, de Crăciun:

Happy Forest este locul ideal pentru destindere. (...) Aici, la Happy Forest, veți avea parte de amintiri care va vor însoți toată viața.

Pe pagina imediat următoare, transcrierea unui convorbiri telefonice cu operatorul de la urgențe:

Operator (O): Urgentele, ce serviciu?
Femeie (F): Avem nevoie de o ambulanța în parcul de vacanța Happy Forest.
O: Va aflați în pericol?
F: Vă rog, grăbiți-vă! Suntem în poligonul de tras cu arcul de lângă grota lui Moș Crăciun, peste drum de locul de fumat al spiridușilor.
O: Trebuie sa știu dacă va aflați în pericol in acest moment. E important.
F: Nu sunt în pericol, dar avem nevoie de o ambulanța. A fost rănit. A fost un accident. (...)

Apoi începe povestea, cu Matt și Alex, el spunându-i ei despre excursia pe care ar fi organizat-o Claire: toți cei patru și Scarlett. Scarlett îl plăcea mult pe Patrick, care se ocupa de ea, ii citea povești, o învăța reguli de buna-purtare în societate, reguli pe care Matt, tatăl, le ironiza. Dar n-o prea plăcea pe Alex, iubita tatălui, pe motiv ca era om de știința și oamenii de știința – se știe – fac experiențe pe animale iar ea, Scarlett, avea un prieten imaginar, Posey, un iepure de pluș aproape în întregime mov, diferite fiind burta și coada, albe – și o pata roșie, eticheta pe care scria Made în China.

Alex, cea prea calculata...
Matt fusese cel de-al doisprezecelea tip cu care avusese întâlnire în anul în care se despărțise de Steve, cel cu pelerina de Sherlock Holmes și cu unghii îngrijite, și se dovedise, cel cu o dispoziție intolerabil de proasta.

Alex își înregistra toate întâlnirile într-un tabel. Nu poți face experiențe de genul asta fără niciun fel de control. Își dăduse seama, încă de la început, de riscul inerent al întâlnirilor aranjate pe internet – cu fiecare întâlnire, așteptările ei aveau sa crească, pentru a justifica alegerile anterioare. În același timp, capitalul ei de întâlniri se reducea, din cauza vârstei tot mai avansate și a dimensiunii tot mai reduse a pieței netestate.

Era o situație brutala, dar Alex era realista. Așa ca își făcuse un tabel, ca să se asigure ca ia deciziile optime.

Întâlnirile pe internet erau, după părerea lui Alex, echivalentul în condiții de laborator al vieții reale, ca și cum ar fi dezvoltat o relație într-un vas Petri. Și, când faci așa ceva în condiții de laborator, faci deținând cunoștințele, cu evaluări corespunzătoare și eșantioane de control. În laboratorul lui Alex nu era loc de subiectivism egoist.

Mai sunt și alte personaje dar, cu o singura excepție, celelalte sunt prezentate doar în treacăt, abia schițate, dar schițate atât de bine încât am avut senzația ca am sărit vreo pagina unde era vorba despre ele.

Pe lângă ideea romanului si stilul in care e scris, mi-a plăcut absenta acelor descrieri lungi ale mediului înconjurător, descrierea amanutita a personajelor. Le descrie, dar din loc în loc; le descrie gesturile. Nu ma pricep la recenzii așa ca scriu cu_cuvintele mele: nu m-a plictisit cu descrieri, dar mi-am putut face o idee precisa (vorba să fie, pentru ca e subiectiva afirmația) despre personaje, despre cabana în care erau cazați, despre parc și despre celelalte – ca și cum aș fi urmărit un film.

E un roman foarte... aerisit; cursiv, fără floricele. Am zâmbit mult, m-am încruntat pe alocuri, mi-am spus de câteva ori haida-de! doar in filme! (și cărți).

Autoarea a conturat foarte bine - din punctul meu de vedere – câteva tipologii contemporane.

Mi-a plăcut romanul. Recunosc: nu e genul pe care l-aș reciti, mai ales ca nu am cum să-l uit, fiind o poveste de viața mai altfel. Sau, dacă uit despre ce-i vorba, mi-aș reaminti urgent (inclusiv unele amănunte) de la primele pagini.

Înscriu aceasta postare în tabelul jocului Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colt.

Cartea este prezentata de Daisy. Romanul a fost trimis de Daniela (Blogul Danutei), dar Daisy este cea care a însoțit celelalte daruri și a avut parte de o mica aventura. Despre mica aventura și celelalte daruri urmează sa scriu. Mulțumesc, Daniela!

18 comentarii:

  1. Parece ser um bom livro, Atualmente só gosto de ler romance.
    Amiga tenha um 2024 com muitas alegrias.

    Beijinhos, paz e luz.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Olá Fátima!
      É um livro fácil de ler, agradável.

      Obrigado, querido amigo! Desejo que você tenha um ano de muita paz e luz! E alegrias!
      Beijinhos!

      Ștergere
  2. Gracias por la reseña. Parece interesante. Tomó nota te mando un beso.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Con mucho gusto!
      Es agradable y fácil de leer.
      Te mando un beso.

      Ștergere
  3. frumoase citatele pe care le-ai introdus, Diana draga!
    Ma bucur ca ai publicat tu prima parerea despre roman :-) Acum am dat si eu "unda verde" articolului pe care-l pregatisem.
    Pupici si îmbratisari, de la trio pentru quattro. Un satrt bun in weekend!😘 💕 💖 🐾 🤗

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alex e personajul care mi s-a parut cel mai... complex, care intelegea cel mai bine (intre cei de acolo) firea umana. 😊 Doar era cercetatoare. 😃

      Pfuuuu, Carmen draga! 😊 💕 Publicasem deja textul cand am citit pe undeva ca aveai in ciorna impresiiile despre roman, si pentru ca am lipsit cam mult m-am gandit ca ati facut, poate, o intelegere pentru "data publicarii" impresiilor... Am cautat, dar pentru ca nu am gasit ceva de gen n-am retransformat textul in ciorna. 😊
      Imbratisari si pupici de la quattro pentru trio! ❤ 😘 💞 🐾 🤗
      Multumesc! Daca va fulgui pana dimineata vom avea un strat de vreo 5 cm de zapada... apoasa (sper sa mai inghete un pic fulgii, sa fie zapada pufoasa) 😊 Weekend frumos! ❤ Am scris "Duminca frumoasa!" initial 😂 La Suzana, cred, am scris asa si nu mi-am dat seama ca abia a inceput ziua de sambata! Daca ieri n-am avut de muncit... deh. 😊

      Ștergere
  4. Am programat si eu pentru mâine articolul meu despre carte. Eu am fost...ceva mai critică cu personajele nu cu cartea. Nu părea la început, dar mi-a plăcut, și deși nu ar fi intrat pe lista mea de cărti de recitit, acum chiar nu mai e nevoie că scriind despre ea chiar am reținut mai mult decât mi-aș fi imaginat. De acord cu citatul de pe copertă ( Daily Mail), doar că eu nu am văzut comedia în această carte, cel puțin nu la prima lecturare. Apoi trebuie ssă recunosc, am și râs căutând pasajul pe care vroiam să-l citez în articol, dar prima impresie când am cititi coperta a fost : Unde-i comedia?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit, si m-am cam intins la comentat... 😊
      La fel: initial m-am intrebat unde-i comedia, dar e - la greu! - ceea ce se numeste "comic de situatie".
      Tot la fel: am retinut mai mult decat m-as fi asteptat. Cred ca are acest "efect" pentru ca nu are "umplutura", autoarea nu se pierde in amanunte irelevante...
      Si nu-mi venea sa-l las din mana prea mult pentru ca voiam sa aflu cine, ce cu "serviciul de urgente" (n-am reusit sa ma prind - a fost nevoie sa ajung la momentul in care s-a intamplat). 😊
      Personajele imi par... vii si... umane. Nu-s, unele, siropos de empatice, blande, bune si, altele, plictisitor de rele, egoiste, narcisiste. Acum ziceam "imi place", un personaj, pentru ca mai apoi sa zic, despre acelasi: "nu-mi place", iar "imi place" si tot asa. 😃
      Din punctul meu de vedere e un roman... haios, si scris intr-un stil interesant.

      Ștergere
    2. nici eu nu am râs... nicaieri :) deci... ca si Niko, ma intreb, unde-i comdia! ☺

      Ștergere
    3. Doar modul in care interactionau personajele si mi se pare amuzant efortul lor de a fi ok in situatia data... Sunt ironii amuzante: Patrick, cel care se antreneaza pentru triatlon dar ezita sa-i spuna partenerei; cum zice la telefon unde trebuie sa vina ambulanta - "peste drum de locul de fumat al spiridusilor"; Patrick, vesnic in sort, alergand si intinzandu-si muschii, temandu-se ca nu si-a adus destule oua pentru dieta, nestiind ca Alex si Matt sunt amatori de oua... 😊 Pe mine m-a amuzat.
      Mihaela a ras cautand pasajul pe care sa-l scrie pe blog. 😊
      ❤ 😘

      Ștergere
  5. Azi am terminat si eu de citit - mi-a luat vreo 3 zile ... :))) Un adevarat record. Dar am citit cand reuseam si eu sa prind cateva momente fara sa ma intrerupa cineva din ce citesc. Uneori noaptea - cand a mers greu pentru ca nu reusesc sa focalizez... De fapt saptamana asta cu greu m-am putut concentra :P. Nici vremea nu ma ajuta.
    Am fost putin derutata pentru prima partea a cartii - cumva (poate si traducerea) nu am plasat corect locul unde se petrece actiunea si multe chestiuni nu se legau (am crezut ca are loc in State - asta pentru ca nu scrie nimic despre autoare si nu am avut timp sa caut pe net). Eu cand citesc fac filmul - efectiv se contureaza personajul si uneori nici nu mai sunt atenta la nume ... Ca uite, Posey e un nume ce sugereaza destul de bine Anglia :))).

    Eu cartea asta o vad ecranizata si cu mari sanse de a deveni o comedie simpatica.. :)))). Chiar mi-a placut. Mai putin partea cu fazanul. ... aia nu mii-a placut deloc. Ma intreb daca nu putea totusi sa fie salvat, dar nah... inteleg in acelasi timp ca daca nu ar fi putut fi, actiunea lui Alex avea sens.

    Nu stiu cand voi reusi sa fac si articolul. Probabil ca in februarie :))))) codasa voi fi clar.

    pupici cu drag

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Circa si ceva cam atat mi-a luat si mie sa citesc, si nici n-am aparut online tocmai pentru a termina cartea - ce era "timp liber" era pentru citit aceasta carte. :-)
      Scrie pe undeva si numele unui oras, a unei zone... Doar Nottingham am retinut. Mie, Posey nu mi-ar fi sugerat Anglia nici de as fi fost amenintata cu bataia. :-)))
      Cam la fel fac si eu - nu prea tin minte numele intreg (prenumele, da, in general) si "vizualizez".
      Nu prea cred ca fazanul avea vreo sansa, dupa cum a fost descris... Tare nu mi-a placut faza si ma intrebam de ce a fost introdusa - mai apoi, m-am prins. :D
      Ar putea "deveni" film si pentru ca romanul are "alura" de scenariu, in parte.
      Si mie mi-a placut.
      Eeeee! Bine si-n februarie! :-) Doar nu ne fugareste cartea.
      Pupici cu drag! <3

      Ștergere
  6. Am citit la Carmen despre ea, am trecut-o pe listă, dar o las pentru o vacanță, cândva.
    Weekend frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din punctul meu de vedere, e o carte care se citeste repede - dupa ce te obisnuiesti cu... stilul in care e scrisa.
      Multumesc! Duminica frumoasa!

      Ștergere
  7. Pare ok...

    Referitor la pandemie, am văzut o super comedie franțuzească despre covid. Umorul, cu siguranță, s-a născut în Franța.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi-a placut cartea - imi pare hazlie.

      Ooooo! Daca e film facut de francezi il voi cauta. 😊 Nu pot uita filmul "Cu ce ti-am gresit eu, Doamne?" (total "incorect politic"). Multumesc pentru recomandare.

      Ștergere
  8. Ce frumos ai scris! Eu azi m-am apucat de citit. Cartea se pare ca nu e genul meu si clar daca as fi citit descrierea nu as fi cumpărat-o. Dar asta a fost si ideea, să citim o carte aleasă după titlu sau copertă, titlul mi-a plăcut mai mult decât coperta și să vedem dacă ne place și conținutul.
    Merg mai greu cu cititul, că încă imi protejez ochii... Te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru compliment!
      Nici eu nu as fi cumparat cartea (nu e, clar, nici genul meu, dar cum imi plac "experientele"...), Mi-a placut sa o citesc. Mai greu a fost cu "demaratul", apoi m-a prins pentru ca mi-a "permis" sa-mi imaginez ce vreau in jurul personajelor, sa mi le imaginez cum vreau...
      Cu acest titlu, ma gandeam la altceva, dar se potriveste: adultii sunt doar niste copii mari. 😊
      Sper sa isi revina total, cat mai curand! ❤ Pupici!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.