Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen, continuat de Călin Hera
şi preluat de Carmen, din nou. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc.
Citind povestea, pare şi mai frumoasă fotografia! Şi eu am probleme cu unele amintiri. Nu ştiu dacă nu e suprapunere, deşi pot jura că a fost aşa cum îmi amintesc eu.
Multumesc. :) Si eu pot jura ca unele pe care mi le amintesc sunt asa cum le vad eu in minte - dar numai pentru mine par a fi reale. :) Poate chiar sunt; cine poate sti cu certitudine? Happy WW!
o Doamne! iti vine sa o strangi in brate, scumpa de ea... Sta pricazita in mijloc de drum, trista precum "oaia neagra a familiei" 😍 Cat este de scumpa! happy WW Diana draga. PS: nu a trecut "sansa"... poti sa vii oricand se potriveste bine programului tau. o zi doua voi incerca sa imi iau si eu liber. si avem weekendul la dispozitie... deci, fa-ti o ferastra si hai. Pupici 😘
Cred ca asa cum ai descris scena am cam gandit si eu cand am ales fotografia. :) Am luat pisoiul de pe "strazile Internetului" si l-am adus "acasa". :)
Multumesc, Carmen draga! <3 Dupa "semne", pare ca ma aglomerez tot mai mult in loc sa ma eliberez. :) De exemplu, ieri m-au rugat niste prieteni sa stau la ei, pentru ca pleaca si tocmai acum vin muncitorii sa "izoleze" blocul... Luni m-a rugat o doamna sa caut o solutie juridica pentru o problema de familie... Si tot asa, pe langa "ale mele si/sau ale noastre". Nu vreau sa spun "nu" - unii sunt prieteni, altii foarte dragi, doamna are nevoie de ajutor si nu are bani... Te imbratisez cu drag! <3 Imbratisari si pupici, de la trio pentru trio! <3 P.S. Un moment tot va veni, si daca se poate... :)
<3 am citit !!!! cand eram mici tot salvam pui de pisica gasiti prin cartier si apoi le gaseam casute. Odata erau doi unul tarcat gri altul tarcat portocaliu. Doi tigrisori... ah ce ne atasasem de ei... Si ce triste am fost (mai ales eu si prietena mea din copilarie Andreea - "mamele" animalutelor lol- cand a trebuit sa ii inmanam... un timp ne-am tot dus sa ii vedem prin gard (nu erau departe dar cei de acolo s-au dovedit in final cam nesuferiti cu noi :(). Un matz negru cu niste ochi absolut superbi a aparut in gradina bunicilor exact in ziua cand ne-am luat ramas bun de la bunica noastra Maia... ne-a alinat cumva in ziua aia matzul negru si lipicios. Bunica noastra ii chema pe pisoiasii pripasiti pe la noi la masa si abia asteptam momentul. In decursursul timpului doua feline mi-au ramas in amintire mai ales: Andrei - un motan mai in varsta si extrem dar extrem de bland. Cred ca puteai sa il pui si in cap si chiar sa il mangai pe codita ca nu iti facea nimic ...dragul de el. (avea pete galbui pe blanita cu al si gri) Andreea - o pisicuta pe care am "salvat-o" de verii nostrii :))) care o tot urmareau prin nuc - si care tot asa era o dragalasa targata, gri. ah da... si ultima de care imi amintesc a fost cred o "ruda" (posibil fetita ei) a Andreei (pisica lol) care era cam salbatica si nesuferita :))) dar cu ea chiar avem poze.. :))).
Oh! De-ar fi fost dupa mine si sora mea... toate vietatile pui ar fi ajuns in "ograda" noastra. :) Sunt minunate amintirile pe care le descrii! Stiu cum arata si cei portocalii, de aproape - avem un salbatic. :) E pe YT un video in care apare un motan care seamana bine cu Pufitica - si se comporta ca el (salvasem link-ul acum cativa ani dar... probleme de PC s-au ivit si multe "salvate" s-au pierdut). Daca reusesc sa-l regasesc o sa-l postez, sa vada si altii cum se comporta Pufitica atunci cand nu-i place cineva. Oricum, cand avem musafiri il "izolam". :) Andrei si Andreea! Fain de tot! :) 'Ca ai pomenit de nesuferiti. Prin clasa a II-a sau a III-a, impreuna cu o pritena de la bloc, fugeam de baietii care voiau sa-mi ia din brate un pui de pisoi (gri) gasit, si voiau sa-l omoare (tampitii au mai ucis pisoi, dar asta e alta poveste) :( Ne-am zis sa il punem intr-o curte si... l-am pus. Nici bine nu l-am lasat peste gard (numai noi stim cat ne-am chinuit, pentru ca nu voiam sa-l aruncam pur si simplu) cand a iesit o doamna dintr-o casa si ne-a zis ca acolo stau niste... nesuferiti care s-au legat si de pisicile care vin prin curtea ei, unde gasesc hrana. Sa ne vezi atunci cat ne-am chinuit sa intram in curtea aceea, peste gard - am reusit, am luat pisoiul si l-a luat doamna care ne informase... :)
"Acel" pisoi isi are fotografia doar in suflet - poza aceasta am luat-o de pe pixabay. Mi-ar fi placut sa am o poza cu "acel" pisoi! :) Multumeac, la fel!
Inca nu am citit povestea pisicutei, dar imaginea parca o si vad pe o coperta de carte. E adorabila! Tot se poarta scrieri cu personaje - animalute! Ia sa te gandesti! Pupici si Happy WW, draga Diana! <3
Nu-mi da idei! :) La un moment dat am adunat (de pe net) multe poze cu pisici si caini in diferite ipostaze visand sa... realizez un fel de "carte cu poze si dialoguri scurte". Intre timp altele au devenit prioritare. Dar nu-i tarziu. :) Doar ca trebuie sa culeg alte poze acum. :) Multumesc, Suzana draga! Zi de joi super-faina iti doresc! Pupici! <3
Poate e doar in imaginatia mea, dar aproape toti pisoii pe care-i intalnesc parca isi doresc sa fie luati acasa. :) Ieri, cand am iesit din scara blocului, cred ca l-am intalnit pe cel care miorlaia cu o seara inainte - un tarcat cu maro, alb, negru, galbui - tare jucaus si tare bland, care aproape ca se incurca intre picioarele trecatorilor si statea sa fie mangaiat. Dragul de el! I-am dus mancare cand m-am intors (nu mai era in zona) si sper sa fi apucat si el sa pape. Zi frumoasa iti doresc! <3
Minunată fotografie! Au pisoii ăștia o privire.... de te topesc la suflet. Nu ai cum să nu-i iubești, oricât de nesuferite ajung mai târziu mâțele, când încep să facă tot felul de boroboațe. Dar când sunt mici... sunt dulci de tot. Mă duc acum să citesc articolul cu explicația! Numai bine, dragă Diana! :-)
Au acest dar de a cuceri suflete! Cand se gudura e ca si cum ne-ar lingusi, ca si cum noi am fi ratiunea vietii lor si apoi...! :)) Pas de a te mai intelege cu ele. :) Dar tot dragi ne sunt; iar cand sunt miiiici... Ioi! <3 Multumesc, la fel, Alex draga! :)
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.
Ce privire poate să aibă pufosul ăsta! Mmmmuah! ♥
RăspundețiȘtergereHappy WW, dragă Diana!
Cere sa fie luat in brate si tinut la caldurica. :)
ȘtergereMultumesc! Happy WW, Zina draga!
Citind povestea, pare şi mai frumoasă fotografia!
RăspundețiȘtergereŞi eu am probleme cu unele amintiri. Nu ştiu dacă nu e suprapunere, deşi pot jura că a fost aşa cum îmi amintesc eu.
Multumesc. :)
ȘtergereSi eu pot jura ca unele pe care mi le amintesc sunt asa cum le vad eu in minte - dar numai pentru mine par a fi reale. :) Poate chiar sunt; cine poate sti cu certitudine?
Happy WW!
o Doamne! iti vine sa o strangi in brate, scumpa de ea... Sta pricazita in mijloc de drum, trista precum "oaia neagra a familiei" 😍 Cat este de scumpa!
RăspundețiȘtergerehappy WW Diana draga.
PS: nu a trecut "sansa"... poti sa vii oricand se potriveste bine programului tau. o zi doua voi incerca sa imi iau si eu liber. si avem weekendul la dispozitie... deci, fa-ti o ferastra si hai. Pupici 😘
Cred ca asa cum ai descris scena am cam gandit si eu cand am ales fotografia. :) Am luat pisoiul de pe "strazile Internetului" si l-am adus "acasa". :)
ȘtergereMultumesc, Carmen draga! <3 Dupa "semne", pare ca ma aglomerez tot mai mult in loc sa ma eliberez. :) De exemplu, ieri m-au rugat niste prieteni sa stau la ei, pentru ca pleaca si tocmai acum vin muncitorii sa "izoleze" blocul... Luni m-a rugat o doamna sa caut o solutie juridica pentru o problema de familie... Si tot asa, pe langa "ale mele si/sau ale noastre". Nu vreau sa spun "nu" - unii sunt prieteni, altii foarte dragi, doamna are nevoie de ajutor si nu are bani...
Te imbratisez cu drag! <3
Imbratisari si pupici, de la trio pentru trio! <3
P.S. Un moment tot va veni, si daca se poate... :)
<3 am citit !!!! cand eram mici tot salvam pui de pisica gasiti prin cartier si apoi le gaseam casute. Odata erau doi unul tarcat gri altul tarcat portocaliu. Doi tigrisori... ah ce ne atasasem de ei... Si ce triste am fost (mai ales eu si prietena mea din copilarie Andreea - "mamele" animalutelor lol- cand a trebuit sa ii inmanam... un timp ne-am tot dus sa ii vedem prin gard (nu erau departe dar cei de acolo s-au dovedit in final cam nesuferiti cu noi :().
RăspundețiȘtergereUn matz negru cu niste ochi absolut superbi a aparut in gradina bunicilor exact in ziua cand ne-am luat ramas bun de la bunica noastra Maia... ne-a alinat cumva in ziua aia matzul negru si lipicios. Bunica noastra ii chema pe pisoiasii pripasiti pe la noi la masa si abia asteptam momentul. In decursursul timpului doua feline mi-au ramas in amintire mai ales:
Andrei - un motan mai in varsta si extrem dar extrem de bland. Cred ca puteai sa il pui si in cap si chiar sa il mangai pe codita ca nu iti facea nimic ...dragul de el. (avea pete galbui pe blanita cu al si gri)
Andreea - o pisicuta pe care am "salvat-o" de verii nostrii :))) care o tot urmareau prin nuc - si care tot asa era o dragalasa targata, gri.
ah da... si ultima de care imi amintesc a fost cred o "ruda" (posibil fetita ei) a Andreei (pisica lol) care era cam salbatica si nesuferita :))) dar cu ea chiar avem poze.. :))).
Pupici. Happy WW :D
Oh! De-ar fi fost dupa mine si sora mea... toate vietatile pui ar fi ajuns in "ograda" noastra. :)
ȘtergereSunt minunate amintirile pe care le descrii! Stiu cum arata si cei portocalii, de aproape - avem un salbatic. :) E pe YT un video in care apare un motan care seamana bine cu Pufitica - si se comporta ca el (salvasem link-ul acum cativa ani dar... probleme de PC s-au ivit si multe "salvate" s-au pierdut). Daca reusesc sa-l regasesc o sa-l postez, sa vada si altii cum se comporta Pufitica atunci cand nu-i place cineva. Oricum, cand avem musafiri il "izolam". :)
Andrei si Andreea! Fain de tot! :)
'Ca ai pomenit de nesuferiti. Prin clasa a II-a sau a III-a, impreuna cu o pritena de la bloc, fugeam de baietii care voiau sa-mi ia din brate un pui de pisoi (gri) gasit, si voiau sa-l omoare (tampitii au mai ucis pisoi, dar asta e alta poveste) :( Ne-am zis sa il punem intr-o curte si... l-am pus. Nici bine nu l-am lasat peste gard (numai noi stim cat ne-am chinuit, pentru ca nu voiam sa-l aruncam pur si simplu) cand a iesit o doamna dintr-o casa si ne-a zis ca acolo stau niste... nesuferiti care s-au legat si de pisicile care vin prin curtea ei, unde gasesc hrana. Sa ne vezi atunci cat ne-am chinuit sa intram in curtea aceea, peste gard - am reusit, am luat pisoiul si l-a luat doamna care ne informase... :)
Zi frumoasa! Pupici! <3
Simpatic foc! Happy WW! :)
RăspundețiȘtergereAsa-i?! :)
ȘtergereMultumesc! Zi frumoasa!
L-ai pozat in realitate si in suflet.Amintiri profunde.O zi buna!
RăspundețiȘtergere"Acel" pisoi isi are fotografia doar in suflet - poza aceasta am luat-o de pe pixabay. Mi-ar fi placut sa am o poza cu "acel" pisoi! :)
ȘtergereMultumeac, la fel!
Inca nu am citit povestea pisicutei, dar imaginea parca o si vad pe o coperta de carte. E adorabila! Tot se poarta scrieri cu personaje - animalute! Ia sa te gandesti!
RăspundețiȘtergerePupici si Happy WW, draga Diana! <3
Nu-mi da idei! :) La un moment dat am adunat (de pe net) multe poze cu pisici si caini in diferite ipostaze visand sa... realizez un fel de "carte cu poze si dialoguri scurte". Intre timp altele au devenit prioritare. Dar nu-i tarziu. :) Doar ca trebuie sa culeg alte poze acum. :)
ȘtergereMultumesc, Suzana draga! Zi de joi super-faina iti doresc! Pupici! <3
Pisoiul astati-a ramas in imaginatie si-n suflet!
RăspundețiȘtergerePerfect adevarat! :)
ȘtergereBună Diana!
RăspundețiȘtergereSuperbă pufoșenia,are ochii triști!
Un sfârșit de săptămână cât mai plăcut,draga mea!
Pupici și mulțumiri de vizită!
Buna, Elena draga!
ȘtergereEra, inca, al nimanui - probabil. :)
Multumesc. Zile senine iti doresc sa ai!
Imbratisari si pupici, cu drag!
Wow !
RăspundețiȘtergereNu ar fi o întâlnire pe care s-o uit dacă ar fi să-l întâlnesc noaptea!
Un pisoi de culoarea noptii! :) Se camufleaza bine. :)
ȘtergereCe frumușel! Parcă te roagă să-l iei acasă. Am citit și povestea pisoiașului. Te și vedeam micuță, lipită toată de o pufoșenie negruță. :)
RăspundețiȘtergerePoate e doar in imaginatia mea, dar aproape toti pisoii pe care-i intalnesc parca isi doresc sa fie luati acasa. :)
ȘtergereIeri, cand am iesit din scara blocului, cred ca l-am intalnit pe cel care miorlaia cu o seara inainte - un tarcat cu maro, alb, negru, galbui - tare jucaus si tare bland, care aproape ca se incurca intre picioarele trecatorilor si statea sa fie mangaiat. Dragul de el! I-am dus mancare cand m-am intors (nu mai era in zona) si sper sa fi apucat si el sa pape.
Zi frumoasa iti doresc! <3
Minunată fotografie! Au pisoii ăștia o privire.... de te topesc la suflet. Nu ai cum să nu-i iubești, oricât de nesuferite ajung mai târziu mâțele, când încep să facă tot felul de boroboațe. Dar când sunt mici... sunt dulci de tot.
RăspundețiȘtergereMă duc acum să citesc articolul cu explicația!
Numai bine, dragă Diana! :-)
Au acest dar de a cuceri suflete! Cand se gudura e ca si cum ne-ar lingusi, ca si cum noi am fi ratiunea vietii lor si apoi...! :)) Pas de a te mai intelege cu ele. :) Dar tot dragi ne sunt; iar cand sunt miiiici... Ioi! <3
ȘtergereMultumesc, la fel, Alex draga! :)