2018-03-30

Program cu publicul la căminul de bătrâni

Vârstnicii (dar nu numai) care nu mai au pe nimeni (sau care au) şi sunt incapabili să se descurce singuri, din diverse motive, se internează (sau sunt internaţi) într-un cămin. Unii – cazurile sociale, in special, dar şi cei cu venituri mici – îşi găsesc adăpost, şi oameni care să-i îngrijească, într-un cămin “de stat”. Cei care-şi permit găsesc adăpost şi îngrijire într-un cămin privat.
Programul de lucru cu publicul, la stat, este de luni până vineri de la 8:00 la 17:00, împărţit: de la 8:00-10:00 si de la 12:00 la 18:00! Dacă munceşti şi vrei să vizitezi pe cineva de acolo… hai pa! Dacă nu poate el să iasă stai şi te uiţi ca viţelul la poarta nouă sau te învoieşti de la muncă sau… portarul îţi permite să nu respecţi programul.
Program de vizită la unul dintre căminele private: între 10:00 şi 12:00 şi apoi între 14:00 şi 17:00. La fel! Dacă munceşti… ai încurcat-o, când omul drag nu poate veni afară.  O limită, pentru seară, ar fi de înţeles, dar orele 17 şi 18 sunt absurde! Mulţi oameni sunt încă la serviciu la aceste ore.
Cum îşi permit aceşti “privaţi” să facă aşa ceva, ba să mai şi interzică orice vizită pe motiv de… gripă? Nu poţi vizita omul drag, conştient dar total incapabil in urma unui atac vascular cerebral, şi despre care medicul a afirmat că mai poate trăi “două zile, două săptămâni sau două luni”, să nu-i dai gripă!! Să nu le dai celorlaţi internaţi… Chiar dacă nu ai simptomele virusului gripei e posibil să fii ceea ce se numeşte “purtător sănătos”.
Omul drag aflat într-o astfel de situaţie are nevoie să ştie că nu este abandonat, că rudele şi prietenii se gândesc la el, că fac tot ce pot să îi uşureze suferinţa, să îl ajute să îşi revină, iar cei care încasează un sac de bani pentru a avea grijă de omul tău drag îţi trântesc in faţă că nu ai voie să-l vizitezi, să-l ţii de mână, să-i vorbeşti!
Hei, aici Pământul! Ne aude cineva?! Pentru a proteja pe cei internaţi există măşti, halate, papuci, mănuşi – toate “sterilizate”, dar e mai simplu să interzici.
Ce faci in astfel de situaţii? In primul rând te gândeşti să reclami la “Protecţia consumatorului”. Nu-i greu s-o faci, dar cunoşti cu cine ai de-a face şi ştii sigur că indivizii reclamaţi îţi vor permite să vizitezi omul drag dar… ce-or să facă atunci când nu eşti acolo? Vor fi grijulii cu bolnavul? Haida-de! Chiar aşa naivi nu suntem! Şi atunci, ce facem?! Fotografiem poarta unde sunt afişate “indicaţiile” şi postăm pe un blog sau pe FB sau pe te miri unde…? Fix frecţie la picior de lemn! 

18 comentarii:

  1. cât de trist, cât de gri! Of Diana draga... câteodata stau si ma întreb, se poate si mai multa decadere?! si mereu cand aud asemenea lucruri spun cu lacrimi în ochi: Da, uite ca se poate! Oare cei care organizeaza si conduc asemenea institutii si-au pierdut si ultima farâma de omenie?! Pozitia in "fotoliul comod" le-a anihilat orice impuls de integritate?! Oare lor nu le este rusine când se privesc dimineata în oglinda?!
    Sper ca apelul tau sa ajunga la urechile si/sau sub ochii celor care au puterea de a schimba ceva... Sper din suflet!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uneori ma bate gandul sa scriu pe blog toate cele ce le-am aflat de-a lungul timpului, dar ma abtin pentru ca sunt lucruri foarte triste, si incredibile unele!
      Probabil ca or fi si in BV camine private unde programul nu e strict, dar eu nu le cunosc... Cunosc bine doar doua...
      Cred ca cei care lucreaza in aceste camine isi doresc doar un loc de munca, dar nu au pasiunea de a ajuta pe cei neajutorati... Am vazut varstnici care nu se pot misca si nimeni nu-i intoarce de pe o parte pe alta... Ii spala, ii schimba si atat - iar ei fac escare si alte bazaconii... :(
      La caminul de stat am intrebat daca au nevoie de voluntari. Mi s-a spus ca se descurca. Ha-ha! :( Cand am "sesizat" chestiunea despre programul aiurit mi s-a spus ca... nu e personal suficient, pentru ca nu sunt bani - si alte bla-bla-uri!
      I-am "atentionat" direct pe cei care "raspund"... Raspunsul e: "nu sunt bani pentru mai multi angajati". :(
      Nu se va schimba nimic in bine daca cei care lucreaza in astfel de camine nu doresc sa faca un bine celor aflati in nevoie... Eu nu am aceasta speranta... :(
      Nu neg: e posibil ca prin alte locuri sa fie altfel.
      Pupici! <3

      Ștergere
  2. Hello dear Diana! Great post!
    That’s very sad! I know how the private age care is! My aunt was staying there.
    She didn’t had children and i was visiting her every week! It’s terrible indeed!
    Thank you for sharing. Wishing to you and your family Happy Easter! Hugs!
    Dimi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hello dear Dimi!
      Thank you!
      Oh, so sad... :( It's so inhuman, sometime, in some places... You do a great thing by visiting her. <3 (I know for sure)
      Thank you! Happy Easter to you and your family! <3 Hugs!

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. O concluzie seaca, dar cat de adevarata - desi inteleg ca sunt si locuri unde e (mai) bine.

      Ștergere
  4. La noi programul de vizitare este mult mai lejer,mai ales la cele particulare.Mi se pare nefiresc,la cati bani primesc pentru un pacient,dar n-ai ce face,dupa cum singura ai tras concluzii.O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si aici programul poate fi "lejer" daca te milogesti de "portari"... Probabil ca or fi si in BV locuri unde e altfel, nu neg, dar ar trebui sa fie peste tot.
      Multumesc, Flori. Numai bine! Si... Multa sanatate, de Florii (si nu numai)! <3

      Ștergere
  5. am si eu o matusa la un camin privat dar suntem tare multumiti si putem merge cand dorim, duminica de exemplu ca face 82 de ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar trebui sa nu fie de mirare (pentru mine)! :)
      Ma bucur pentru ea. :) Sanatate ii doresc, si viata cat de lunga vrea ea! <3

      Ștergere
  6. Hi Diana.
    In Spain the same thing happens. That's why I take care of my incapacitated mother for home for years...
    Happy Easter!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hi Tania
      Oh, Tania, I'm very-very sorry for your mom... :( I would do the same, but I hope it is not will be necessary. Pfuuu...
      Thank you!
      Happy Easter! <3

      Ștergere
  7. Ca la noi! Oricâte lucruri bune ar fi în țara noastră, asemenea situații, ca și aceasta povestită de tine aici, ne fac să ne întrebăm cum de este posibil să fim atât de...inumani? De lipsiți de omenie, de înțelegere? Oare cât o să ne mai bântuie această anormalitate? Sperăm... sperăm... E bine că semnalezi aceste realități, dragă Diana. Pentru că și tăcerea noastră, a tuturor, este ceva ce ne face...vinovați...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da... Acolo unde nu exista constiinta - si un dram de bunatate - totul se duce pe apa sambetei... Nu scapam prea curand de aceasta anormalitate - cel putin, mie mi-e din ce in ce mai greu sa imi imaginez...
      Multumesc, Alex draga. Partea rea este ca le sesizam degeaba: cainii latra, ursul trece.
      Zile senine va doresc, cu drag!

      Ștergere
    2. Să știi că nu este degeaba. Chiar dacă pare greu de crezut, picătura stăruitoare sparge piatra. Este cel mai greu să miști conștiințele oamenilor, dar trebuie încercat, trebuie stăruință, insistență... Și tu asta faci! Cu răbdare....

      Ștergere
    3. Multumesc, Alex draga. Imi doresc si eu sa se schimbe lucrurile - daca nu pentru cei care au fost, macar pentru cei care vor urma (caminele-spital - si nu numai - sunt tare aglomerate).
      Iti doresc, cu drag, sa aveti o minunata Duminca a Floriilor! :)

      Ștergere
  8. Si mai ridic un zid in spate!...stii cata durere s-a strans pana la momentul in care am zis ca plecam?...am vrut si eu atunci sa scriu, insa nu s-ar fi schimbat nimic...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asa este: nu se schimba daca scriem - poate daca "ne luam la tranta cu ei" - dar cine mai are atata energie cand abia isi duce suferinta?
      Te cred - alegerea plecarii nu e (intotdeauna) usoara. Uneori am senzatia ca eu nu ridic zidurile in spate, ci de jur imprejur! Si ma mir ca nu pot pleca. :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.