De zăpezile de altă dată. Anul acesta mi-e mult mai dor decât în ultimii ani - poate pentru că a fost doar câteva zile un strat mai gros prin oraș? Poate.
Să fie măcar zăpadă ca în decembrie 2014:
Sau ca în ianuarie 2016...
In 2004 zăpada îmi ajungea până la genunchi... Nu am acces la pozele cu acele pături de nea. A fost anul in care l-am găsit pe Boby, câinele boxer care nu știa să meargă în lesă și care sărea prin zăpadă ca un ied, iar eu loveam cu capul crengile aplecate de zăpadă. Era distracție cum încercam să mă țin după Boby, cum încercam să-l stăpânesc și cum tot ajungeam căzută în genunchi in zăpada înaltă... Mi-e dor și de Boby, care nu mai e din 2012...
Și mi-e dor de Miki, acum. A găsit-o o prietenă, in noiembrie 2009, când era zăpadă și frig - trecuseră aproape două luni de când tocmai îi murise o altă cățelușa.
Tare dor îmi e de ea. Îmi lipsesc plimbările cu ea. Mereu era prima la ușă, să iasă la plimbare.
Și ei îi plăcea in zăpadă - își băga capul aproape cu totul in zăpadă daca simțea vreun miros interesant. Lătra la oamenii de zăpadă! Și Boby a lătrat la un om de zăpadă, dar la unul înalt și solid! S-au distrat și trecătorii atunci. Și pozele cu Miki in zăpadă îmi sunt inaccesibile (au rămas în computerul defect - le voi extrage cândva).
Mi-e dor să fiu prima care lasă urme in zăpada proaspăt așternută - am un pitic care se activează când sunt pe fază la prima ninsoare.
Când aveam câine - și mai tot timpul am avut - era simplu: dacă ningea prima dată la două noaptea - și nu dormeam - lăsam munca, luam câinele și ieșeam. Câinii mereu se bucurau. Câinii nu te lasă niciodată să te distrezi singur - cât timp mai au in ei un dram de putere. Și-i salvează pe alții de la zbenguit in zăpadă în miez de noapte sau zori de zi.
Mi-e dor de acele nopți și dimineți pustii când pe zăpadă se vedeau doar urmele unui om și urmele unui câine. Dimineața mai vedeam urme lăsate de pisici - și mă amuzam.
Poate, dacă ninge iar mult, găsim un cățeluș... Niciodată nu am luat - cu intenție - un câine pe care să-l ținem în apartament, dar ne-au ieșit în cale; nu-i puteam lăsa în drum. 😊
Mi-am exprimat în scris aceste doruri la invitația făcută de Carmen - la rândul ei, a răspuns provocării lansate de Tudor Enea.
Ce frumoooos! Daaa, si mie mi a fost dor anul asta de zapada, dar acum ca e februarie, nu mi as mai dori. Eu am fost de cateva ori sa ma plimb in zapada, mai pe aici, la munte, poate de aceea nu mi e foarte dor.
RăspundețiȘtergereDe Miki...draga de ea, ce emotionant! Clar ca ti e dor! Momentele acelea speciale, sunt in inima ta. Iar anii petrecuți împreună nu ii va sterge nimic! 💖
Cat m as bucura sa te gaseasca un catelus!
Pupici si imbratisari draga Diana, de la trio pentru Quattro 😘🤗🫶🏻🐾, 💞
Îți mulțumesc, Carmen draga! 🌹 Și eu îmi doresc să dea de mine un cățeluș! 😊 Sau să dea de prietena amintită, sau de oricare alta persoana care știe că-mi lipsește Miki.
ȘtergereDe două săptămâni de zăpadă (măcar) mai e loc. 😊 Nu știu la voi, dar aici, aproape în fiecare an am avut ceea ce se numește "zăpadă mieilor" = zăpadă primăvara.
Am privit "cu pofta" imaginile cu voi în zăpadă. 😊
Oooof, Miki! 😊 Nu se vor șterge amintirile, dar parca prea multe amintiri se aduna și cam prea mult loc se face in jurul meu. Surse pentru amintiri frumoase sunt, e adevărat, și sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am.
Gânduri bune și pupici de la quattro pentru trio! 😘🐾💗🍀💖☕
Multă emoţie în dorurile tale, Diana! Să te găsească un căţeluş atunci când va fi momentul potrivit. Ştiu ei să-l aleagă. ;)
RăspundețiȘtergereNumai bine îţi doresc!
Îți mulțumesc,Potecuță! 🌹
ȘtergereCe frumos zici: știu ei când să aleagă momentul. Cred că nu mă înșel fiind de acord cu tine. 😊
Numai bine și pentru tine! 💗
Frumoasa si plina de emotii postarea ta, Diana. Si mie imi este dor de zapada, sa simt cum scartie sub talpi.
RăspundețiȘtergereÎți mulțumesc, Ioana! 💗
ȘtergereAdor cum scârțâie zăpadă! 😊 Acel "frig sănătos", nu cel uscat sau cel prea umed, care par că rod oasele.
Fii sigură că, până la urmă, îți va ieși in cale și ... te va adopta! ☺
RăspundețiȘtergerePoate că pare ciudat, dar sunt aproape sigură că mă va mai găsi cel puțin un cățeluș. 😊
ȘtergereMulțumesc, Zina draga! 💗
Of, sper sa se ostoiasca dorurile astea ale tale, ca nu imi place sa citesc despre tristeti. Zic si eu ca Zina, ca niciodata nu stii cum iti va aparea in cale o pufosenie si te va trage de pantalon, sa o bagi in seama!
RăspundețiȘtergerePupici si ganduri bune, Diana draga!❤️😘
Nu aș zice că sunt tristeți. Sigur că m-a durut tare sufletul, dar acum, când îmi amintesc, zâmbesc la toate cele care au fost (și nu se vor repeta în aceeași formulă). A rămas bucuria lui "cum a fost" de care mi-e dor - mai mult nostalgie.
ȘtergereAbia aștept pufosenia! 😃 Sunt aproape sigură că mă mai găsește un cățeluș.
Cât despre zăpadă... Vine ea! Se satura Iarna de gura mea și toarnă niste zăpadă. Daca nu... o sa fie cum vrea Iarna. 😃
Mulțumesc, Suzana draga! 😘💗 Numai de bine! Pupici!
Și mie mi-a fost dor de zăpadă, anul trecut nu am avut decât câțiva fulgi. Se pare că a nins si încă mai fulguie..de aproape o săptămână, dorință împlinită.
RăspundețiȘtergereMi-e dor și de animăluțe care s-au transformat în steluțe.
Seară frumoasă să ai, Diana. Pupici
Daaa! Și aici a nins serios, începând din sâmbăta în care ai fost in Bv, dar, deși a nins și luni și marți, stratul de zăpadă a fost net mai mic decât în unele zone din sud, cu București cu tot. 😊 Mi-am potolit și eu dorul de zăpadă.
ȘtergereTocmai am citit ce ai scris despre Uzzi... 😢 M-am întristat tare de tot. Iți doresc să îl ai bine cât mai curând! 💞 Te îmbrățișez cu drag! 😘