A venit și ziua aceasta, din nou. Parcă ieri s-a încheiat...
In ziua de 24 februarie a început a fi sărbătorită Ziua Iubirii (Dragobetele), la români. Deși face parte din folclorul românesc, Dragobetele a început a fi evidențiat ca un contracandidat al Sfântului Valentin (14 februarie, Ziua Îndrăgostiților) la catolici (și alții de pe aceeași ramura religioasă, dar nu numai).
Și Sfântul Valentin și Dragobetele, par a avea istorie/legendă nu tocmai potrivită cu ceva menit îndrăgostiților dar, cumva, au devenit simboluri ale iubirii - și, desigur, sursă de venituri pentru comercianți.
Sunt două sărbători care îmi plac, ca idee, dar nu m-au prins. Altfel ar fi stat - poate! - lucrurile, dacă aș fi aflat despre zilele îndrăgostiților la vârsta când unii cred că tot ce zboară se mănâncă - cred că, in fapt, am sărit peste această vârstă.
Sigur, mă bucur să mă distrez cu prietenii, să ofer și să primesc daruri simbolice cu astfel de ocazii, dar nu e cu mult mai mult față de ceea ce aș face in oricare altă zi - sigur, nu primesc daruri simbolice chiar în fiecare zi, dar am o mulțime de mărunțișuri primite fără ocazie specială - ar fi flori, dar cum nu (mai) prefer flori in buchet ar fi culmea să primesc atât de multe flori in ghiveci! Într-o grădină aș avea ce face cu ele, dar nu și in balcon!
Distracție frumoasă de Dragobete! Să vă fie (să ne fie) iubirea puternică!
Uno siempre debe celebrar el amor y la amistad todos los días. Te mando un beso.
RăspundețiȘtergere