Istorie, politica, cetatean in Citate favorite

Mulți cetățeni afirmă răspicat: Ooo, eu nu fac politică! Nu mă interesează! Toți politicienii sunt la fel! Apoi, aceeași cetățeni: Da' nu mai scăpăm de politicienii ăștia! M-am saturat de hoțiile și aberațiile lor! Cum scăpăm de ăștia? Toți ceilalți, în minoritate: Interesați-vă de politică, implicați-vă! 

Pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț copiez mai jos câteva aforisme/cugetări despre cetățean, istorie, politică. Din cartea Aforisme și cugetări, de Constantin Tsatsos, Editura Univers, București, 1977, in traducerea lui Ion Brad și Dumitru Nicolae.

Educația cetățeanului se realizează în cea mai mare parte și îndeosebi prin aristotelică obișnuință, prin exercițiu, iar într-o măsură mai mică, in secundar, prin învățarea principiilor fundamentale ale funcționării statului. Acolo unde cetățeanul nu-și exercită drepturile sale politice, unde el nu ia cunoștință din practica vieții de libertățile și de întinderea obligațiilor sale și citește doar îndreptare de educație cetățenească, această educație are tot atâta valoare cât o moară de apă destinată să funcționeze după regulile ei, dar care nu are apă.

Întreaga istorie este o evoluție, fiind constituită numai din tranziții. Când însă evoluția e rapidă, atunci spunem că suntem într-o perioadă tranzitorie. Cum e cea actuală.

Istoria e plină de numeroase exemple de indivizi neînsemnați, a căror unică virtute e o anumită pricepere in folosirea forței sau a lingușirii, sau și a uneia și a celeilalte. Asemenea indivizi pot, pentru un timp, să-i orbească pe cei din jur, atunci când vorbesc puțin ori când tac. Când însă încep să spună multe, atunci, dintr-o dată, le cade blana de leu, iar oamenii care dau să-și zmulgă parul din cap nu mai reușesc s-o facă, pentru că, între timp, li s-au pus cătușe.

Trecutul - o forță uriașă, atunci când îl domini, și o povară copleșitoare atunci când te domină.

Dacă politica este arta de a orienta acțiunea, in condițiile concrete din fiecare moment, cu mijloacele cele mai potrivite, spre țelul cel mai drept cu putință, atunci concepție politică trebuie să aibă și individul. Fiecare om trebuie să fie și politician dacă vrea și poate să se dirijeze singur, să nu fie dirijat de alții. Politica înseamnă arta viețuirii. (...)

Libertatea politică, egalitatea, măcar cea a șanselor, și suveranitatea poporului sunt premise fundamentale pentru orice democrație, consfințite și prin Constituții. Există și premise pe care nicio Constituție nu le poate formula, deși sunt tot atât de necesare, și în lipsa lor nicio democrație nu se poate menține: moderația și calmul.

Brutalitatea nu poate trăi mult singură. Are nevoie să fie însoțită și de alte rele.

Câteva date biografice Constantin Tsatsos (1.07.1899-8.10.1987)

Konstantinos D. Tsatsos a fost un diplomat grec, profesor universitar, savant, om politic. In 19 iulie 1975 devine al doilea președinte al celei de A Treia Republici Elene (mandatul încetează în 10 mai 1980).

Până să fie ales președinte a deținut portofolii in mai multe ministere - prima dată in 1945, ca ministru de interne, al presei și aviației - ministru al educației, de justiției, al culturii și științei, al serviciilor sociale; a mai avut și alte funcții politice și a fost membru al Academiei din Atena.

A publicat poezie, piese de teatru, monografii și altele, dar și numeroase tratate și studii de drept, filosofie estetică.

A studiat filosofia, dreptul și economia politică la universitățile din Atena și Heidelberg.