Gazeta de Transilvania, 1838

Din inițiativa și sub conducerea lui George Barițiu, apare la Brașov, in 12 martie 1838 (24 martie pe stil nou), Gazeta de Transilvania, primul ziar politic românesc.

Primul număr al publicației a fost scris cu caractere chirilice, și mulți ani fost așa; în numărul 1/2 ianuarie 1852, pe prima pagină a apărut primul articol scris (in totalitate) cu caractere latine. In timp, pe măsură ce se rezolvau problemele in tipografie și literele chirilice erau înlocuite (costurile difereau în funcție de literele folosite) ziarul a apărut tipărit integral folosindu-se alfabetul latin.

Ziarul își încetează apariția în anul 1946, din cauza presiunii exercitate de comuniștii ajunși la putere.

Anunț publicitar în numărul din 19 septembrie/2 octombrie 1910:

Caut om însurat, amândoi activi pentru moşie îa judeţul Vaslui El sa cunoască îngrijirea vitelor, ea bucătăria şi economia casnică. — Ofer pentru amândoi 450 lei anual, mâncare, casă şi încălzit la curte. Pot întră hi 1 Octomvrie.

Detalii prin corespondenţă. Comandor Ciuchi, 1192,1—3. Galaţi (Romania)

De aici: http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/68676

Și textele de mai jos (cu albastru) le-am copiat de pe site așa cum sunt scrise în primul număr al Gazetei din anul 1945, 1 ianuarie (singurul găsit pe site):

Feciorul lui badea Nicolae e reacționar, de Dr. N. Căliman

Aşa glăsuește o hârtie scrisă către o autoritate românească:

Având îa vedere ca.......... având în vedere. . . . considerând. . . . considerând. . . . cinci păcate mari, toate acestea îl clasează pe feciorul lui badea Nicolae între elementele reacţionare, periculoase intereselor de stat.

Până mai alaltăieri această decretare de „periculos intereselor de stat“ se făcea în altă limbă. Astăzi sunt făcute aceste consideraţii în limba românească. Acum, feciorul lui badea Nicolae nu se prea sperie de astfel de judecăți strâmbe şi aspre. In copilăria Iui, el umbla cu vitele noaptea, prin întunerec şi a învățat să nu i fie frică.

Aşa l-a învăţat badea Nicolae. Şi el aşa a rămas. Nu tremură şi nu-i este frică nici de întunerecul iadului. Tremură şi se cutremură numai acei oameni, care nu prea au conştiinţa curată. Unii ca aceştia tremură şi de umbra lor. Şi se sperie de vorbe şi oameni numai aceia care au conştiinţa încărcată cu păcate omeneşti, sau cu păcate naţionale şi sociale,. Şi — har Domnului ! — nu o spune ca vameşul, o spune numai (indescifrabil) lui badea Nicolae, este conplet sănătos şi are conştiinţa de tot liniştită. Nu o are încărcată cu păcate omeneşti de neiertat; şi nu o are încărcată mai cu seamă cu păcate naţionale şi sociale. De aceea nu se teme şi nu tremură nici de oamenii care sunt cătrăniţi rău de tot şi nici de vorbele lor.

Puţin îl cam doare şi-l supără răutatea şi reaua credinţă a lor. Mai cu seamă reaua credinţă. Această boală morală de care sufere aşa de mulţi Românaşi de ai noştri şi de care se face uz în zilele noastre aşa de mult. Aceasta îl supără mai mult. Şi apoi oamenii care vorbesc şi scriu azi au pentru scrisul şi vorbele lor o circumstanţă atenuantă.

Vorbele şi părerile lor nu mai au valoarea lor adevărată. Sunt ca banul de azi, cu o valoare foarte scăzută. Azi prea mulţi oameni strigă tare de tot în pieţe şi gazete. Foarte mulţi însă nu au bine lămurite nici vorbele, nici noţiunile şi nici principiile pe care le strigă. 

Şi vorbele, şi noţiunile, şi principiile ies foarte deseori numai din gură, sau din pana prea ușoară la scris. Ele nu mai ies din adâncimile inimii şi ale sufletului.

Nu te fereşti pe stradă sau în vieaţa publică din calea unui grăbit, sau a unui îndrăsneț - şi sunt foarte mulți de aceștia - îţi strigă pe loc în mijloc de stradă sau în ziarul său, cât îl ține gura şi pana: reacţionarule, fascistule, hitleristule, întocmai cum altădată alţi viteji îţi strigau bolșevicule!

Aceste noțiuni au ajuns să fie azi vândute în piețe publice, cum vinzi ceapa şi varza. Cu deosebirea că acestea din urmă nu se prea găsesc, iar primele se găsesc din belşug la tot pasul.

Aşa, nu prea sunt în curat oamenii de azi nici cu noţiunea de reacționar. Numai aşa ne putem explica faptul că sunt clasaţi între reacţionari oameni care n’au nimic cu reacţionarismul.

Căci ce înseamnă reacţionarism ? Dorința de a schimba forma de guvernământ a statului, cea de azi cu cea de ieri. In cazul nostru: de a vrea să readuci din nou dictatura sau desmăţul vechiu de guvernări. Poate să vrea acest lucru feciorul lui „badea Nicolae“ ? Cred că nici acuzatorii lui nu sunt capabili de atâta răutate, încât să presupună acest lucru. II cunosc ei prea bine. Dar reacţiunea este o lege a naturii. O acţiune produce totdeauna o reacţiune. Aşa se întâmplă în natură, aşa în vieaţă şi aşa se întâmplă în societatea omenească.

Cu acest înţeles privită reacţiunea, feciorul lui „badea Nicolae“ le face plăcerea acuzatorilor săi să se declare sus şi tare, fără să se ascundă, de reacţionar. El reacţionează în contra tuturor acelora care vor să introducă în ţara românească în locul desmăţului trecutului un alt desmăţ, în locul unei tiranii, o altă tiranie. Reacţionează contra tuturor acelora care se încărdăşesc cu străinii contra intereselor neamului românesc. Contra tuturor care nu vor să mai ştie nimic nici de datina, nici de onestitatea, nici de simţul de dreptate şl legalitate, nici de tradiţia, nici de trecutul şi nici de geniul acestui neam românesc.

El nu vrea ca neamul său să intre în cosmopolitism cum intră un râu în apa mării, fără să i se mai cunoască individualitatea. El vrea ca neamul său să rămână cu geniul său naţional, cu individualitatea sa naţională. Fiindcă feciorul lui „badea Nicolae“ nu vrea să trăiască numai prezentul, el poartă în sine şi un trecut mare şi vrea să trăiască şi viitorul. Vrea acest fecior al lui „badea Nicolae“ ca la conducerea statului şi în vieaţa publică să troneze simţul de dreptate şi legalitate, simţul de cinste, de omenie, de onoare, de adevăr şi onestitate, credinţa puternică în puterea şi viitorul neamului, să troneze puterea de rezistenţă şi liniştea lui „badea Nicolae“. Căci aşa sunt toţi fraţii lui badea Nicolae de pe întregul cuprins al României. Acesta-i reacţionarismul feciorului lui „badea Nicolae“. Şi să ştie acuzatorii lui, că astfel de reacţionari sunt mulţi de tot pe tot pământul românesc.

*

Pro domo

Cenzura militară a Presei cu Nr. 2056 din 30 Nov. 1944 a aprobat apariţia „Gazetei Transilvaniei“. Autorizajia este semnată de: Şeful Cenzurii Militare a Presei, Lt. col. magistrat T. Ulea.

De aici: http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/81663

Acest prim număr din 1945 pare a fi ultimul, exceptând cazul in care altele nu au fost găsite sau au fost găsite și sunt prea deteriorate sau nu au fost scanate.

Postarea e înscrisă în jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Din paginile publicate am ales numai aceste texte pentru că primul mă amuză, al doilea mi se pare gen "bate șaua să priceapă iapa" și al treilea pentru că abia acum aflu că, la un moment dat, era obligatoriu ca în paginile ziarelor să apară aprobarea cenzurii - cenzura a continuat în era comunistă, dar nu s-a mai declarat public.

Mai multe informații despre Gazeta de Transilvania:

https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/gazeta-de-transilvania-ziarul-unei-constiinte-179364.html

De-a lungul timpului, ziarul a "cochetat" cu diverse ideologii: naționalist-transilvăneană, țărănistă, legionară și, după 1989, neocomunistă.

A susținut principii democratice, naționaliste și iluministe, având un rol important în lupta politică a românilor din Imperiul Austro-Ungar, și a fost solidară cu cercurile progresiste din Principate.

In diverse perioade, a apărut săptămânal, bisăptămânal, cotidian. Comuniștii au închis redacția, care se redeschide după 1989, dar criza economică o închide definitiv în 2009.

Gazeta de Transilvania – 175 de ani

Gazeta de Transilvania a aparţinut familiei Mureşianu între 1850 şi 1911, dar a fost de fapt primul ziar politic şi informativ al românilor din Transilvania, întemeiat de George Bariţiu, la Braşov, pe 12 martie 1838. Aurel Mureşianu, fiul primului proprietar, Iacob Mureşianu, este considerat de Valer Rus, doctor în istorie şi muzeologie, primul ziarist profesionist din Transilvania.

Întemeiat de George Barițiu, la 12 martie 1838, apare la Brașov, săptămânal (12 martie 1838 - 30 decembrie 1842; 2 iulie 1858 - 30 decembrie 1860; 13 octombrie 1818 - 1 ianuarie 1945), bisăptămânal (4 ianuarie 1843 - 17 martie 1849; 1 decembrie 1849 - iulie 1858; 7 ianuarie 1861 - 30 decembrie 1879) de trei ori pe săptămâna (1 ianuarie 1880 - 1 aprilie 1884), zilnic (4 aprilie 1884 - 26 septembrie 1917, 1938-1945; 1989).

Redactori: George Barițiu (1838-1849); Iacob Mureșianu (1850-1877); Aureliu Mureșianu (1878-1910); Gregoriu Maior (1890-1900); Traian H. Pop (1901-1907); Victor Braniște (1907-1937); Ion Brotea (1938-1939); Gavril Pop (1940-1941); Ioan Colan și Lucian Valea (1941-1945).

De la 3 ianuarie 1849, apare cu titlul Gazeta Transilvană, iar de la 1 decembrie 1849 Gazeta Transilvaniei. Se editează suplimente: Foișoare pentru răspândirea cunoștiintelor folositoare și a iubirii de carte; între 1 ianuarie și 25 iunie 1838 a avut ca supliment Foaie literară; Foaie pentru minte, inimă și literatură (între 2 iulie 1838 și 24 februarie 1865).

În 1849, în locul denumirii Gazeta de Transilvania și al Foii pentru minte, inimă și literatură, suspendate, apare Expatriatul.

Situându-se pe poziții democratice patriotice și iluministe, publicația lui Barițiu a avut un rol important în lupta politică a românilor din Transilvania, solidară cu cercurile progresiste din principate, unde era difuzată prin librăria lui Iosif Romanov. În timpul revoluției de la 1848 din Transilvania, a militat pentru egalitatea în drepturi între naționalitățile din principat, unitatea națională a românilor de ambele părți ale Carpaților, desființarea iobăgiei în Țara Românească și Moldova (în Transilvania fusese desființată în timpul împăratului romano-german Iosif al II-lea) etc.

Din cauza atitudinii ferme a lui Barițiu, exprimată într-o serie de articole despre revoluția de la 1848 și despre rolul lui Avram Iancu în revoluție, Gazeta Transilvaniei este suspendată în martie 1849.

În februarie 1850 redactorul refuză să dea o declaratie prin care să își retragă afirmațiile făcute în unele articole și corespondențe despre revoluția de la 1848, și conducerea este preluată de Iacob Mureșianu (pedagog, publicist, filosof și teolog) care temperează tonul articolelor.

Dupa anul 1900 ziarul are un caracter preponderent informativ, pe care și-l va păstra și în perioada interbelică.

Gazeta Transilvaniei și-a încetat apariția în 1946. Din anul 1990 Gazeta apare din nou, sub același nume. În data de 26 iunie 2009 activitatea Gazetei de Transilvania este suspendată temporar din motive financiare. Apoi, în anul 2010, își încetează apariția.

Fapt divers: La data reapariției, după 1989, pe sigla ziarului era scris: director fondator George Barițiu. În primul an de apariție se primeau scrisori adresate Domnului Director George Barițiu.

La Gazeta de Transilvania au colaborat unele personalități marcante, între care Timotei Cipariu, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Florian Aaron, Andrei Șaguna, Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu.

Mai multe despre Gazeta de Transilvania gasiti pe site-ul bibliotecii digitale, unde puteti citi presa vremii

http://www.bjbv.ro/scan/scan.php

Aurel Mureşianu (1847-1909), doctor al Facultăţii de Drept din Viena, a renunţat la o carieră juridică în capitala imperiului şi a preluat, în 1878, conducerea ziarului. A primit autorizaţia de publicist cu numărul 1 din partea autorităţilor austro-ungare în timpul domniei lui Frantz Josef. La Viena, Aurel Mureșianu făcuse și o școală specială de jurnalism.

Sextil Pușcariu (1877-1948) își amintește:

Nu voi uita niciodată odaia întunecoasă unde era redacția “Gazetei”, în care aveam și eu acum intrare. Pe păretele din față al camerei spațioase era portretul în ulei al lui Iacob Mureșianu, împrejmuit cu o bandă lată, tricoloră; într-un colț, bustul turnat în ipsos al lui Andrei Mureșianu, de sculptorul (și muzicianul) Traian Mureșianu; la păreți, niște dulapuri cu volumele in folio ale anilor vechi ai Gazetei și niște divane și fotolii mari, de piele neagră, pline cu gazete din care redactorii interni tocmai își scoseseră materialul. Într-un colț masa unde lucra administratorul […] În mijlocul camerei era o masă mare de brad, plină de hârtii răvășite. […]

Ceea ce lipsea cu desăvârșire Gazetei era partea senzațională – asasinate, furturi, escrocherii, sinucideri, incendii, copii găsiți, certe urmate de bătăi etc în toate orașelele din țară, descrise cu cele mai amănunțite știri culese la fața locului. […] În Gazetă lipseau și anunțurile bănoase – afară de ilustrația cu un pescar lângă care era un pește enorm, pentru recomandarea emulsiunii Scott și, în calendare, leacurile ce le recomandă farmacistul Verteș din Lugoj – și rubrica de sport, precum și cea economică și finaciară. Pentru asemenea lucruri nu existau în redacție oameni pregătiți. Aceștia s-ar fi căutat și găsit însă, dacă cititorii ar fi avut interes să fie informați. Puținul ce se relata despre progrese tehnice se traducea din revistele străine la rubrica “Din lumea mare”. Interviw-urile și anchetele, atât de prețuite de cei ce iubesc reclama, nu existau încă. Exista însă buna-credință și simțul răspunderii pentru cele publicate. Mult mai târziu încă, când socrul meu ne surprindea cu câte o veste senzațională adusă de jurnalele din România Mare, noi, care cunoșteam felul de a scrie și de a dezminți cele scrise, ne exprimam îndoiala în veridicitatea știrii. “Vestea e autentică – răspundea socru-meu – am citit-o doar în gazeta!” […]

În odăița de alături, într-un vraf de jurnale în toate limbile, lucra Aurel Mureșianu. El scria în fiecare zi articolul de fond și veghea cu gelozie ca tonul Gazetei să rămâna cel serios și plin de demnitate de odinioară. Puțini își vor da seama ce însemnează să iai în serios menirea ta de jurnalist, așa cum o făcea Aurel Mureșianu. […] Dacă Aurel Mureșianu, ca om, trecea de fantast, și ca jurnalist cam greoi, un lucru îi recunoșteau și adversarii, că a rămas consecvent, păstrând cu sfințenie tradiția foii Mureșenilor și ținând cu respect la misiunea de apostol al jurnalisticei române din Ardeal.

(Brașovul de altădată, Sextil Pușcariu, Ed Dacia, Cluj-Napoca, p.226 și următ.)

Foarte activ în viaţa politică, Aurel Mureșianu se află printre fondatorii Partidului Naţional Român, făcând parte aproape în permanenţă din Comitetul Central al acestuia, Gazeta Transilvaniei devenind un ziar al partidului.

În luptele politice ale Românilor ardeleni A. Mureșianu intră în 1877, ca redactor, alături de Gh. Barițiu, apoi de la 1 ianuarie 1878 ca redactor și director politic, al Gazetei Transilvaniei.

În 1862 înființează Compania literară a junilor studioși, o societate literară ce-și propunea cunoașterea poporului, a creațiilor și năzuințelor sale.

Este unul dintre întemeietorii societății studențești România Jună, în 1871, la Viena. Conduce ziarul Gazeta Transilvaniei, ca redactor și proprietar, între 1877-1909. În 1889 pune bazele unei noi tipografii românești la Brașov.

Este autorul unuia dintre cele două proiecte care au stat la baza Memorandului din 1892 şi s-a numărat printre apărători în Procesul Memorandiştilor, militând pentru dreptul fiecărui cetăţean de a se putea apăra în limba maternă. Cu ocazia acestui proces s-au dat uitării toate rivalitățile între cei de la Gazeta și cei de la Tribuna (înființat la Sibiu)

După moartea lui Aurel Mureşianu, în 1909, ziarul a fost preluat de soţia acestuia, Elena Mureșianu (născută Popovici), care a devenit astfel prima femeie-manager din spaţiul jurnalistic românesc.

Elena Mureșianu – prima femeie-administrator din spațiul jurnalistic românesc

Elena Popovici se naşte la 13 septembrie 1862, fiind fiica unui comerciant din Sibiu stabilit mai apoi la Brașov.

Între anii 1884 şi 1888 urmează cursurile secţiei pentru femei a Şcolii de Arte şi Meserii a Muzeului Austriac pentru Artă şi Industrie din Viena, unde s-a dovedit a fi o elevă conştiincioasă, promovând cu succes toate examenele. Aici educaţia tinerei artiste a urmat întru-totul modelul academist; a executat numeroase studii de atelier şi copii după stampe reprezentând operele unor artişti faimoşi dar ocazional lucrează şi studii după natură. Din creaţia sa a supravieţuit un mic număr de lucrări, păstrate parte la Muzeul de Artă Braşov, parte la Muzeul „Casa Mureşenilor” Braşov, între care: ”Băiatul cu covrigi”, ”Arme bosniace” şi ”Natură statică”.

Rămasă orfană, mai întâi de mamă, în 1878, apoi, la scurt timp şi de tată, Elena se va afla sub protecţia unchiului său matern, Gheorghe I. Nica. Din cauza problemelor financiare ale familiei, Elena își va întrerupe studiile și se va întoarce la Brașov în anul 1888 și în octombrie se căsătoreşte cu Aurel Mureşianu, cel care, de altfel a şi susţinut-o în ideea de a urma studiile Şcolii de Arte şi Meserii de la Viena. Ca soţie i-a dăruit 2 copii: Aurel (Riculeţ) şi Elena Aida (Tuca) de viitorul cărora s-a interesat tot timpul (pentru confirmare vezi informaţiile de pe site-ul muzeului "Casa Mureşenilor", Braşov)

Firea sa artistică a îndemnat-o să insufle şi copiilor săi dragostea pentru artă, pentru cultură, în general. A fost prima pictoriță româncă din Brașov.

Elena Muresianu - autoportret

Bogata corespondenţă dintre ea şi soţul său, Aurel (corespondenţă păstrată în arhiva Muzeului ”Casa Mureşenilor” – v. și nota) demonstrează participarea acesteia la afacerile familiei.

Implicarea lui Aurel Mureşianu în lupta pentru emancipare naţională a românilor din Transilvania va duce la arestarea lui în 1899, dar şi la moartea survenită în 1909. Aceste evenimente o vor determina pe Elena Mureșianu să preia activităţile tipografiei “A. Mureşianu” şi ale redacţiei Gazetei Transilvaniei. Nu puţine sunt scrisorile trimise soțului (pe care il alintă Tucu) și copiilor, în care descrie problemele zilnice cu care se confruntă, fie că sunt financiare, fie privitoare la materialele folosite în tipografie.

Solidaritatea umană şi sentimentul naţional au făcut din Elena Mureşianu un militant pentru drepturile românilor din Transilvania. Astfel, din iniţiativa sa, la 27 aprilie 1894, s-a constituit un Comitet Naţional al Femeilor Românce, care avea drept scop organizarea unor acţiuni de sprijinire a celor implicaţi în procesul Memorandului. Şi tot ei i se datorează iniţiativa realizării medaliei comemorative ”Totul pentru naţiune”, din vânzarea căreia se obţineau fonduri folosite în scopuri naţionale. Membră a unor societăţi de diverse genuri, participantă la expoziţii de pictură Elena Mureşianu se impune ca o deschizătoare de drumuri, ea fiind prima femeie-artist cu studii de specialitate din spaţiul românesc.

Nota

Casa Muresenilor

Muzeul este situat lângă Piața Sfatului din Brașov și a fost înființat în 1968, în urma donațiilor descendenților familiei Mureșianu. Aici se află scrisori, fotografii, ziare, cărți rare, tablouri, sculpturi, obiecte de mobilier din secoulul XIX, obiecte de familie și suveniruri ale membrilor familiei. 

Având peste 25.000 de documente, este cea mai vastă și importantă arhivă de familie din întreaga țară, întrucât Mureșenii au fost fondatorii și deținătorii unui ziar politic timp de mai bine de 50 de ani și au ținut legătura cu toți politicienii din România și Translivania din a doua jumătate a secolului XIX și începutul secolului XX. 

Muzeul e este închinat memoriei unei familii care a avut contribuții enorme la viața politică și culturală a secolului ei. Iacob Mureșianu (1812-1887), a fost proprietarul și editorul  primului ziar politic al românilor din Transilvania - Gazeta de Transilvania - și a fost și fondatorul unor școli și membru al Academiei Române. Andrei Muresianu (1816-1863) a fost poetul revoluției din 1848 și autorul  imnului României din prezent. Aurel Mureșianu (1847-1909) a fost un politician de seamă, fondator al Partidului Național Român și primul jurnalist profesionist. Elena Mureșianu (1864-1924) și Traian Mureșianu (1865-1901) au fost artiști. Ei au absolvit academia de arte frumoase în Viena și Munchen. Iacob Mureșianu a absolvit ”Academia de Muzica” în Leipzich și este considerat un clasic al muzicii culte românești.

Muzeul ilustrează în special viața și activitatea poetului Andrei Mureșianu, a publicistului Iacob Mureșianu (1812 - 1887), a fiului său Aurel Mureșianu (1847 - 1909), gazetar și publicist, și a compozitorului Iacob Muresianu jr.

Cele patru încăperi ale muzeului cuprind exponate ce ilustrează viața culturală a Brașovului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și poate fi văzută și o colecție de instrumente muzicale.

La intrarea în muzeu se află o sculptură în bronz reprezentându-l pe Iacob Mureșianu-tatal.

În aceeaşi clădire este amenajat şi muzeul memorial Gheorghe Dima (1847-1925) cuprinzând obiecte, fotografii şi documente aparţinând compozitorului.

Surse:

http://muzeulmuresenilor.ro/2010/04/29/elena-muresianu/

http://www.travelwiz.ro/brasov/casa-muresenilor