Gazeta de Transilvania, 1838

Din inițiativa și sub conducerea lui George Barițiu, apare la Brașov, in 12 martie 1838 (24 martie pe stil nou), Gazeta de Transilvania, primul ziar politic românesc.

Primul număr al publicației a fost scris cu caractere chirilice, și mulți ani fost așa; în numărul 1/2 ianuarie 1852, pe prima pagină a apărut primul articol scris (in totalitate) cu caractere latine. In timp, pe măsură ce se rezolvau problemele in tipografie și literele chirilice erau înlocuite (costurile difereau în funcție de literele folosite) ziarul a apărut tipărit integral folosindu-se alfabetul latin.

Ziarul își încetează apariția în anul 1946, din cauza presiunii exercitate de comuniștii ajunși la putere.

Anunț publicitar în numărul din 19 septembrie/2 octombrie 1910:

Caut om însurat, amândoi activi pentru moşie îa judeţul Vaslui El sa cunoască îngrijirea vitelor, ea bucătăria şi economia casnică. — Ofer pentru amândoi 450 lei anual, mâncare, casă şi încălzit la curte. Pot întră hi 1 Octomvrie.

Detalii prin corespondenţă. Comandor Ciuchi, 1192,1—3. Galaţi (Romania)

De aici: http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/68676

Și textele de mai jos (cu albastru) le-am copiat de pe site așa cum sunt scrise în primul număr al Gazetei din anul 1945, 1 ianuarie (singurul găsit pe site):

Feciorul lui badea Nicolae e reacționar, de Dr. N. Căliman

Aşa glăsuește o hârtie scrisă către o autoritate românească:

Având îa vedere ca.......... având în vedere. . . . considerând. . . . considerând. . . . cinci păcate mari, toate acestea îl clasează pe feciorul lui badea Nicolae între elementele reacţionare, periculoase intereselor de stat.

Până mai alaltăieri această decretare de „periculos intereselor de stat“ se făcea în altă limbă. Astăzi sunt făcute aceste consideraţii în limba românească. Acum, feciorul lui badea Nicolae nu se prea sperie de astfel de judecăți strâmbe şi aspre. In copilăria Iui, el umbla cu vitele noaptea, prin întunerec şi a învățat să nu i fie frică.

Aşa l-a învăţat badea Nicolae. Şi el aşa a rămas. Nu tremură şi nu-i este frică nici de întunerecul iadului. Tremură şi se cutremură numai acei oameni, care nu prea au conştiinţa curată. Unii ca aceştia tremură şi de umbra lor. Şi se sperie de vorbe şi oameni numai aceia care au conştiinţa încărcată cu păcate omeneşti, sau cu păcate naţionale şi sociale,. Şi — har Domnului ! — nu o spune ca vameşul, o spune numai (indescifrabil) lui badea Nicolae, este conplet sănătos şi are conştiinţa de tot liniştită. Nu o are încărcată cu păcate omeneşti de neiertat; şi nu o are încărcată mai cu seamă cu păcate naţionale şi sociale. De aceea nu se teme şi nu tremură nici de oamenii care sunt cătrăniţi rău de tot şi nici de vorbele lor.

Puţin îl cam doare şi-l supără răutatea şi reaua credinţă a lor. Mai cu seamă reaua credinţă. Această boală morală de care sufere aşa de mulţi Românaşi de ai noştri şi de care se face uz în zilele noastre aşa de mult. Aceasta îl supără mai mult. Şi apoi oamenii care vorbesc şi scriu azi au pentru scrisul şi vorbele lor o circumstanţă atenuantă.

Vorbele şi părerile lor nu mai au valoarea lor adevărată. Sunt ca banul de azi, cu o valoare foarte scăzută. Azi prea mulţi oameni strigă tare de tot în pieţe şi gazete. Foarte mulţi însă nu au bine lămurite nici vorbele, nici noţiunile şi nici principiile pe care le strigă. 

Şi vorbele, şi noţiunile, şi principiile ies foarte deseori numai din gură, sau din pana prea ușoară la scris. Ele nu mai ies din adâncimile inimii şi ale sufletului.

Nu te fereşti pe stradă sau în vieaţa publică din calea unui grăbit, sau a unui îndrăsneț - şi sunt foarte mulți de aceștia - îţi strigă pe loc în mijloc de stradă sau în ziarul său, cât îl ține gura şi pana: reacţionarule, fascistule, hitleristule, întocmai cum altădată alţi viteji îţi strigau bolșevicule!

Aceste noțiuni au ajuns să fie azi vândute în piețe publice, cum vinzi ceapa şi varza. Cu deosebirea că acestea din urmă nu se prea găsesc, iar primele se găsesc din belşug la tot pasul.

Aşa, nu prea sunt în curat oamenii de azi nici cu noţiunea de reacționar. Numai aşa ne putem explica faptul că sunt clasaţi între reacţionari oameni care n’au nimic cu reacţionarismul.

Căci ce înseamnă reacţionarism ? Dorința de a schimba forma de guvernământ a statului, cea de azi cu cea de ieri. In cazul nostru: de a vrea să readuci din nou dictatura sau desmăţul vechiu de guvernări. Poate să vrea acest lucru feciorul lui „badea Nicolae“ ? Cred că nici acuzatorii lui nu sunt capabili de atâta răutate, încât să presupună acest lucru. II cunosc ei prea bine. Dar reacţiunea este o lege a naturii. O acţiune produce totdeauna o reacţiune. Aşa se întâmplă în natură, aşa în vieaţă şi aşa se întâmplă în societatea omenească.

Cu acest înţeles privită reacţiunea, feciorul lui „badea Nicolae“ le face plăcerea acuzatorilor săi să se declare sus şi tare, fără să se ascundă, de reacţionar. El reacţionează în contra tuturor acelora care vor să introducă în ţara românească în locul desmăţului trecutului un alt desmăţ, în locul unei tiranii, o altă tiranie. Reacţionează contra tuturor acelora care se încărdăşesc cu străinii contra intereselor neamului românesc. Contra tuturor care nu vor să mai ştie nimic nici de datina, nici de onestitatea, nici de simţul de dreptate şl legalitate, nici de tradiţia, nici de trecutul şi nici de geniul acestui neam românesc.

El nu vrea ca neamul său să intre în cosmopolitism cum intră un râu în apa mării, fără să i se mai cunoască individualitatea. El vrea ca neamul său să rămână cu geniul său naţional, cu individualitatea sa naţională. Fiindcă feciorul lui „badea Nicolae“ nu vrea să trăiască numai prezentul, el poartă în sine şi un trecut mare şi vrea să trăiască şi viitorul. Vrea acest fecior al lui „badea Nicolae“ ca la conducerea statului şi în vieaţa publică să troneze simţul de dreptate şi legalitate, simţul de cinste, de omenie, de onoare, de adevăr şi onestitate, credinţa puternică în puterea şi viitorul neamului, să troneze puterea de rezistenţă şi liniştea lui „badea Nicolae“. Căci aşa sunt toţi fraţii lui badea Nicolae de pe întregul cuprins al României. Acesta-i reacţionarismul feciorului lui „badea Nicolae“. Şi să ştie acuzatorii lui, că astfel de reacţionari sunt mulţi de tot pe tot pământul românesc.

*

Pro domo

Cenzura militară a Presei cu Nr. 2056 din 30 Nov. 1944 a aprobat apariţia „Gazetei Transilvaniei“. Autorizajia este semnată de: Şeful Cenzurii Militare a Presei, Lt. col. magistrat T. Ulea.

De aici: http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/81663

Acest prim număr din 1945 pare a fi ultimul, exceptând cazul in care altele nu au fost găsite sau au fost găsite și sunt prea deteriorate sau nu au fost scanate.

Postarea e înscrisă în jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Din paginile publicate am ales numai aceste texte pentru că primul mă amuză, al doilea mi se pare gen "bate șaua să priceapă iapa" și al treilea pentru că abia acum aflu că, la un moment dat, era obligatoriu că în paginile ziarelor să apară aprobarea cenzurii - cenzura a continuat în era comunistă, dar nu s-a mai declarat public.

Mai multe informații despre Gazeta de Transilvania:

https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/gazeta-de-transilvania-ziarul-unei-constiinte-179364.html

De-a lungul timpului, iarul a "cochetat" cu diverse ideologii: naționalist-transilvăneană, țărănistă, legionară și, după 1989, neocomunistă.

A susținut principii democratice, naționaliste și iluministe, având un rol important în lupta politică a românilor din Imperiul Austro-Ungar, și a fost solidară cu cercurile progresiste din Principate.

In diverse perioade, a apărut săptămânal, bisăptămânal, cotidian. Comuniștii au închis redacția, care se redeschide după 1989, dar criza economică o închide definitiv în 2009.