12 mar. 2013

Gazeta de Transilvania – 175 de ani


Gazeta de Transilvania a aparţinut familiei Mureşianu între 1850 şi 1911, dar a fost de fapt primul ziar politic şi informativ al românilor din Transilvania, întemeiat de George Bariţiu, la Braşov, pe 12 martie 1838. Aurel Mureşianu, fiul primului proprietar, Iacob Mureşianu, este considerat de Valer Rus, doctor în istorie şi muzeologie, primul ziarist profesionist din Transilvania.

Întemeiat de George Barițiu, la 12 martie 1838, apare la Brașov, săptămânal (12 martie 1838 - 30 decembrie 1842; 2 iulie 1858 - 30 decembrie 1860; 13 octombrie 1818 - 1 ianuarie 1945), bisăptămânal (4 ianuarie 1843 - 17 martie 1849; 1 decembrie 1849 - iulie 1858; 7 ianuarie 1861 - 30 decembrie 1879) de trei ori pe săptămâna (1 ianuarie 1880 - 1 aprilie 1884), zilnic (4 aprilie 1884 - 26 septembrie 1917, 1938-1945; 1989).
Redactori: George Barițiu (1838-1849); Iacob Mureșianu (1850-1877); Aureliu Mureșianu (1878-1910); Gregoriu Maior (1890-1900); Traian H. Pop (1901-1907); Victor Braniște (1907-1937); Ion Brotea (1938-1939); Gavril Pop (1940-1941); Ioan Colan și Lucian Valea (1941-1945).


De la 3 ianuarie 1849, apare cu titlul Gazeta Transilvană, iar de la 1 decembrie 1849 Gazeta Transilvaniei. Se editează suplimente: Foișoare pentru răspândirea cunoștiintelor folositoare și a iubirii de carte; între 1 ianuarie și 25 iunie 1838 a avut ca supliment Foaie literară; Foaie pentru minte, inimă și literatură (între 2 iulie 1838 și 24 februarie 1865).

În 1849, în locul denumirii "Gazeta de Transilvania" și al "Foii pentru minte, inimă și literatură", suspendate, apare Expatriatul.

Situându-se pe poziții democratice patriotice și iluministe, publicația lui Barițiu a avut un rol important în lupta politică a românilor din Transilvania, solidară cu cercurile progresiste din principate, unde era difuzată prin librăria lui Iosif Romanov. În timpul revoluției de la 1848 din Transilvania, a militat pentru egalitatea în drepturi între naționalitățile din principat, unitatea națională a românilor de ambele părți ale Carpaților, desființarea iobăgiei în Țara Românească și Moldova (în Transilvania fusese desființată în timpul împăratului romano-german Iosif al II-lea) etc.
Din cauza atitudinii ferme a lui Barițiu, exprimată într-o serie de articole despre revoluția de la 1848 și despre rolul lui Avram Iancu în revoluție, Gazeta Transilvaniei este suspendată în martie 1849.
În februarie 1850 redactorul refuză să dea o declaratie prin care să își retragă afirmațiile făcute în unele articole și corespondențe despre revoluția de la 1848, și conducerea este preluată de Iacob Mureșianu (pedagog, publicist, filosof și teolog) care temperează tonul articolelor.
Dupa anul 1900 ziarul are un caracter preponderent informativ, pe care și-l va păstra și în perioada interbelică.

Gazeta Transilvaniei și-a încetat apariția în 1944. Din anul 1990 Gazeta apare din nou, sub același nume. În data de 26 iunie 2009 activitatea Gazetei de Transilvania este suspendată temporar din motive financiare. Apoi, în anul 2010, își încetează apariția.
Fapt divers: La data reapariției, după 1989, pe sigla ziarului era scris: director fondator George Barițiu. În primul an de apariție se primeau scrisori adresate Domnului Director George Barițiu.

La “Gazeta de Transilvania” au colaborat unele personalități marcante, între care Timotei Cipariu, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Florian Aaron, Andrei Șaguna, Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu.

Mai multe despre Gazeta de Transilvania gasiti pe saitul bibliotecii digitale, unde puteti citi “presa vremii”

Aurel Mureşianu (1847-1909), doctor al Facultăţii de Drept din Viena, a renunţat la o carieră juridică în capitala imperiului şi a preluat, în 1878, conducerea ziarului. A primit autorizaţia de publicist cu numărul 1 din partea autorităţilor austro-ungare în timpul domniei lui Frantz Josef. La Viena, Aurel Mureșianu făcuse și o școală specială de jurnalism.
Sextil Pușcariu (1877-1948) își amintește:
Nu voi uita niciodată odaia întunecoasă unde era redacția “Gazetei”, în care aveam și eu acum intrare. Pe păretele din față al camerei spațioase era portretul în ulei al lui Iacob Mureșianu, împrejmuit cu o bandă lată, tricoloră; într-un colț, bustul turnat în ipsos al lui Andrei Mureșianu, de sculptorul (și muzicianul) Traian Mureșianu; la păreți, niște dulapuri cu volumele in folio ale anilor vechi ai Gazetei și niște divane și fotolii mari, de piele neagră, pline cu gazete din care redactorii interni tocmai își scoseseră materialul. Într-un colț masa unde lucra administratorul […] În mijlocul camerei era o masă mare de brad, plină de hârtii răvășite. […]
Ceea ce lipsea cu desăvârșire Gazetei era partea senzațională – asasinate, furturi, escrocherii, sinucideri, incendii, copii găsiți, certe urmate de bătăi etc în toate orașelele din țară, descrise cu cele mai amănunțite știri culese la fața locului. […] În Gazetă lipseau și anunțurile bănoase – afară de ilustrația cu un pescar lângă care era un pește enorm, pentru recomandarea emulsiunii Scott și, în calendare, leacurile ce le recomandă farmacistul Verteș din Lugoj – și rubrica de sport, precum și cea economică și finaciară. Pentru asemenea lucruri nu existau în redacție oameni pregătiți. Aceștia s-ar fi căutat și găsit însă, dacă cititorii ar fi avut interes să fie informați. Puținul ce se relata despre progrese tehnice se traducea din revistele străine la rubrica “Din lumea mare”. Interviw-urile și anchetele, atât de prețuite de cei ce iubesc reclama, nu existau încă. Exista însă buna-credință și simțul răspunderii pentru cele publicate. Mult mai târziu încă, când socrul meu ne surprindea cu câte o veste senzațională adusă de jurnalele din România Mare, noi, care cunoșteam felul de a scrie și de a dezminți cele scrise, ne exprimam îndoiala în veridicitatea știrii. “Vestea e autentică – răspundea socru-meu – am citit-o doar în gazeta!” […]
În odăița de alături, într-un vraf de jurnale în toate limbile, lucra Aurel Mureșianu. El scria în fiecare zi articolul de fond și veghea cu gelozie ca tonul Gazetei să rămâna cel serios și plin de demnitate de odinioară. Puțini își vor da seama ce însemnează să iai în serios menirea ta de jurnalist, așa cum o făcea Aurel Mureșianu. […] Dacă Aurel Mureșianu, ca om, trecea de fantast, și ca jurnalist cam greoi, un lucru îi recunoșteau și adversarii, că a rămas consecvent, păstrând cu sfințenie tradiția foii Mureșenilor și ținând cu respect la misiunea de apostol al jurnalisticei române din Ardeal.
(Brașovul de altădată, Sextil Pușcariu, Ed Dacia, Cluj-Napoca, p.226 și următ.)

Foarte activ în viaţa politică, Aurel Mureșianu se află printre fondatorii Partidului Naţional Român, făcând parte aproape în permanenţă din Comitetul Central al acestuia, “Gazeta Transilvaniei” devenind un ziar al partidului.
În luptele politice ale Românilor ardeleni A. Mureșianu intră în 1877, ca redactor, alături de Gh. Barițiu, apoi de la 1 ianuarie 1878 ca redactor și director politic, al ”Gazetei Transilvaniei”. 
În 1862 înființează Compania literară a junilor studioși, o societate literară ce-și propunea cunoașterea poporului, a creațiilor și năzuințelor sale.
Este unul dintre întemeietorii societății studențești "România Jună", în 1871, la Viena. Conduce ziarul "Gazeta Transilvaniei", ca redactor și proprietar, între 1877-1909. În 1889 pune bazele unei noi tipografii românești la Brașov.
Este autorul unuia dintre cele două proiecte care au stat la baza Memorandului din 1892 şi s-a numărat printre apărători în Procesul Memorandiştilor, militând pentru dreptul fiecărui cetăţean de a se putea apăra în limba maternă. Cu ocazia acestui proces s-au dat uitării toate rivalitățile între cei de la Gazeta și cei de la Tribuna (înființat la Sibiu)
După moartea lui Aurel Mureşianu, în 1909, ziarul a fost preluat de soţia acestuia, Elena Mureșianu (născută Popovici), care a devenit astfel prima femeie-manager din spaţiul jurnalistic românesc.

Altele:



7 comentarii:

  1. Aoleo ce de date si ani si ...
    Chiar le ti minte pe toate? Esti cumva profesoara de istorie sau lucrezi în domeniu sau.... esti toba de carte?! :)))
    Mai încer o data! Este un hobby? :))))))
    Te îmbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-s toba de carte! :))) Nici profesoara! E un hobby, da. Imi place sa am anumite date, evenimente etc "la un loc" sa le aflu repede cand am nevoie de ele. La ce am nevoie? La a nu uita de unde am pornit pentru a intelege unde as putea ajunge - atat la nivel individual cat si la nivel de grup social. Poate mai intereseaza si pe altii...
      Nu tin minte atatea date! Ma amuza sa pot localiza in timp anumite evenimente - ceva la modul ce se intampla in Egipt cand la noi era revolutia de la 1848! Doar curiozitate! :)) Creierul meu nu poate retine mecanic - pe de rost, cum s-ar zice!
      Si mai e un motiv (poate cel mai important) pentru care public astfel de texte: sper ca va citi cineva care are si alte informatii, inedite, pe care ar vrea sa le impartaseasca + ca "verificarea" unor informatii din mai multe surse conduce spre adevarul istoric. In arhive nu sunt cuprinse chiar toate datele/evenimentele sau au fost pierdute (intr-un fel sau altul) documentele care le atestau.
      Sau, poate, avand in vedere ca mi-a placut scoala ca la magar fuga, incerc sa recuperez... informatiile pierdute :)
      Zi frumoasa iti doresc! Cu drag,

      Ștergere
  2. Din istoria noastra draga....descendentii lui Aurel Muresianu ce or face si pe unde or fi?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Partea rea este ca in ultimul timp am senzatia ca se cam... mistifica istoria! Pur si simplu nu stiu ce sa mai cred si pe cine sa mai cred! Incerc sa-mi "folosesc" logica... dar nu e suficient de fiecare data :(
      O descendenta din familia Muresenilor - "ramura" lui Andrei Muresianu - este psiholog in Canada, dar despre altii nu stiu! :)

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Nu e la spam, comentariul :( Acolo ajunsese un comentariu al Vienelei, la Poveste Parfumata... Poate nu s-a cuplat "publicati" si pur si simplu s-a dus in neant. Zic aceasta pentru ca mi s-a intamplat de cateva ori cand am raspuns celor care au scris comentarii... E o aiureala ce se intampla cu PC-ul meu in ultimul timp! Acum nu pot sa postez fotografii! Am rugat pe cineva sa vina sa vada ce ar putea rezolva... E infernal! Pe langa faptul ca de pe la ora 16 se actualizeaza ba antivirusul, ba sistemul de operare, ba browserul ba ala ba ala! Sunt un arici facut ghem si o armata de pitici s-a aliniat in capul meu! :(
      Imi pare tare-tare rau ca se intampla aiurelile acestea! Pur si simplu nu stiu ce sa fac! Depind de altii sa "rezolve" una-alta! :(

      Ștergere
  4. alte vremuri, alti oameni...
    acum avem "plai cu boi"... :)
    o seara buna iti doresc!

    RăspundețiȘtergere