Oameni buni

Un bătrân stătea așezat pe o piatră în afara zidurilor unei mari cetăți. Atunci când călătorii se apropiau de el mulți îl întrebau:

- Ce fel de oameni trăiesc în această cetate?

Bătrânul obișnuia să le răspundă printr-o altă întrebare:

- Ce fel de oameni trăiesc acolo de unde veniți?
Când oamenii răspundeau:

- În locurile de unde venim trăiesc numai oameni răi - bătrânul le replica:

- Mergeți mai departe! În mod sigur veți întâlni numai oameni răi.
Când călătorii spuneau:

- Acolo unde trăim noi sunt numai oameni buni - bătrânul le răspundea:

- Intrați în cetate și în mod sigur veți găsi numai oameni buni.

(după o poveste hasidica)

Animale și animale cu chip de om

Iunie 2011

În parcarea unui supermarket din Brașov cetățenii au observat un câine legat într-o mașină care era expusă pentru vânzare (pe parbriz era un anunț în acest sens). Câinele, un Pitbull negru, era legat cu lesa de scaunele din față și mâncarea era în partea din spate a mașinii, unde câinele nu ajungea.

Cetățenii care au chemat hingherii au declarat că e acolo de cel puțin trei zile câinele respectiv, la temperaturi de peste 30 de grade Celsius. Până să cheme hingherii au sunat la numarul din anunț dar proprietarul i-a înjurat și a închis - dar a doua zi anunțul nu mai era pe parbriz și un geam din față era ușor deschis, să nu se sufoce câinele. Asistentul de la asociația pentru protecția animalelor a reușit să dea câinelui apă și hrană apoi căinele a reușit să se desfacă din lesă.

Toți cei care ar fi putut face ceva au declarat că nu pot interveni deoarece animalul se afla pe o proprietate privată și au nevoie de un ordin judecătoresc și de un executor judecătoresc pentru a încălca proprietatea.

(zic: o fi lăsat câinele în mașină pentru a fi sigur că nu o fură careva)

Mai 2011

O femeie dintr-o localitate situată în județul Brașov, într-o seară de Mai, a început cearta cu cei cinci căței pe care îi creștea în apartament și pe unul dintre ei, un pui în vârstă de două luni, l-a aruncat pe geam. Unul dintre vecini a văzut și a sunat la asociația “Milioane de prieteni”. Au sosit asistentul veterinar și soția sa și chiar în prezența acestora femeia ieșise din apartamentul situat la parterul blocului și, cu un băț, încerca să lovească puiul aflat în stare de șoc.

Femeia, aburită de alcool, a bătut câinii în casă și mama puiului a sărit să o muște iar ea, furioasă, a aruncat puiul pe geam. Vecinii au declarat că avea în obicei să bată câinii - în apartamentul acela fiind mai mereu scandaluri între femeie și concubinul ei, în special.

Cei cinci căini - mama și puii - erau în stare jalnică și foarte speriați. Nu erau înregistrați, nu erau castrați și nici vaccinați. Patrupedele au fost confiscate și duse la sediul asociației.

Conform legii privind protecția animalelor actele de cruzime la adresa animalelor se pedepsesc cu amenda penală sau închisoare.

Ca aceștia sunt mulți cetățeni - aici și aiurea în lume - și fără ca cineva să se streseze să le explice ce și cum câinii se vor înmulți în continuare. Diferența este că prin alte state se implică și cetățenii dar - mai ales - autoritățile. Aici, dacă mergi la un judecător să ceri ordin judecătoresc pentru a rezolva un caz precum cel menționat la început ți se râde în nas. Aici, în RO, când ești mușcat de un câine maidanez care a trecut prin adăposturile statului și acum e liber pe stradă ești singurul vinovat iar dacă nu ești vinovat oricum nu vei fi despăgubit pe motiv că… primăria nu are bani.

Cred că pentru a rezolva o situație stresantă precum cea a câinilor maidanezi e necesară (și) educația celor care vor să aibă câini - personal sau doar în fața blocului - dar mai ales trebuie să fie educați cei care au în atribuții să aplice legea. Și nu în ultimul rând trebuie educați și cei care detestă câinii - fie că-s câini de pe stradă fie că-s cu stăpân - pentru că în prea multe cazuri devin unii nervoși văzând un câine nu pentru că văd acel câine ci pentru că detestă persoana care-l are sau care-l hrănește lângă bloc. Câinii se atașeaza de cei care-i hrănesc și simt starea nervoasă a celor pe care se hotărăsc să îl alerge.

Sunt asociații care sterilizează animalele pe banii lor - obținuți din sponsorizări - sau ajutați de veterinari care au cabinete particulare și care fac această operație, pro bono, fie în colaborare cu cei din asociații fie pe cont propriu. Dar din cauza unor iresponsabili nu e cazul să se ajungă la a steriliza toți câinii - cu sau fără stăpân. Soluțiile extreme nu sunt niciodată utile pentru că nu sunt - și nu pot fi și nu vor fi - acceptate în unanimitate, și nici chiar cu majoritate.

Cei de genul celor menționați la început nu iubesc câinii dar sunt, adesea, cei mai gălăgioși când e vorba să nu le convină ceva legat de rezolvarea problemei câinilor fără stăpân. Nu pentru că îi interesează soarta câinilor ci pentru că au ocazia să se certe - și când începe cearta nu se mai înțelege om cu persoană.

Când vedeți vreunul prea gălăgios - indiferent de care parte a baricadei este - întrebați-l, cu mult calm, ce soluții vede el pentru rezolvare sau rugați-l să vă spună numele sau un număr de telefon să îl contactați. Veți constata că el e, de fapt, pe acolo doar pentru că vrea să se audă vorbind, să se certe și atât.

Nu e nevoie de oameni mulți pentru a rezolva anumite chestiuni, ci e nevoie de oameni hotărâți să rezolve o anumită chestiune. Cei de care e numai gura pot rămâne să privească din fotoliile lor sau de pe banca de lângă bloc și, eventual, să chibițeze (unul ar putea avea și vreo idee bună).

Altele:
Doua maini, doua picioare, fara pene; Doamne, ce e?! 
Exemple de degradare umana
Cum se numara cainii maidanezi
Nu infometati cainii maidanezi! 

Nu înfometați câinii maidanezi!

Am citit la Vienela articolul Cât valorează viața unui copil?...

Toți suntem de acord că viața unui copil e neprețuită! Și mai suntem de acord ca bunica respectivă s-ar putea să nu aibă vină - dar dacă știa că acolo își face veacul o haită de câini ar fi trebuit să evite zona, pentru că suntem singurii care putem să ne protejăm în anumite situații, chiar dacă sunt alții care nu își îndeplinesc atribuțiile și putem avea de suferit din această lipsă de interes! Cei mai multi sar de fund în sus când un câine ucide un copil. Tragic! Distrugător mai ales pentru sufletul celor care iubesc acel copil mai mult decât îl iubesc eu, ca exemplu. Nu se sare așa tare în sus - și nici nu se mediatizează în așa hal - când părinții își pocnesc copiii pe stradă sau în casă sau îi înfometează sau etc.

Revenind la copilul ucis de câine. Habar nu am despre știre, știu doar ce am citit la prieteni pe bloguri, pe facebook și mai apoi pe net în general.

Au venit unii cu idei să înfometeze câinii maidanezi! Oameni(?), ce-i în mintea voastră!? A încercat una bucată primar să scoată o hotărâre de gen dar nu i-a reușit!  Mă gândesc - suferind de scenarită, ar zice unii, dar cunosc “marfa” (edilii) despre care scriu aici - că se speculează cu scop acest caz.

Nu sunt suficient de agresivi câinii și când sunt hrăniți? Și nu-s hrăniți așa cum își imaginează unii! Maidanezii nu sunt grași pentru că sunt bine hrăniți ci pentru că sunt castrați - și se îngrașă indiferent că mănâncă sau ba pe săturate (cine zice altfel minte de îngheață apa Iordanului sau habar n-are despre ce vorbește)!

Sunt prima care aș ucide cu mâinile goale - cum se zice! - un câine care ar atenta la viața unui copil dar până atunci ar trebui ceva educație - și nu doar civică!

Toată lumea strigă: maidanezii ne ucid copiii! În primul rând învață copilul să nu urle când vede câini (fie că sunt în lesă fie că sunt liberi și n-au treabă cu acel copil), să nu alerge pe lângă câini, să nu arunce cu pietre în câini sau să exercite alte violențe asupra lor! Învață copilul să nu-i fie frică! Omul nu se naște fricos! Frica se învață!

Copilul care aruncă în câini cu pietre, sau îi pocnește cu bâta, scapă, dar următorul copil, care în viața lui n-a dat cu piatra după un animal, va fi mușcat! Câinele lovit cu piatra nu știe că X l-a lovit, știe că un om l-a lovit, un copil. Și, așa, un copil needucat, a aranjat câteva mușcături pentru copiii educați.

Cetățenii se plâng că-s mulți căini în cartierul lor. În unele cartiere așa este. Au chemat hingherii și hingherii au ridicat din umeri: n-avem ce face, nu-i putem lua, pentru că au "cercel", adică sunt castrați. E răutate! Am văzut cum în cartier central al Brașovului, a oprit duba din care au fost eliberați câini. Asta se întâmplă, de regulă, când se vehiculează ideea eutanasierii ca soluție optimă pentru eradicarea fenomenului. Altfel spus: se încearcă sădirea sămânței de ceartă între cetățeni!

Sunt cartiere în care cetățenii au “pus mână de la mână”, și au chemat specialiștii să ia câinii și să-i ducă la “sterilizat” (câinii comunitari sunt duși la sterilizat și gratis - uneori - doar că trebuie să ii cheme cetățenii pe cei care au dreptul să facă asta, apoi câinii sunt aduși înapoi în cartier). În alte zone - inclusiv undeva lângă Poiana Brașov - cetățenii “locului” au construit din banii lor padocuri și au adunat câinii din zonă, pentru siguranța lor și a copiilor. Un astfel de padoc “particular” era - nu știu dacă mai e - și undeva în București, într-un cartier rezidențial, unde oamenii au adunat bani, au construit padocuri și fiecare hrănește câinii după posibilități. Copiii sunt învățați și încurajați să ducă acești câini la plimbare, să îi hrănescă etc., în timpul liber.

Altfel spus, cetățenii care vor să realizeze ceva dând dovadă de umanitate pot să o facă. Voință comună trebuie să existe. Degeaba vrea unul să facă - poate n-are bani! Una e să dea unul singur 1000 de lei (ca exemplu) și alta e să adune câte puțin de la 1000 de oameni.

Nu săriți! Știu că edilii trebuie să facă una alta dar când aceștia sunt incapabili să facă ceva bun stau pe mantinelă și strig huooo! sau mă străduiesc să îmi îmbunătățesc viața alături de cei care doresc același lucru?

Deși aceste rânduri sunt scrise la repezeală (mi-a luat mai mult timp să scriu diacriticele!)  e părerea mea despre situație: în primul rând, oamenii sunt vinovați de tragedii ca moartea acestui copil! Cetățenii români se unesc, în special, pentru a da din gură împotriva “nesimțirii edililor”, împotriva celor care încearcă să protejeze câinii și împotriva la cam orice li se spune că nu-i ok dar dau 50 de pași în spate dacă le-aș zice: “Ok! Să rezolvăm! Punem mână de la mână, sterilizăm câinii, căutăm prin țară și sau străinătate asociații care își pot permite să îi îngrijească până vor fi adoptați, construim un padoc (în caz că altceva nu reușim sau până reușim) - cu aprobare de la primărie, firește - și avem grijă de câini!” Vă scriu, cu certitudine: cei mai mulți (covârșitor de mulți) vor zice “DA” până când vor înțelege că ai vorbit foarte serios și atunci încep cu “știi, c-o fi, c-o păți, am o jena și mi-e lene”. Știu aceasta! E unul dintre motivele pentru care, în anul 2008 am renunțat să mă mai implic în “problemele” comunității - și nu era vorba despre câini. Din când în când, însă, mai fac o încercare-două, dar numai așa, să aflu ce s-a mai schimbat - și mai nimic nu s-a schimbat. Personal, de texte sunt sătulă! Dar a înfometa câinii maidanezi nu e o solutie! Din contră! E barbarie care se va întoarce - culmea! - de regulă,  împotriva celor care n-au dorit așa ceva!

Altele:
Doua maini, doua picioare, fara pene; Doamne, ce e?! 
Exemple de degradare umana
Cum se numara cainii maidanezi
Animale si animale 

Gangnam style în Poiana Brașov

Duminică la prânz, în Poiana Soarelui, turiștii păreau cuprinși de frenezia stilului smuls. Care mai de care dădea din mâini și din picioare, se zbuciuma din tot corpul; femeile își scuturau podoaba capilară mai ceva ca la un concert rock.

O sexy lady se scutura din toate cele, că și de pantalonii scurți părea că vrea să scape. Partenerul o percheziționa pe sub tricou și ea striga pe ton ascuțit, zbătându-se frenetic: “Scoate-o! Scoate-o!” “Nu pot, dacă te miști în halul ăsta!” încerca să o calmeze dar ea nu și nu! Oppa is Gangnam style, Gangnam style / Eh - Sexy Lady oh oh oh oh

O adorabilă își lovea copilul peste tot corpul, cu o eșarfă, și copilul țipa în stilul celor prinși de gura șarpelui.

Un câine lațos și haios lătra cu simț de răspundere la ceva ce vedea numai el și o femeie mai în vârstă trăgea de mână un tânăr, insistând să o bage în apă rece și să o țină acolo, să nu se umfle. “Bag-o, bag-o!” se tot răstea la tânăr și acesta se încăpățâna să se uite cum se înroșeste tot mai mult, pornind de la un punct mic. Dacă tu vrei, eu vreau, să ajungem la final. Yes you, hey, yes you, hey / Now let's go until the end, end, end…

O blondină fină mergea mândră pe trotuar, cu degetul arătător lumânare, privind cu interes cum ceva se mișca pe buricul acestuia. Mergea încet, cu grijă, să nu se accidenteze. Lângă ea, iubitul, dând din picioare, aruncă de-un pom c-un kürtős kalács din care abia luase o îmbucătură! “Naiba s-o ia! S-a băgat la dulce!”

I'm a guy / A guy who seems calm but plays when he plays

Mai încolo, pe o bancă, doua tinerele se plesneau reciproc peste cap, țipând “Scapă-mă de ea! Scapă-mă de ea!” Și pentru că nu scăpau au luat-o la fugă, privind înapoi cu mânie dar urmăritoarele nu se lăsau! Erau peste tot! Până și în coșurile pentru gunoi amplasate strategic! Erau în părul blondelor, erau spre fețele puștoaicelor parfumate, erau pe înghețata din cornete. Oamenii voiau să scape, dar să urce în autobuz nu aveau curaj! Puteau aduce cu ei viespile mici și înfuriate iar în spațiu închis și atât de strâmt ar fi fost nebunie curata să riște! Se acopereau, care cum puteau, și se retrăgeau spre pădure.

Doar o tipă, calmă, și-a aprins o țigară și privea liniștită dansul haotic al celor din jur. You know what I'm saying / Oppa is Gangnam style

Viespile se feresc de fum. S-a mai aprins o țigară, și încă una… Oamenii fumau pe stradă dar căutau să plece din zonă cât de repede puteau.

On top of the running man is the flying man, baby baby.

Realizarea Frumuseții - Bună dimineața Soare!

Lucrurile care nu ne plac sunt pentru noi sau o povară, de care am vrea să scăpăm cât mai repede, sau nu sunt utile și de aceea stau cu noi într-o legătură trecătoare sau parțială; ele devin supărătoare cum încetează să ne mai fie de folos. Sau sunt ca niște vagabonzi în treacăt ce răsar de-o clipă la marginea conștiinței și apoi dispar. Un lucru e deplin al nostru când e obiect de bucurie pentru noi. Lumea, în cea mai mare parte, e pentru noi ca și cum n-ar fi. Dar nu putem lăsa lucrurile astfel, deoarece ne-am reduce pe noi. Întreaga lume ni s-a dat nouă și toate puterile noastre au un singur sens și un singur scop: ca prin ajutorul lor să intrăm în stăpânirea moștenirii.

Ce rol are acum simțul nostru pentru frumos în această extindere a conștiinței? Există el pentru a descompune adevărul în lumina vie și-n umbră și pentru a ni-l înfățișa în categorica-i deosebire dintre frumos și urât? Dacă ar fi așa, ar trebui să admitem că acest simț pentru frumos provoacă discordie în univers și ridică piedici în marele drum care leagă toate lucrurile între ele.

Nu, așa nu poate fi. Câtă vreme știința noastră e imperfectă, e inevitabil să facem deosebiri de lucruri cunoscute și necunoscute, plăcute și neplăcute. Dar cu toată părerea unor filosofi, omul nu poate admite granițe arbitrare și definitive în lumea accesibilă cunoștinței lui. În fiecare zi, știința omului pătrunde mai adânc în regiuni care mai-nainte erau însemnate pe harta lui ca necercetate sau necercetabile. Și tot astfel simțul nostru pentru frumos e preocupat fără preget să-și lărgească și cuceririle. Adevărul e pretutindeni, de aceea orice lucru e obiectul cunoașterii noastre; frumusețea e prezentă oriunde, de aceea fiecare lucru e în stare să ne bucure. […] Când zicem că frumusețea e pretutindeni, nu credem că am alungat cuvântul urât din limbă; ar fi un lucru tot atât de smintit cum am zice că nu există neadevăr. Neadevărul există sigur, dar nu în sistemul universului, ci în imperfecțiunea cunoașterii noastre. […]

(Calea Desăvârșirii, Rabindranath Tagore, trad. Nichifor Crainic, Ed. Stress, București, 1990, p.90)

Pentru Buna dimineata Soare! tabelul este la Iulisa, in fiecare zi de luni!

Vălul parfumat al ceții

Ceața e fascinantă. E mai mult decât un nor aflat în legătură cu solul. Ceața te învăluie, te pătrunde, o poți simți ca pe o ființă vie. Poate avea parfumul ierbii proaspăt cosite, a frunzelor arse; poate avea parfumul pădurilor de conifere sau parfumul ultimului trandafir pe care l-ai văzut înflorit. Parfumul ceții nu pătrunde doar în nări, ci și în ființă. E măngâietoare, răcoritoare, surprinzătoare.

E un văl parfumat care acoperă ceva ce știi că e acolo și nu poți recunoaște. Ceața e vălul care te acoperă și te poate purta pe cărări nebănuite și te poți rătăci în chiar locurile cele mai cunoscute. Ceața îți șoptește la ureche, îți atinge umărul, îți udă părul și picioarele. Ceața te ademenește cu mișcări unduitoare, ridicându-se ușor, ca un văl care acum vrea să-ți lase plăcerea unei revelații și acum acoperă totul, lăsându-te nedumerit și măcinat de întrebări.

Învaluit în ceață te simți ca și cum ești singurul om de pe Pământ. Zgomotele se pierd în densitatea apei condensate și pășești ca și cum gravitația a slăbit; mai mult plutești și nu ai siguranța pasului pe care îl faci, nu știi către încotro te poartă pasul și simțul orientării aproape că este anihilat. Îți amintești de primii pași, nesiguri, pe care i-ai făcut ca ființă materializată. Ai tendința să pășești cu mâinile întinse spre înainte, ca și cum ai putea evita la timp vreun eventual pericol. Brațele întinse spre înainte doar îți dau senzația că mai ești stăpân pe drumul ales. E doar o senzație. În ceață, simțul văzului și al auzului nu-ți mai sunt foarte utile, trebuie să te lași ghidat de instinct pentru a putea ieși din pâcla deasă și aproape tangibilă în care ajungi uneori să te învârți. Ceața, oarecum, îți amintește că ești muritor. Poate ca ceața e visul Naturii.

Ceața poate avea și parfum de rozmarin, lămâie, bergamota, coriandru, ienupăr, lavanda, patchouli, santal și stejar, esențe cuprinse în apa Blue fog pentru bărbați - pentru că ceața poate capta și împliniri sau dorințe parfumate.

**

Am ajuns la o mlaștină, unde am întâlnit un omuleț gol-pușcă, odihnindu-se așezat pe o piatră. […] A pălăvrăgit trei ore întregi, într-o limbă pe care știu bine că n-am auzit-o niciodată și care nu are nicio legătură cu vreuna din lumea aceasta, dar pe care am înțeles-o totuși mai repede și mai bine decât pe cea a doicii mele. Când am vrut să aflu explicația unui lucru atât de uluitor, el mi-a spus că în Cunoaștere există un Adevăr în lipsa căruia te afli întotdeauna departe de înțelegerea lesnicioasă; cu cât un idiom se îndepărtează de acest Adevăr, cu atât e mai greu de înțeles. “Tot așa, continuă el, acest adevăr nu se ivește niciodată în muzică, fără ca sufletul, pe loc răscolit, să nu se îndrepte orbește spre el. Noi nu-l vedem, dar simțim că Natura îl vede; fără a putea pricepe cum o face, el ne încântă și, totuși, nu putem observa unde se află” […]

(Discurs despre adevăr, de Cyrano de Bergerac, în traducerea lui Ion Hobana).

Text înscris la Clubul Condeielor Parfumate găzduit de Mirela. Ideea temei aparține gazdei.

Rugăminte: dacă găsiți un câine lup...

Încercând să răspund rugăminții Vienelei, scriu rândurile următoare, cu speranța că cineva cu mai mulți prieteni (decât am eu) în rețelele de socializare și printre bloggeri va citi și va dori să distribuie fotografia cățelușei Zoe, pierdută în Brașov.

Zoe, 3 ani, pierdută în Brașov

O citez pe Vienela și vă rog alături de ea:

poate printre prietenii voștri se află cineva care a văzut-o prin Brașov. Dacă doriți să faceți mai mult pentru mine și pentru Adriana, rugați-vă prietenii să distribuie și ei anunțul sau dați share acestui articol. Nu se supără nimeni dacă scrieți pe blogurile voastre despre Zoe! Nu spuneți că este doar un câine! Nu este un câine, este Zoe, este ființa pe care prietena mea o iubește și o vrea înapoi!

Zoe e o cățelușă-lup, blândă, prietenoasă, în vârstă de trei ani. Timp de trei ani a fost îngrijită în curtea celor care o iubesc și doresc să o regăsească. Zoe s-a pierdut într-o noapte furtunoasă, în urmă cu trei zile - aproape patru. În ziua când s-a pierdut avea zgardă neagră.

Zoe s-a pierdut în Brașov, în zona Dealul Melcilor și are acum nevoie de ajutorul celor care iubesc câinii dar și de ajutorul celor care iubesc oamenii, în general. Cine are sau a avut vreodată un animal drag știe cât e de dureroasă pierderea acestuia. Cei care iubesc oamenii și doresc să le aline cumva durerea pot face un gest simplu: să distribuie pe Facebook, către prietenii lor, fotografia cățelușei! Poate a văzut-o cineva și îi va anunța pe cei care o caută cu disperare.

Vă mulțumesc!