Cavalerii Teutoni in Ţara Bârsei

Cavalerii teutoni s-au stabilit in Estul Europei pentru prima data in 1211 dupa ce Regele Andrei al II-lea al Ungariei i-a invitat sa isi stabileasca un avanpost la granitele Transilvaniei, care nu era organizata de statul ungar la acea vreme, pentru a se proteja de cumani. Scopul Ordinului nu era numai de a apara Transilvania de cumani, ci si de a ajuta expansiunea regalitatii si nobilimii maghiare si de a converti la catolicism populatia din aceste regiuni.

In 1217 Papa Honorius al III-lea a proclamat o cruciada impotriva prusacilor pagani. A fost cerut si ajutorul teutonilor dupa ce ducele Conrad de Massovia a fost atacat de prusaci. 

Cavalerii teutoni au acceptat sa intervina dupa ce li s-a promis ca isi vor putea insusi teritoriile cucerite de la prusaci.

Ca rasplata pentru indeplinirea dezideratelor pentru care au fost chemati, Cavalerilor Teutoni le-au fost acordate diverse privilegii economice, politice si bisericesti: scutire de dari si vami, scoaterea de sub jurisdictia voievodului Transilvaniei, dreptul de a-si alege dintre ei judecatorii, dreptul de a ridica cetăţi si orase din lemn si altele. Teutonii au adus cu ei colonisti germani, agricultori in mare parte, dar si mestesugari si negustori, oameni care au contribuit la dezvoltarea zonei.

Teutonii, insa, nu si-au respectat intelegerea avuta cu regele Ungariei si au depasit limitele teritoriale acordate la asezarea lor, au cosntruit cetati din piatra, au ademenit pe unii dintre supusii regelui pe teritoriul unde s-au asezat. Cavalerii teutoni au urmarit sa isi creeze o stapanire independanta de regatul Ungariei. In anul 1225 regele ungar a intrat cu armata in Ţara Bârsei, a ocupat fortificatiile si i-a alungat pe teutoni; a ramas in teritoriu populatia bastinasa aflata acolo la asezarea teutonilor dar si colonistii adusi de cavaleri.

Ordinul teutonic a incercat sa-si creeze un stat propriu in spatiul carpato-dunarean (papa Honoriu III a raspuns afirmativ la cererea teutonilor de a lua Ţara Bârsei si teritoriile de “dincolo de muntii de zapada” sub jurisdictia si “in proprietatea bisericii apostolice”), sub emblema papala, ceea ce l-a suparat pe regele ungar, care dorea pentru sine beneficiul cuceririlor realizate de teutoni pe baza privilegiului regal si il interesau si castigurile ce puteau fi obtinute in viitor.

In 1231, la sase ani de la izgonirea teutonilor, papa Grigore IX il invita regele Andrei al II-lea si pe fiul sau Bela IV, sa restituie cavalerilor teritoriul confiscat, amintindu-le meritele lor in lupta impotriva cumanilor: apararea regatului impotriva frecventelor incursiuni, inaintarea lor dincolo de “muntii de zapada”, intarirea teritoriilor ocupate prin fortificatiile construite impotriva cumanilor, infrangerea acestora si convertirea unei parti la crestinism.

Imprejurarile instalarii Ordinului teutonic in Ţara Bârsei sunt oarecum necunoscute, desi unele speculatii exista, insa izvoarele care privesc acest scurt episod de istorie universala desfasurat in spatiul carpato-dunarean sunt putine. Ceea ce este insa clar, e motivul pentru care regele ungar l-a atribuit Ordinului: expansiunea si dorinta de a inlatura pericolul cuman de la hotarul sud-estic.

Istoricul german G. Rossler considera ca originea episodului teutonic de instalare pe teritoriul Ţării Bârsei a fost rodul colaborarii dintre papa Inocentiu II si marele maestru al Ordinului, Herman von Salza, papa dorind sa asigure cruciadei un nou cadru, cu un nou fundament, mai solid decat cel in care se desfasurase anterior. Avea un dublu tel: eliberarea Ierusalimului si reunirea celor doua biserici prin inlaturarea schismei; in viziunea papei reunirea ar fi fost realizata prin Constantinopol, dar rezistentele intampinate de Imperiul latin si ostilitatea populatiei grecesti faţă de confesiunea latina, l-au deternminat pe papa sa-si extinda planul, straduindu-se “sa inconjoare domeniul Bisericii rasaritene prin puncte de reazem ale puterii papale sau accesibile influentei ei”, de unde aveau sa fie intreprinse ofensive in ariile vizate. In acest plan, Ţăarii Bârsei i-a revenit un rol deosebit, ca punct de sprijin in lupta impotriva păgânilor si a Bisericii Orientale. Rolul regelui Ungariei in realizarea acestui plan ar fi fost, potrivit autorului, secundar.

Prin prezenta Ordinului teutonic in Ţara Bârsei s-a constituit un front al cruciadei in spatiul carpato-danubian, cu misiunea de a-i combate pe cumanii păgâni; noul front era considerat autoritatea suprema a crestinatatii apusene, din initiativa si sub controlul careia se desfasura actiunea cruciadei. Totusi, legatura intre aceasta directie esentiala a cruciadei si cea din cotul Carpatilor nu putea fi directa, ea trecea prin Imperiul latin de Constantinopol, considerat si acesta un sector secundar al cruciadei, al telului ei originar si fundamental: eliberarea Ţării Sfinte.

Cavalerii teutoni si-au indeplinit cu succes misiunea pentru care au fost adusi in Ţara Bârsei: cumanii au fost invinsi, si datorita fortificatiilor pe care le-au ridicat si in faţa carora oamenii stepei erau neputinciosi. Au trecut chiar la contraofensiva, urmarindu-i pe cumani dincolo de munti, in teritoriile din care porneau incursiunile in Transilvania. Inaintarea teutonilor peste Carpati a pus capat dominatiei cumane in teritoriile invecinate cu Transilvania la miazazi si rasarit, deschizand drumul spre Dunarea inferioara si Marea Neagra, legatura ce avea sa ramana timp de mai bine de doua secole unul din obiectivele principale ale politicii externe a Regatului ungar.

Şederea teutonilor in spatiul carpato-danubian a condus la inlocuirea hegemoniei cumanilor nomazi printr-o formatie statala de tip cruciat, careia i-a urmat o formula de organizare politica independenta de Regatul ungar. Pentru statul vlaho-bulgar aceasta a insemnat disparitia unei forte vecine protectoare si inlocuirea ei printr-o realitate politica potential ostila.

(Din Românii in secolul al XII-lea  intre Cruciada si Imperiul Mongol, de Şerban Papacostea, Ed. Enciclopedica, Bucuresti 1993).

Sursa foto: http://www.descopera.ro/cultura/4427340-teutonii-sabia-din-umbra-negrei-cruci

Tot despre cavalerii teutoni:

Din istoria Ordinului Cavalerilor Teutoni 
Cetăţile cavalerilor teutoni in Ţara Bârsei 

Din istoria Ordinului Cavalerilor Teutoni

(foarte pe scurt)

Denumirea propriu-zisa este Ordinul Cavalerilor Sfintei Marii din Ierusalim.

Fecioara Maria este considerata principala protectoare a teutonilor, secondata de Sfanta Elisabeta a Ungariei, dupa canonizarea acesteia in 1235. Este venerat si Sfantul Gheorghe deoarece acesta este protectorul ordinelor cavaleresti si al cruciadelor. Cavalerii teutoni imbracau mantii albastre cu o cruce neagra purtata peste o tunica alba. Aceste semne distinctive au fost confirmate de Papa in 1211.

Ordinul Cavalerilor Teutoni (Ordo Teutonicus, acronim OT) este un ordin religios catolic german (in evul mediu fiind religios-militar cruciat), infiintat ca ordin militar-monastic in anul 1198 in Acra (Akko), in Palestina. Altfel, a fost infiintat in 1190 de catre ducele Frederick de Swabia in timpul asediului orasului Acra, in timpul celei de a treia Cruciade, cand o fratie spitaliceasca formata din germani a fost creata pentru a ingriji cruciatii germani.

O bulă papala emisa de Inocentiu al III-lea (1198 – 1216), datata 19 februarie 1199, a confirmat evenimentul din 5 martie 1198, cand Ordinul a fost recunoscut ca militar-monastic, si a mai specificat ca noul ordin va avea grija de bolnavi ghidandu-se dupa regulile Cavalerilor Ospitalieri, in schimb celalalte activitati vor avea drept model organizarea Cavalerilor Templieri. 

Cuprindea numai germani dar in lupte, adeseori, se alaturau oameni din mai multe state. Ordinul teutonilor a contribuit la expansiunea crestina si germana in jurul Mării Baltice si, in 1226, a obtinut de la imparatul Frederic al II-lea suveranitate asupra teritoriilor cucerite.

Intre 1217-1221 Ordinul a participat si la Cruciada a V-a din Egipt. Ordinul e asemanat cu cel al Templierilor si Ospitalierilor, fiind si la fel de puternic.

Pe la inceputul secolului al XIV-lea, cavalerii teutoni au devenit o putere militara si financiara de prim rang, ajungand la apogeu sub marele maestru Winrich von Kniprode (1351-1382). Au avut foarte multe victorii, dar nici infrangerile nu le-au fost straine.

Ultimul mare maestru al teutonilor, Albert de Brandenburg, a aderat la reforma protestanta si a secularizat posesiunile Ordinului Teutonilor, intemeind ducatul ereditar al Prusiei, in 1525.

Partea catolica a ordinului a supravietuit in Germania până in 1809, cand a fost desfiintata de Napoleon, si a renascut in 1839 la Viena, avand rolul asistential originar.

Dupa persecutiile suferite sub regimul nazist (intre 1933 si 1945) ordinul a fost reinfiintat imediat dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial.

In timpul primului razboi mondial cavalerii teutoni au atras 1.500 de sponsori din randul nobilimii austriece pentru sustinerea efortului financiar de ingrijire a ranitilor. Ordinul a ingrijit in institutiile proprii aproximativ 3.000 de soldati. Odata cu terminarea Primului Razboi Mondial si cu sfarsitul monarhiei Habsburgilor, Ordinul si-a pierdut si ultimele posesiuni. In 1923 arhiducele Eugen a demisionat din functia de Mare Maestru. In 1929 Papa a reorganizat ordinul sub forma unuia pur religios format din preoti. Nu au mai fost numiti cavaleri propriuzisi in adevaratul sens al cuvantului, ultimul fiind Friedrich Graf Belrupt-Tissac, care a murit in 1970.

Sediul Ordinului este azi la Viena, unde locuieste si Marele Maestru iar majoritatea membrilor sunt calugarite. Aceasta organizatie este unica in cadrul ordinelor religioase catolice prin faptul ca toate calugaritele membre se afla sub autoritatea unui barbat.

Surse info: wikipedia si http://secretele-mele.board-idea.com/t102-ordinul-cavalerilor-teutoni

Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul_Cavalerilor_Teutoni

Tot despre cavalerii teutoni:

Cavalerii Teutoni in Ţara Bârsei 
Cetăţile cavalerilor teutoni in Ţara Bârsei 

Junii Braşoveni. Reflexii in oglindă

Junii-1928 (sursa:http://imagoromaniae.ro/)

Cel mai vechi document de atestare a obiceiului junilor este “Protocolul Junilor Braşovecheni”, din 17 noiembrie 1851, dar obiceiul este amintit în publicaţii şi documente cu mult înainte. În 26 martie 1839, in ziarul său, George Bariţiu, fără a semna articolul, prezintă obiceiul junilor, asemuindu-l căluşarilor. Apoi, cu excepţia unui articol dintr-un album maghiar din Ardeal, care  consemnează la 1841 obiceiul şi populara legendă a lui Solomon, până la 1848 nu sunt alte informaţii, dar obiceiul trebuie să se fi desfăşurat deoarece într-un document din arhiva muzeului din şchei scrie că la 26 martie 1728, Tănase Vasile “împreună cu familia şi cu toţi copiii… lasă cu sufletul său” ca pentru “acest obicei de la toţi cei bătrâni”, care “au ţinut” grădina sa din Şchei, ca junii la Paşti să treacă prin această gradină, pentru că “totdeauna au trecut prin această grădină” […]

(Junii braşoveni şi troiţele lor din Şcheii Braşovului, de Vasile Oltean, ed. Semne, Bucuresti 2000)

În fiecare an, în prima duminică după Paşti (Duminica Tomii) e “Ziua de călări” sau “Coborârea în Cetate”, sărbătoarea din această zi fiind unică în spaţiul romanităţii, o manifestare cu elemente de mit, ritualuri pre-creştine, dar şi ceremonii creştine.

Foto preluata de la Braşov, orasul sufletului meu.

Postare pentru Reflexii in oglindă.

Libertatea de a muri?

In ianuarie 2012, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (PACE) a aprobat o rezolutie impotriva eutanasiei, dar aceasta rezolutie nu are un caracter obligatoriu si statele nu pot fi determinate sa isi schimbe legislatiile. Cele mai multe state (europene sau nu) incrimineaza explicit eutanasia; altele acorda circumstante atenuante celor care ucid din mila o persoana si cateva au legalizat eutanasia.

Prin eutanasie se intelege uciderea savarsita sub impulsul unui sentiment de mila, pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane care sufera de o boala incurabila si a carei moarte este, din aceasta cauza, inevitabila. Chiar si in statele unde nu este permisa se mai practica, in anumite cazuri, dar cel care e prins ca face asta va fi cercetat pentru omor, avandu-se, totusi, in atentie, circumstantele in care s-a savarsit fapta si pedeapsa va fi individualizata in consecinta (in Norvegia, de exemplu).

Eutanasia este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Puterea de decizie trebuie sa apartina bolnavului, rudelor sau medicului. Acest cuvant, “euthanasia”, provine din limba greaca si face referire la o moarte usoara, frumoasa. “eu” - bine, “thanatos” – moarte.

 Eutanasia umana se practica – un fel de a spune – din vechi timpuri

Exemple (sa zicem)

In Sparta copiii handicapati erau expusi si lasati sa moara, lucru aprobat de Aristotel, pentru motive de utilitate publica (Politica VII). Platon extindea aceasta practica la batranii grav bolnavi (Republica 460).

Epicur rezuma astfel curentul general de gandire al grecilor antici: “Noi suntem stapanii durerilor, stapani in a le suporta, daca ele sunt suportabile, iar in caz contrar, stapani in a parasi viata cu suflet linistit, asa cum parasim teatrul daca nu ne place”.

Au fost si destui care erau impotriva:

Pitagora si mai ales Hippocrate s-au impotrivit eutanasiei.

Hippocrate a inclus in faimosul sau juramant aceasta fraza: “Nu ma voi lasa determinat de cuvantul nimanui in a procura o otrava sau in a-mi da consimtamantul la asa ceva”.

Cicero scria in Visul lui Cicero: “Tu, Publius si toate persoanele drepte, voi trebuie sa va pastrati viata si nu trebuie sa dispuneti de ea fara a primi porunca de la cel care v-a dat-o, ca sa nu dati dovada ca v-ati sustras de la misiunea umana pe care Dumnezeu v-a incredintat-o”.

Puţini sunt medicii care se declara in favoarea eutanasiei.

**

S-ar putea spune ca legalizand eutanasia se incalca si “Drepturile omului”:

In articolul 3 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se spune ca “orice fiinta umana are dreptul la viata.” Iar in Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este accentuat faptul ca “moartea nu poate fi aplicata in mod intentionat.” (art. 2.1)

Parerea clericilor crestini – in special - nu o mai notez.... “Să nu ucizi” e a sasea porunca din Decalog.

Daca exista dreptul la viata de ce nu ar exista si libertatea de a muri – o moarte ”usoara, decenta”?

Ceea ce este, din punctul meu de vedere, inadmisibil, este sa fie legalizata eutanasia pentru retardati si bolnavi mintal – cum s-a incercat in 1975, in Florida (calculandu-se ca statul ar economisi astfel 5 miliarde de dolari... Cand se discuta despre... controlul asupra costului ingrijirii medicale nu mai poate fi considerata compasiune... Azi, in Olanda, pot fi eutanasiati si bolnavii de Alzheimer...

(descopera.ro)

Cum se potrivesc prevederile amintite mai sus pedepsei cu moartea care se practica in destul de multe state? E interzisa moartea aplicata in mod intentionat ori ba?

Practic – daca e sa fim obiectivi – eutanasia se practica azi, la... nivel de stat: condamnarea la moarte a unor infractori... Ar mai fi dreptul pacientului de a alege sa nu fie resuscitat in caz de accident grav si dreptul său de a refuza un tratament medical care i-ar prelungi viata.

**

In urma cu ceva timp cativa români au cerut sa fie eutanasiati... din cauza saraciei! Ori, sa compare cineva saracia cu tetraplegia (de exemplu) este cam prea mult. Cred ca respectivii au dorit numai sa atraga atentia asupra lor in speranta a... ei stiu ce, dar in nici un caz nu s-ar fi lasat eutanasiati.

E usor sa ceri – cu vehementa chiar - ceva ce stii ca nu vei obtine. Interesant ar fi fost sa li se aprobe cererea si atunci ar fi avut dovada ca saracia e mai ”buna” decat moartea.

Avem dreptul sa alegem eutanasia in cazuri disperate? Indraznesc sa afirm ca da, avem acest drept, dar reglementarile trebuie sa fie atat de clare incat sa nu lase loc abuzurilor. Sunt multe chestiuni de luat in calcul, inclusiv personalul medical dispus (sau nu) sa ucida ”la cerere” (mai ales). Amintesc si despre comertul cu organe umane, pentru transplant... si nu vom sti vreodata cati pacienti care ar fi putut fi salvati au murit si organele lor au fost donate, uneori impotriva vointei ”proprietarului”, dar la presiunile facute de medici asupra familiei acestuia.

Cei care doresc sa fie donatori de organe trebuie sa faca o vizita la un notar si sa declare explicit aceasta, si va fi inscris intr-un registru national al donatorilor de organe.

State in care eutanasia este legala

Olanda e primul stat care a adoptat o lege in materie – legea e adoptata in 2002, dar acceptata tacit inca din anii 1970 (din 2002, orice persoana cu varsta de peste 12 ani isi poate cere dreptul de a muri); e legala si sinuciderea asistata.

Belgia a adoptat o lege in anul 2002, dar numai cel care ”sufera de o boala grava si de dureri insuportabile, atat fizice cat si psihice, poate cere eutanasierea”. In 2013 a fost modificata legea si minorii cu discernamant au dreptul sa isi ceara dreptul de a muri (in conditii stricte).

Luxemburg adopta legea in 2009 – un pacient are dreptul sa isi curme viata daca sufera de o boala incurabila, insa cererea de eutanasiere trebuie sa ii fie aprobata de doi medici.

Suedia – in anul 2010, Biroul National pentru Sanatate, a anuntat ca intreruperea dispozitivului medical de mentinere in viata (eutanasie pasiva), la cererea pacientului, a devenit legala.

Canada – provincia Quebec e prima care a adoptat o astfel de lege pro eutanasie, in anul 2014 – pacientii cu boli in stadii terminale pot cere medicilor administrarea unei injectii letale, in cazul in care au dureri insuportabile. Anul acesta a fost (se zicea ca va fi) extinsa la intreg teritoriul.

Columbia – e permisa, cu limitari, din anul 2012 (numai bolnavii incurabili au dreptul; nu e permisa celor cu boli degenerative gen Alzheimer).

Elvetia – e legala sinuciderea asistata inca din anul 1930, dar eutanasia e ilegala; au dreptul la sinucidere asistata (ne-medicala) nu doar cetatenii elvetieni, ci si cei straini. Trei state americane permit sinuciderea asistata: Oregon, Washington, Montana si Vermont.

Germania – pacientii au dreptul de a refuza orice tratament care ar putea sa le salveze viata (si in RO); siniciderea asistata medical e semi-legala: medicul care are o permisune scrisa poate administra medicamente care sa scurteze viata unui pacient.

Danemarca – e permisa numai eutanasia pasiva (deconectarea de la aparate, refuzarea tratamentului); din 2002 orice pacient poate refuza orice tratament medical, dupa ce a facut o cerere scrisa. Si in Ungaria, Spania si Cehia pacientii pot refuza tratamentul; si in România pacientul are acest drept, prin legea privind drepturile pacientului.

Portugalia - eutanasia activa (administrarea unor medicamente letale) sau pasiva este condamnata, dar un consiliu etic admite intreruperea tratamentului în anumite cazuri.

In Franta, la inceputul anului 2011, au reinceput dezbaterile pe aceasta tema (in anul 2009 parlamentul a respins proiectul de lege) In anul 2005 a fost legiferata eutanasia pasiva. In anul 2013 au inceput demersurile pentru legalizarea eutanasiei, iar la inceputul anului 2016 parlamentarii au aprobat proiectul de lege prin care medicii vor fi autorizati la sedarea pacientilor suferinzi de boli incurabile in faza terminala – vor putea opri tratamentul paleativ, inclusiv hranirea si hidratarea artificiala, cu acordul pacientilor in cauza sau dupa ce discuta cu familia celor aflati in coma sau intr-o stare vegetativa..

In anul 2003 Marie Humbert a contribuit la sinuciderea asistata a fiului sau, Vincent. Si ea s-a exprimat asupra legii eutanasierii, dezbatuta in Senatul francez. Impreuna cu doctorul Frederic Chaussy, in 2003, Humbert i-a indus coma fiului sau, inainte de a-i injecta o supradoza de clorura de potasiu. Pentru ca devenise orb, mut si tetraplegic, in urma unui accident de masina, tanarul ceruse dreptul la moarte, precizeaza France Soir.

In ziua de astazi, medicii, toti cei care vor sa ajute, sunt obligati sa se ascunda, pentru a scurta suferintele unui bolnav intr-o "ambianta nesanatoasa". La fel si politicienii, a sustinut Marie Humbert. (ziare.com)

Sub o forma sau alta ”uciderea din mila” e permisa in Thailanda, Albania, Uruguay, Japonia. In Australia e interzisa, dar un timp (prin 1990) a fost permisa, in Teritoriul din Nord – a fost rasturnata de o lege cu aplicatie nationala.. La un pas de a legaliza eutanasia a fost Tasmania, in 2013. In 2015 Parlamentul Marii Britanii respinge legalizarea eutanasiei.

₪₪₪

Fapt divers: in 13 iunie 2011, BBC a difuzat prima sinucidere asistata (din istoria televiziunii) – cred ca e prea mult. In documentar e prezentata tehnica acestei practici si e filmata, minut cu minut, sinuciderea milionarului Peter Smedley, in varsta de 71 de ani, care suferea de o maladie degenerativa; filmul il arata cum soarbe dintr-un pahar amestecul letal de medicamente.

₪₪₪

Avem dreptul la viata si avem libertatea de a muri si in ”forul interior” sunt de acord cu eutanasia umana (pentru cei care o cer in mod explicit si au motive serioase), dar azi, din cauza ca nu prea mai cred in onestitatea unor reprezentanti din randul unor categorii de profesionisti (la nivel mondial), as vota impotriva eutanasiei, daca s-ar pune problema si in România. As vota impotriva si din cauza presiunii (psihice) ce ar putea fi pusa pe pacientii bolnavi, tineri sau batrani... As vota contra eutanasiei umane, desi e impotriva convingerilor personale (pentru ca omul are dreptul de a-si alege soarta), dar as vota pro eutanasie pasiva (deconectarea de la aparate, refuzarea tratamentului).

Un cinic ar spune: eutanasia reduce costurile cu ingrijirile medicale.

₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪

Mai multe informatii la adresele de mai jos:

* http://selectnews.ro/medicii-belgieni-eutanasiaza-si-pacientii-bolnavi-de-depresie-in-elvetia-te-poti-sinucide-asistat-fara-diagnostic-medical/

* http://www.culturavietii.ro/2015/07/08/columbia-a-legalizat-eutanasia/

*http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Stiri/Eutanasia+umana+legalizata+in+Quebec+Canada

* http://www.hotnews.ro/stiri-international-16605452-belgia-legalizat-eutanasierea-pentru-minorii-capacitate-discernamant.htm

* http://www.clujeanul.eu/top-5-tari-unde-eutanasierea-este-legala/

* http://www.descopera.org/eutanasia-intre-compasiune-si-crima/

* http://www.urbaniulian.ro/2009/03/21/ni-se-pregateste-legalizarea-eutanasiei/

* http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/eutanasia-umana-legalizata--binefacere-sau-crima--261060

* http://adevarul.ro/international/europa/marilecontroverse-secolului-xxi-eutanasia-1_5280ab2dc7b855ff56e14a9a/index.html

* http://www.mediascop.ro/franta-legifereaza-sedarea-bolnavilor-in-stadiu-terminal/

Atât de singur - Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a murit in data de 15 iunie 1889, la Bucuresti, si s-ar putea spune ca a murit dupa o lunga si grea suferinta. N-a avut lues, cum din rautate sau pura ignoranta lasa unii sa se inteleaga. Medicii de azi, studiind “simptomele” au constatat cu totul altceva: psihoza maniaco-depresiva (tulburare bipolara), e de parere doctorul Ion Nica, in cartea sa intitulata “Eminescu, structura somato-psihica” (1972); tulburare bipolara, e de parere si prof. Neghina Raul (Departamentul de Parazitologie, Universitatea de Medicina si Farmacie „Victor Babeş”, Timisoara), intr-un studiu publicat in 2011 si ar fi murit din cauza unui tratament inadecvat, in urma unui diagnostic gresit (tulburarea bipolara nu era cunoscuta in România la vremea aceea).

Mihai Eminescu a fost internat prima data (28.06.1883) in sanatoriul doctorului Şuţu, cu diagnosticul “manie acuta”. I se administreaza un tratament şoc pe baza de mercur (pentru boala ce ziceau c-o are: sifilis) , administrandu-i-se zilnic o doza mare; se stia inca de pe atunci efectul toxic al mercurului, intre acestea numarandu-se si starile delirante cu dureri in tot corpul, tremuraturile si incetinirea reflexelor pupilare. Chiar daca in timpul şederii sale la Viena, si apoi in Florenţa, n-a mai facut tratamentul cu mercur si s-a intors in ţară (aparent) sanatos, Mihai Eminescu a mai avut crize. De la acea prima internare va avea parte de mai multe internari si de acelasi tratament cu mercur… Toate acele rele tratamente il duc in pragul unei caderi nervoase si incepe sa sparga vitrine pentru a-si lua propriile-i carti.

Desi iesit din sanatoriul austriac aparent sanatos, afectiunea de care parea sa sufere nu este una vindecabila si omul poate trai confortabil numai sub tratament medical. In cazul acestei boli episoadele de manie si depresie se succed in timp, cu aparenta de normalitate intre ele.

In 3 februarie 1889 e internat la spitalul Mărcuţa din Bucuresti, apoi transportat la sanatoriul Caritas. Medicii Alexandru Şuţu si Zaharia Petrescu l-au consultat si au ajuns la concluzia ca “este atins de alienatie mintala in forma de demenţă, stare care reclama şederea sa intr-un institut”.

In data de 15 iunie 1889, in jurul orei 4 dimineata, Mihai Eminescu se va stinge din viata in casa de sanatate a doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucuresti.

Un text care mi se pare relevant – si multe altele despre Eminescu - sunt publicate la ”adresa”:

http://mihaileminescu.blogspot.ro/2014/08/despre-boala-lui-eminescu-nici-sifilis.html

sursa foto: https://www.facebook.com/native.encyclopedia/timeline

Dor de simplitate. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin.

Fotografiile sunt de la Braşov, oraşul sufletului meu (pe pagina de FB apare sursa fiecarei foto)

HAPPY WW!

Pescăruşii din Braşov

(Legenda. l.g. = legatura externă)

Fotografiile sunt facute de autoarea paginii de FB Brasov, orasul sufletului meu.

Când am auzit prima data glas de pescăruşi am crezut ca am halucinaţii. Apoi mi-am zis c-or fi ciori, si au un ton deosebit din cine stie ce motiv. M-am gandit chiar si la cucuvea, pentru ca tot umblasem bezmetică, intr-o noapte ploioasa, sa gasesc un pui de pisica ce mieuna tânguitor… Dar am aflat ca erau chiar pescăruşi! La malul Tâmpei! Sunt legende in care se spune ca România a fost candva “fund de mare” – marea (oceanul mezozoic) Tethys; si legende in care se spune ca in muntele Tâmpa e apa, dar de aici până la pescarusi… e cale lunga. Sau nu?! :)

Daca inainte ii auzeam la ceva distanta de zona unde locuim acum ii aud undeva aproape, ba chiar am zarit cativa pe acoperisul unui bloc vecin… Pe mine m-a uimit fenomenul, dar ar fi in Brasov inca de prin anul 2014. Prin 2004 au fost semnalati si la Targu Mures (sunt monitorizate 12 cuiburi). Azi sunt si in Sibiu, Cluj si in Satu Mare, dar si in Bucuresti (aici au fost semnalate si exemplare din specia pescarusul mediteraneean).

Specialistii afirma ca ar fi patruns in interiorul tarii, in Bucuresti, inca de prin anii ‘950-‘960, apoi in sudul tarii si acum in Transilvania, unde prima data au fost remarcati pe Olt, in zona unui lac de acumulare.

Surprinzator, zice reprezentantul Filialei Brasov a Societatii Ornitologice Române, nu sunt semnalati in “Delta din Carpati”, la Dumbravita (cca 25 km de municipiul Brasov) – aici se mai opresc uneori cei migratori; acestia din orase am inteles ca sunt pescarusi cu picioare galbene (l.g.) Acesti pescarusi (Larus Michahellis) s-au adaptat perfect vietii de oras. Se presupune că, fiind deranjate de statiunile turistice tot mai aglomerate, aceste păsări au inlocuit stâncile cu blocurile. Pescarusii au urmat firul cursurilor de apa si s-au stabilit in mai multe orase din Transilvania; pot fi intalniti si in orase din Slovacia, Ungaria si Croatia. Exista pescarusi si in Marea Britanie (in Cornwall), ceea ce nu e tocmai obisnuit si, unde, ocazional, mai fura inghetata din mâinile neatenţilor.

In 2015 au estimat ca in Brasov sunt cateva perechi (cinci, zic unii) – cred ca acum sunt “mai multe cateva” perechi pentru ca zarva e mai mare. Interesant e ca nu mai sunt ciori in zona – era un stol imens (acoperea cerul cand se ridica de pe unde se aseza si era o larma de mama-mama). Fenomenul e interesant pentru mine, dar specialistii stiu ca ciorile si pescarusii “se lupta” (un fel de a spune) pentru teritoriul unde gasesc hrana si, de regula, ciorile pierd. Ca si ciorile, pescarusii consuma resturile menajere, intre altele; se hranesc inclusiv cu hoituri. Pescarusii, totusi, nu raman peste iarna in aceste zone, ci migreaza spre zonele mai calde din sud.

Am senzatia ca sunt undeva pe malul mării, mai ales dimineata si la lasarea serii, cand zgomotul orasului se reduce substantial si glasul lor se aude clar. E oarecum straniu, dar tare fain.