pe blogul Între vis și realitate.
2025-01-22
2025-01-21
Discursuri elegante, de Lama din Saskya
Una dintre aceste lucrări este Prețioasa Comoara a Discursurilor Elegante (Prețioasa Rugăciune) atribuită lui Lama din Saskya pe care împăratul chinez Kubilai Khan l-a recunoscut în anul 1270 e.n. ca șef al bisericii lamaiste.
Câteva citate pe care le copiez din cartea Yoga tibetana, in traducerea lui Mircea Iacobini, Ed. Sophia, Arad, 1993, pentru Citate favorite, jocul găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț:
Nu te lăsa încântat de laudă,
Nu fi mâhnit de oprobriu,
Ci a-ți cunoaște exact propriile virtuți și puteri
- Acestea sunt caracteristicile omului excepțional.
Un om prost își trâmbițează capacitățile.
Un om înțelept le ține secrete în el.
Un fir de pai plutește la suprafața apei
Dar o piatră prețioasă cade la fund.
Un om minunat ca metalul prețios
Este in toate punctele invariabil.
Un ticălos, ca brațul unei balanțe
Oscilează întotdeauna de sus în jos.
Cea mai mare bogăție constă în a fi milos
Și cea mai mare fericire este de a avea liniște în spirit.
Experiența e cea mai frumoasa podoaba
Și cel mai bun tovarăș este acela care este fără dorințe.
Sursa foto: https://pixabay.com/users/kanhaiskan-10303542/
Modificată cu: https://www.online-image-editor.com/
2025-01-15
Ziua Culturii Nationale
Ziua Culturii Naționale este sărbătorită, din anul 2011, în ziua de 15 ianuarie, ziua nașterii poetului, prozatorului, jurnalistului, Mihai Eminescu, una dintre figurile marcante ale literaturii române - se împlinesc azi 175 de ani de la nașterea celui considerat poet național.
Sintagma cultură națională nu se referă numai la literatură; e ansamblul valorilor materiale și spirituale specifice unei națiuni, cuprinzând tradițiile, obiceiurile, limbajul, religia și tot ce ține de identitatea națiunii in discuție. Cultura națională poate fi influențată de istorie, de geografie, de contactele cu alte culturi.
Cultura națională se poate schimba, in timp; se modifica limbajul, anumite obiceiuri sunt uitate pentru că nu se mai potrivesc timpului prezent... Să (ne) amintim din când în când tradițiile și obiceiurile care nu se mai potrivesc prezentului cred că nu e desuet. Sigur, la unele zâmbim, dar acestea au fost tradițiile strămoșilor - e ca și cum ne-am bate joc de strămoși dacă am face bășcălie de tradițiile vechi și foarte vechi. Unii dintre acești strămoși și-au jertfit viața pentru ca noi să avem azi România și... democrația (mai mult sau mai puțin - pare că nu prea ne pricepem la democrație).
Scriu aici despre Ziua Culturii Naționale, dar... habar nu am cum as putea s-o accentuez in calendarul personal. Sigur, caut să aflu pe unde se organizează, in comunitate, ceva dedicat sărbătorii... Sunt câteva, pe ici, colo. Mă atrag două - Atelier de ceramică, la Centrul Cultural Apollonia - dar e cu circuit închis deci pas; mai sunt proiecții de film și ceva recitaluri care nu-mi stârnesc interesul, și un eveniment de la Muzeul de Artă: Portretele patriciatului săsesc - o fereastră spre istoria Brașovului, participarea liberă, in limita locurilor disponibile (din experiențe anterioare știu cam cum stau lucrurile, așa că nu merg). La Filarmonică greu spre imposibil mă pot imagina! Nu mă laud, doar zic. Sunt piese (bucăți sau nu) care-mi plac de numa', dar... n-am eu bafta de acestea de-ar fi să merg. Și nici spectator la jazz simfonic nu mă văd.
Curiozitate: ați observat că moștenirea culturală latină pierde teren, încetișor, in fața moștenirii culturale trace, mai ales dace?
Imaginea e prelucrata cu:
Zapada din 10 ianuarie. MFC
2025-01-11
147 de ani de la nasterea lui Zaharia Barsan
Azi se împlinesc 147 de la nașterea lui Zaharia Barsan, poet, dramaturg, actor, regizor, animator teatral din Transilvania, născut în 1878 la Sânpetru, Brașov.
Zaharia Barsan a publicat volume de poezie, nuvele, piese de teatru, traduceri. Din 1919, timp de 16 ani, a fost director la Teatrul National din Cluj. In discursul ținut la inaugurare a numit acea zi ca fiind o zi a bucuriei, a mândriei și a reînvierii. Zaharia Bârsan e considerat a fi creatorul teatrului românesc din Ardeal.
El consideră că nu există stat, libertate și independență fără limbă. Cu trupa sa mică, înființată în 1903, a făcut, timp de un deceniu, un periplu transilvan, susținând peste 200 de reprezentații cu un repertoriu de 40 de piese.
A murit la Cluj, in 13 decembrie 1948.
Pentru jocul Citate favorite, găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț, am ales următoarele:
Viața noastră….intri pe o ușă… și ieși pe alta. De poți face bine cât treci prin încăpere, e lucru mare!
*
Cineva mi-a spus că sunt taciturn, epigramă publicată în Antologia epigramei românești, Editura Pro Transilvania, București, 2007.
Că sunt tăcut o știu prea bine
Și nici nu pot altfel să fiu!
Ce vrei să-ți spun? Minciuni nu știu
Și adevăruri sunt puține.
*
Cine rătăcește-n crânguri
Pe o noapte-așa senină?
- Doi amanți streini și singuri
Stelelor din cer se-nchină.
Cine murmură in șoapte
Basmul dragostei dintâie?
- Doi amanți vrăjiți de noapte
Universul îl tămâie...
Dar de ce bătrâna lună
Râde tristă peste crânguri?
- Luna știe că-i minciună
Tot ce-și spun amanții singuri...
Sursa foto: https://pixabay.com/users/geralt-9301/
Prima ninsoare mai serioasa in cartier
In seara zilei de 10 ianuarie 2025 s-a produs prima ninsoare mai serioasa din cartier: troienele ajung și la 2 cm înălțime! E zăpadă apoasa, dar e albă, rece, strălucitoare! (in poze nu se vede strălucirea) Și mă bucur că e! N-am lăsat eu primele urme în zonă pentru că a nins prea devreme și m-am prins prea târziu că ninge.
Nu știu pe la ce ora a început să ningă, dar pe la ora 21 am făcut câteva poze - in stilul meu inconfundabil: neclaritatea fotografiilor.
Pe la ora 14 am fotografiat teiul, cu gândul să postez poza la textul cu pisica din tei.
Acolo unde strălucește steaua cu trei raze era inițial, ghemotoc, cu spatele spre bloc. Când m-am auzit in balcon a trecut pe ramura cu stea roșie - unde a stat cât am discutat... Eu: cum să te iau de acolo? Ea: miaaaauuuu. Eu: Chiar nu știu cum să te ajut. Ea: miau! Stătea acolo, in fund, arătând ca o bufniță - la un moment dat o apucase căscatul (uitasem faza).Cât ne-am învârtit noi ce sa facem, ea s-a ghemuit pe craca marcata cu steluță roșie și a tras un pui de somn. Nu aveam liniște in casa, așa că m-am dus în balcon, să văd ce face. Dormea dusa! Aproape că am strigat pis-pis și abia atunci a ciulit urechile, m-a privit, și-a schimbat poziție. A coborât apoi pe creanga marcata cu stea cu patru raze și... voia să doarmă acolo, dar n-avea cum să-i reușească. Cam atunci a început să caute un loc pe unde să coboare.
Seara, pe la nouă, teiul era cam așa:
Am mai făcut câteva poze, straduindu-ma fie cât mai reușite - voință am avut, reușite... mai puțin.
Ziua, căutând un unghi cat mai bun pentru a prinde y-ul unde era pisica a ajuns in obiectiv o mierla.
Sunt destul de multe mierle in zonă. Până în ianuarie 2024 aveau un cuib in unul dintre ornamentalii tuia, dar niște deștepți au tăiat tuia de capul lor, total ilegal, pentru că o craca era aplecată spre trotuar și, iarna mai ales, când era încărcată de zăpadă, își loveau trecători fruntea de ea. Ar fi putut tăia numai parte din acea craca dar au tăiat la ras - tuia obstrucționa obiectivul camerei de filmat și șeful de scara are loc de parcare pe direcția respectivă.
Acum, cred mierlele au cuib in bradul aparent firav care-și împletește ramurile cu cele ale teiului (arata de parca ar fi siamezi, așa li s-au împletit crengile). Cam așa arată bradul cu... urme de zăpadă:
In programul de editare online am făcut norii să-și scuture steluțele peste corcoduș și un pic din tei: https://www.online-image-editor.com/
Cred că dimineața va fi fleșcăraie pe trotuare, daca n-o fi cu ceva colți, in caz că se lasă ger. Nu-i bai! Sper, doar, să rămână mai mult timp albul in zona verde, pe case... dacă mai mult nu se poate.
2025-01-09
Pisica din tei
A început, de anul trecut, câte un pisoi să cadă; acum a stat... Sau: atenție! cad pisici.
In seara zilei de 7 ianuarie, de Sfântul Ion, pe la ora 23:30 se aude o bufnitură înfundată - ca și cum ar cădea pe tăblia unei mese de lemn un ghem mare de lână. Primul lucru: fug să văd dacă motanul Johnny n-a comis vreo boroboață. Era în colacul lui, langa calorifer, și m-a privit la modul de ce mă deranjezi?
Ies in balconul de la sufragerie și încerc să văd in bezna... Între două crengi ale teiului - in forma de y - era ceva rotund. Guguștiucii mai stau noaptea în tei, unul lângă altul, dar pe creangă. Am zis că or fi ei, dar totuși... am privit cu mai multă atenție. Ceva se mișca, și nu era guguștiuc. Veveriță nu putea fi - nu sunt in zonă. Era o pisică, evident - am scris in titlu.
Na-ți-o bună! Iar a căzut pisica celor de la etajul patru! Mmmm, parcă nu-i pisica lor... motiv pentru care nu am sunat imediat la ușa oamenilor. Aceea avea părul mai negru și mai lung, parcă (n-o mai văzusem de un an) și coada stufoasă. Aceasta avea șosețele cu dungi gri închis și gri deschis, părul destul de lung și coada stufoasă, dar mai scurtă. Pis-pis, zic eu. Miau-miau zice ea. Se întorsese spre mine și stătea (și arăta!) ca o bufniță. Distanța intre tei și balcon, vreo doi metri - nicio șansă să ajungem cumva la ea. Înălțimea la care era, vreo opt metri de la sol! Scară de unde la ora aia? Afară frig, și se tot răcea - umezeală... Cum să lăsăm pisica acolo toată noaptea și câteva ore până să avem de la cine împrumuta o scară?
La un moment dat s-a făcut ghemotoc pe o creangă destul de subțire, și dormea. Fiind crescută in casa nu prea avea mari șanse în frig, fără a avea apoi probleme, de rămânea în copac. A incercat să și coboare, dar s-a oprit - pe vreo patru metri din trunchiul teiului nu sunt crengi sau cioturi, iar crengile mai de jos sunt foarte subțiri.
Am coborât cu mâncare, cu gândul că poate-si face curaj și coboară (sau sare pe mine! 😃) N-a ținut figura. A venit la mâncare Felix, o pisică pe care o hrănim mai mulți - nu in toiul nopții! - și pe care n-o mai văzuse nimeni de câteva zile. Vazandu-l pe Felix, pisica din tei a incercat iar să coboare, dar s-a întors repede pe creanga ei.
Renunț să scriu toate încercările, căutările de soluții pe internet. Chiar de pompieri nu era... Am tot vorbit cu pisica din tei, in ideea să nu adoarmă (mă gândeam cum e cu frigul și oamenii care adorm)...
Ne-am amintit că aveam o scândură îngustă și lungă, dar era după dulapul din balcon! Am scos-o dorind cât mai puțină gălăgie, și-am reușit să răstorn un borcan cu ceva unsoare, am dărâmat ce scosesem de pe lângă dulap și am așezat stivă.... Liniște deplină, altfel spus - era trei dimineața deja. Scandura era mult prea scurta (vreo trei metri). Am prelungit-o cu o rogojina făcută sul și... cobor la pisică, după ce mă orientez, din balcon, cam pe unde e (felinarul din apropiere era stins fix in noaptea aceea! și era prea întuneric, iar lanternă nu aveam cu ce să țin, plus că raza de lumină zăpăcea pisica)! Pisica din tei... ia-o de unde nu-i! Am crezut că am halucinații! Înainte, sigur, nu avusesem, pentru că ar fi fost halucinație colectivă! Nimeni nu a văzut când a coborât pisica!
M-a lovit așa o poftă de râs încât abia am cărat prăjina in casă! Mă vedeam agintandu-ma in jurul pomului ca un câine de vânătoare care a luat urma vânatului.
A doua zi am aflat, de la o vecina a chiriasilor de la patru, că nu era pisica lor, că ei au o pisică alb cu negru, cu păr scurt, și au plasă la geamuri. Șoc! pentru mine. In ianuarie 2024 am cules o pisică din tuia de lângă balcon și era a lor! I-am pus-o în brațe proprietarei care ieșise sa o caute pe la unșpe' noaptea... Atunci se tot auzeau miorlăituri disperate și nu-mi dădeam seama de unde! Am căutat prin tufe și nimic. Venea de mai sus... și nu de la motanul nostru. Și mi-am dat seama că e in tuia, și era fix in dreptul geamului de la balcon; am tras de crengile pomului, apropiindu-l, și-am luat ușor pisica. Când i-am făcut poza nu se mai uita spre mine. Alta nu mai am pentru că deja se auzea femeia căutând ceva... Am fotografiat cu tableta poza făcută cu telefonul (în condițiile date nu am cum s-o transfer direct pe blog).
In seara aceea chiar era o pisică - in urmă cu ani căutăm noaptea prin cartier un pui de pisică ce se tânguia, dar era, de fapt, pui de cucuvea (am aflat mai târziu, iar eu nu înțelegeam de ce nu găsesc pisoiul!) Revenind! La discuția despre pisici... In final, vecina in cauză și-a amintit că sunt alți chiriași, dar au și aceștia pisica!
Cam atât despre pisica din tei, despre pisica din tuia... Mai e un castan in apropiere, dar sper să nu se facă și acesta c-o pisica disperată.
Pare că pisica din tei n-a căzut de la etaj... Oricum, nu de la vecinii de pe tronson. Doar daca n-a explorat, venind pe te miri unde. S-a mai întâmplat! In copilărie a intrat în dormitorul părinților pisica unora de la scara vecina! In partea opusă, sub geamul bucătăriei, incerca sa escaladeze pisica unora de la cealaltă scara...
Pisica din tei am cautat-o dimineață, la primele raze de lumină, in ideea că, poate, e foarte speriată și o fi a cuiva... Niciun semn. Sper să-i fie bine unde e. O frumusețe de pisica! Nimeni nu a reușit să-i facă o poză bună, nici folosind blițul... nici cu toate luminile din casă aprinse.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)