2013-08-19

În căutarea puiului de pisică

Într-o seară, spre noapte, pe la ora 23 auzeam un tânguit de pisoiaș. Era deja a treia sau a patra seară de când se auzea - mi-au zis ceilalți. Bătea vântul și norii scuturau câteva picături răzlețe de ploaie. Mi-era tare greu să merg la culcare știind că un suflețel captiv în blaniță se tânguie de foame sau de frică. Sunt tare neajutorați când sunt mici! Și când devin adulți, dar mai ales când sunt mici. Au ca dușmani naturali nu doar câinii, păsările de noapte, șobolanii, ci și oamenii cu suflet hain. În zonă nu erau decât câini și oameni - după știința mea.
M-am hotărât să ies în bezna nopții cu o porție de mâncare specială pentru pisici - din porția motanilor noștri grăsuni. Categoric nu s-ar fi supărat să își împartă mâncarea cu străinii și de aceea nu i-am întrebat.
Am pus mâncarea într-un recipient din plastic și dă-i cu spor în căutarea pisoiului. Bineînțeles că nu mai mieuna când am ajuns în zona unde mi se părea că s-ar putea afla. Noaptea, sunetele sunt înșelătoare; puțini pot localiza, exact, locul sursei de zgomot. Am trecut pe pilot automat și îmi concentram auzul. Degeaba! Sunetul părea că vine ba din beciul blocului din dreapta mea, ba din tufele aflate pe marginea căii de acces spre garajul subteran al blocului din cealaltă parte, ba din pom și iar din beci și tot așa. Cert e că am localizat o anumită arie și, după vreo douăzeci de minute, m-am hotărât să las vasul cu mâncare pe o bordură, în parcare - poate simte pisoiul mirosul și găsește păpica. Dacă nu, o mânca-o altă pisică.

Cu sufletul mai împăcat și conștiința mai liniștită am revenit în casă. Pisoiul nu se oprea din tânguit! Dar nu știam cum să-l găsesc și am trecut la somn. Ziua l-am căutat, dar nu se vedea pe nicăieri vreun pui de pisică și nu se auzea mieunatul acela ce părea că vrea să sfâșie inima celor mai slabi de înger. Dar cum s-a lăsat noaptea, cum a început să se tânguie. Și iar i-am dus mâncare și am lăsat-o între tufe, de data aceasta. Ziua iar liniște. Și povesteam tuturor despre puiul de pisică tânguitor, rugându-i să mă anunțe în caz că-l zăresc în plimbările lor sau când stau pe bancă, la umbră. A treia zi, rugându-mă de cineva să mă anunțe dacă-l vede, îmi spune: “Vezi că-i pui de cucuvea!” Cum să fie cucuvea? holbez ochii. Cucuvele între blocuri?! Și-mi explică omul că noaptea își hrănesc cucuvelele puii și, da, au ajuns și printre blocuri. No, asta-i bună! Umblam cu mâncare pentru pisici să hranesc cucuveaua! Dar n-am fost convinsă, așa că am căutat pe net, să mă asigur că despre pui de cucuvea e vorba. Și mare mi-a fost mirarea când am găsit nu doar sunetul ci și încă cel puțin unul care voia să hrănească un pui de cucuvea crezând că e pui de pisoi.

Am căutat să hrănesc puiul de pisică! Acum știu de ce nu l-am găsit. Am hrănit vreo pisică - să-i fie de bine, că nu i-a stricat. Și am mai aflat ceva: cum face cucuveaua! Până atunci nu mai auzisem sau dacă oi fi auzit am uitat sau n-am băgat de seamă. Acum nu mai uit!

19 comentarii:

  1. Asta-i chiar buna! :)) nici eu nu am stiut cum canta cucuvelele! Ce poveste simpatica!
    Te pup. O zi buna!

    PS: dupa calulele mele, Cotofenele ar trebui sa fi ajuns acasa la Sibiu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum ma ironizeaza (prieteneste) lumea si legat de cucuvele! :)) Ma intreaba daca am gasit puiul de pisica! :)) Abia le-a trecut sa ma tachineze legat de cotofene! :)) Foarte pe scurt: cand anul trecut au vrut sa taie toti copacii din zona blocului, pentru parcari, care mai de care vorbea ca "sa facem ceva sa nu-i taie" - dar nimeni nu facea decat sa vorbeasca. O vecina a venit si la noi si ne-a cerut semnatura ca nu suntem de acord sa taie toti copacii si sa distruga zona verde si m-a rugat sa scriu o scrisoare catre primarie si s-o trimit pe mail. Zis sa facut! Am cautat legislatie, am cautat "planul de plantat pomi" facut de primarie pt. oras etc. si... am scris acolo si despre faptul ca, intre alte pasari, vor strica si habitatul cotofenelor! Seful de la sistematizare a venit cu echipa si... a intrebat vecinii care tineau aproape - sa fie siguri ca n-or sa taie toti pomii - cine a scris scrisoare despre... cotofene, ca a oprit distrugerea zonei! Si de atunci m-au tot intrebat cum e cu protejarea cotofenelor! Acum e cu puiul de pisica! :)

      Au ajuns cu bine! Si cotofana mea vine acasa abia joi! :)) Degeaba o voiam noi de marti!
      Zi frumoasa! Pupici!

      Ștergere
    2. Astazi le-am sunat pe Cotofene ;)
      Au mare necaz! mamei i s-a blocat laptopul cu dvd-ul pe play si acum nu mai au pozele facute în vacanta! hmmm... Voi înregistra pe un stick si voi trimite din nou fotografiile (4250 bucati!) prin Mircea, care vine în concediu saptamâna viitoare. Tja, uite asa se "echilibreaza" norocul pe care l-au avut timp de 18 zile! :) Bine ca nu-i mai rau! Eu zic permanent ca unde e prea mult noroc vine candva si paguba, asa ca... asta sa fie tot necazul! Deocamdata sa va povesteasca, fara imagini - pozele vin saptamâna viitoare.
      pupici si imbratisari.
      PS: pe traseu spre casa, s-au fotografiat cu un autocar apartinand firmei COTOFANA! am râs cu lacrimi! Povestea despre cotofene si "cimitirul" animalutelor dintre copaci, am aflat-o dupa ce le-am botezat "cotofene" Apoi... totul a devenit clar! Ce mai, numele le este predestinat! :)))

      Ștergere
    3. Blocarea dvd-ului e o "plata" mai mare decat a avut mama de platit :) Ea a spalat cu sampon mai toate lucrurile pe care le avea in una dintre genti! S-a scurs sampon din recipient. Dar mirosea foarte frumos! :)
      4250 de fotografii e... imens! I-am spus si unui prieten cate foto ai facut! S-a uitat la mine luuung! Si m-a intrebat, in gluma, daca nu ai batatura la degetel! :) Mi-a zis si mami despre poza cu autocarul! :) Cum s-au mai potrivit lucrurile! :)) Dar am ras de ne dureau falcile cand am vazut "tabloul de epoca". Ma uitam, si ma uitam - ca n-a zis nimic - si imi ziceam ca seamana cu persoane cunoscute... Si am recunoscut-o pe mami a ta! Nu ma mai puteam opri din ras si ele radeau de rasul meu si mama mai radea si de momentele cand ati facut poza! E la loc de cinste "tabloul"! L-am agatat in sufragerie! E superb! Idee geniala ai avut!

      Ștergere
  2. :) M-am amuzat.
    Pe la noi, caci stau la casa, cucuvelele canta foarte des, noaptea desigur. Asta din clip e cam pui, cucuveaua are glasul ceva mai ferm, suna putin altfel. Dar le stiu bine. Pe la noi se spune ca daca a cantat cucuveaua pe o casa, cineva din casa aceea va pasi dincolo. E doar o vorba, la cate cucuvele au cantat pe la noi...trebuia sa fim cu totii dincolo si de mult.
    Daca insa cunosti acest sunet e greu de confundat cantecul de cucuvea cu mieunatul de pisoi. Bine, pe la noi nici n-ar avea cum sa apara mici pisoi asa, pe langa case. :) Dar la blocuri, e drept, se mai poate. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce fain ca sunt cucuvele in zona! Mie imi plac pasarile acestea, desi nu am vazut decat prin documentare si alte filme.
      Acum n-o sa mai confund sunetele! Nunu! :))) Cautand pe net am auzit si sunetul scos de o cucuvea femela, in perioada de imperechere - suna ca si cum o femeie sufera o durere intensa si se tanguie (asa era in clip). Si, da, suna mai... matur. (ce comparatie fac si eu!)
      Stiu si superstitile despre prevestirea mortii, dar nu sunt superstitioasa. Si chiar de-ar fi real! Nu "aduce" moartea, ci doar o "prevesteste" - deci ar fi murit, oricum, persoana. :) Cam asa vad lucrurile... daca tot e sa ma dau dupa superstitii.
      Avem la pisoi pe langa bloc de numa'-numa'. Cum se face, cum nu se face, vin oameni de pe te miri unde si lasa puii aici. O doamna din bloc, care hraneste pisicile si le poate prinde usor (pentru ca nu se feresc de ea) a dus pisicile (masculi si femele) la sterilizat - dar acum iar sunt multe "active" :) Dar nu sunt soareci in subsol, nu sunt gandaci... Bune pisicile pe langa casa omului :)

      Ștergere
    2. Mie imi sunt foarte dragi. Am avut una impaiata si am tinut-o multi ani. Din pacate cel care a realizat impaierea, nu era chiar mare specialist sau n-a folosit materialele cele mai bune asa incat cam dupa vreo 7 ani a fost cotropita de un fel de molii care au distrus-o. Stii ce rau mi-a parut? Era atat de frumoasa. Imi pare si mai rau ca pe atunci nu aveam aparat foto digital si n-am facut o foto ca v-o aratam. Ca sa se vada ce pasari frumoase sunt cucuvelele. Nu, nu ma intereseaza deloc superstitia legata de cantecul lor.
      Pai au ce face noaptea pe la noi fiindca exista soareci, sobolani, cu toate ca si toate casele au si pisoii lor. :)

      Ștergere
    3. Cred ca si mie imi sunt dragi :) si le consider fascinante.
      Ce amintiri mi-a invocat pasarea pe care ai avut-o! In scoala generala, in laboratorul de "stiintele naturii" erau mai multe pasari impaiate (pe langa unele animale mici). Uitasem total! Acolo am vazut si o bufnita, imensa, impaiata cu aripile larg deschise. De acolo tin minte acei ochi... ciudati (erau bine realizati).
      Cred ca ai regretat sa fii nevoita sa renunti la ea. Haios! Si zici ca nu se plictisesc cucuvelele pe la voi! :) Asta-i bine, pentru ca pastreaza un oarecare echilibru in Natura.
      Pupici! Zi frumoasa sa ai!

      Ștergere
  3. :)...am si eu niste cucuvele pe langa bloc, dar nu le-am auzit pana acum puii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) In caz ca auzi un pisoi tanguindu-se de zor numai noaptea sa stii ce e! :))

      Ștergere
  4. si la noi in cartier avem cucuvele probabil s-au adaptat cu ambientul de oras. nu prea sunt active, decat cand si cand. ca si elly, cunosc aceeasi superstitie populara

    RăspundețiȘtergere
  5. Faptul ca au ajuns cucuvelele intre blocuri - in asa multe zone - e semn ca habitatul lor initial e din ce in ce mai... distrus. E un mare rau, as zice, pentru ca nu stiu cat de bine se vor "acomoda" intre blocuri, mai ales ca se pot trezi unii sa le ucida pentru ca... prevestesc moartea. Ar fi tragic si prostesc. In cautarile pe net am citit cele scrise de unul: cauta cuiburile pentru a distruge ouale!

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumos!
    Text, subiect, scenariu, crescendo, momentul de maxim psihologic, deznodamantul...
    Nu, nu e deloc ironie in ceea ce spun, e un text foarte condensat!
    Cucuvelele, ca si bufnitele si ce alte subspecii or mai fi, sunt folositoare, ne scapa de soareci, sobolani, serpi si alte vietati nocturne!
    Glasul lor ciudat si ochii fantasmagorici le-au adus faima neplacuta de soli ai intunericului!
    Priveste "infiltrarea" lor in "lumea civilizata" ca pe un efort in sens invers al Naturii!
    Zi faina sa ai, iubitoareo de cotofene si pisici!

    Apropo de cotofene!
    Sunt cele mai sicaitoare, hoate si distrugatoare pasari din familia corbilor! Daca si pe acestea le aperi, esti demna de respect! :) Aplici porunca "iubeste-ti aproapele"???

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru aprecieri!
      Stiu ca-s rele cotofenele! :) Dar numai cotofenele... pasari! :))
      La un moment dat nu mai vazusem vrabii - si erau o multime! Se adunau si la noi pe pervaz, alaturi de porumbei, pentru ca gaseau mancare. Si, la un moment dat, gata... Apoi am aflat ca au venit cotofenele si acestea ucid (si) vrabii, mi s-a spus - si vrabiile au plecat. Dar venind cotofenele au plecat si ciorile! Era un stol mare! S-a tot mutat stolul - alungat fiind - din mestecenii aflati la capatul bulevardului pana au ajuns si la noi. Faceau o galagie infernala! Si cotofenele au linistit ciorile. Stie, ea, Natura ce trebuie sa faca. Ce frumos ai spus, sa privesc "infiltrarea" lor in "lumea civilizata" ca pe un efort in sens invers al Naturii!
      Soli ai intunericului sau nu, sunt pasari fascinante!

      Ca ai pomenit de corbi (de familia corbilor): Am vazut in iunie un corb imens, negru-tuci si lucios, pe o masa dintr-un popas aflat pe marginea unui DN strajuit de padure si stanci. Pentru prima data am vazut in realitate si nu puteam opri masina... (sa il fotografieze cineva). Superb exemplar! Nici acum nu-mi vine sa cred ce noroc am avut sa il vad!
      Sigur ca aplic porunca! :) Imi iubesc cotofana! :)
      Zi frumoasa sa ai!

      Ștergere
    2. Servus!
      Uite acum aplaud eu comentariul tau!
      Apropo de corb, mergeam cu masina pe traseul Harsova - Tulcea, toamna tarziu.
      Exagerez (la mine e pleonasm, eu scriu bombastic din prima!) daca zic 20, fabulez daca zic 15, sunt pescar daca zic 10, dar am vazut cu siguranta mai mult de 10 vulturi in copacii de pe marginea soselei!
      Pe atunci nu aveam aparat foto dar aveam copiii cu mine! Asa ca am martori! :)

      Ștergere
    3. Multumesc.
      Te cred pe cuvant! :)
      Citind despre fel si fel de minunatii ma bate gandul sa-mi scot echipamentul de drumetii si sa bat tara in lung si-n lat - dar nu mai am cu cine (amatorii de drumetii si-au gasit alte ocupatii) si singura nu ma incumet. Plus ca mi-e si putin cam... lene. :( Si, probabil, cautand ineditul (inedit pentru mine) s-ar putea sa nici nu am parte de el :)
      De cand bantui in blogosfera am citit o multime de lucruri interesante si - uneori - mi-am amintit ca am avut parte de aceleasi experiente sau de altele dar pe care - pur si simplu! - le-am uitat. Vulturi, in realitate, nu am vazut. Doar la mare inaltime, candva, din Postavaru'... dar nici azi nu sunt convinsa ca erau vulturi - desi asa pareau, judecand dupa zbor.
      Servus!

      Ștergere
  7. Ce pot sa zic.... mi-a placut, felicitari :) seara buna...

    RăspundețiȘtergere