Se afișează postările cu eticheta foto_pisici. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta foto_pisici. Afișați toate postările

2025-10-15

2025-09-10

Felina mica, felina mare. MFC

Miercurea fără cuvinte la Carmen, Între vis și realitate.

Pisica alba, cu portocaliu pe cap, tolănită printre crengi

https://pixabay.com/users/kingsroz-1073757/

https://pixabay.com/users/alexas_fotos-686414/


2025-08-27

Atentie sporita. MFC

Miercurea fără cuvinte, un joc al imaginilor pe blog la Carmen, 
Sursa foto: https://pixabay.com/users/dongda212-51254540/
Pisica cu ochi albaștri sub pat


2025-05-28

Ups! Pisica și porumbeii. Colaj la MFC

Miercurea fără cuvinte, joc foto la Carmen, Între vis și realitate.

O pisică tărcată și câțiva porumbei

Surse foto:
Pisica - https://pixabay.com/users/flyingraven-39341012/
Porumbei - https://pixabay.com/users/adel_onsi_mohamed-6371558/

2025-05-21

Imagini suprapuse: pisica si nori. MFC

Miercurea fără cuvinte, joc al imaginilor găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate. 

Razele soarelui trec prin pătură groasă de nori

sursa foto: https://pixabay.com/users/tama66-1032521/

Portret de pisică gri cu ochi albastri

sursa foto: https://pixabay.com/users/cocoparisienne-127419/

Cap de pisică cu ochi albaștri pe fond de nori străpunși de razele soarelui

2025-01-09

Pisica din tei

A început, de anul trecut, câte un pisoi să cadă; acum a stat... Sau: atenție! cad pisici. 

In seara zilei de 7 ianuarie, de Sfântul Ion, pe la ora 23:30 se aude o bufnitură înfundată - ca și cum ar cădea pe tăblia unei mese de lemn un ghem mare de lână. Primul lucru: fug să văd dacă motanul Johnny n-a comis vreo boroboață. Era în colacul lui, langa calorifer, și m-a privit la modul de ce mă deranjezi?

Ies in balconul de la sufragerie și încerc să văd in bezna... Între două crengi ale teiului - in forma de y - era ceva rotund. Guguștiucii mai stau noaptea în tei, unul lângă altul, dar pe creangă. Am zis că or fi ei, dar totuși... am privit cu mai multă atenție. Ceva se mișca, și nu era guguștiuc. Veveriță nu putea fi - nu sunt in zonă. Era o pisică, evident - am scris in titlu. 

Na-ți-o bună! Iar a căzut pisica celor de la etajul patru! Mmmm, parcă nu-i pisica lor... motiv pentru care nu am sunat imediat la ușa oamenilor. Aceea avea părul mai negru și mai lung, parcă (n-o mai văzusem de un an) și coada stufoasă. Aceasta avea șosețele cu dungi gri închis și gri deschis, părul destul de lung și coada stufoasă, dar mai scurtă. Pis-pis, zic eu. Miau-miau zice ea. Se întorsese spre mine și stătea (și arăta!) ca o bufniță. Distanța intre tei și balcon, vreo doi metri - nicio șansă să ajungem cumva la ea. Înălțimea la care era, vreo opt metri de la sol! Scară de unde la ora aia? Afară frig, și se tot răcea - umezeală... Cum să lăsăm pisica acolo toată noaptea și câteva ore până să avem de la cine împrumuta o scară? 

La un moment dat s-a făcut ghemotoc pe o creangă destul de subțire, și dormea. Fiind crescută in casa nu prea avea mari șanse în frig, fără a avea apoi probleme, de rămânea în copac. A incercat să și coboare, dar s-a oprit - pe vreo patru metri din trunchiul teiului nu sunt crengi sau cioturi, iar crengile mai de jos sunt foarte subțiri. 

Am coborât cu mâncare, cu gândul că poate-si face curaj și coboară (sau sare pe mine! 😃) N-a ținut figura. A venit la mâncare Felix, o pisică pe care o hrănim mai mulți - nu in toiul nopții! - și pe care n-o mai văzuse nimeni de câteva zile. Vazandu-l pe Felix, pisica din tei a incercat iar să coboare, dar s-a întors repede pe creanga ei. 

Renunț să scriu toate încercările, căutările de soluții pe internet. Chiar de pompieri nu era... Am tot vorbit cu pisica din tei, in ideea să nu adoarmă (mă gândeam cum e cu frigul și oamenii care adorm)...

Ne-am amintit că aveam o scândură îngustă și lungă, dar era după dulapul din balcon! Am scos-o dorind cât mai puțină gălăgie, și-am reușit să răstorn un borcan cu ceva unsoare, am dărâmat ce scosesem de pe lângă dulap și am așezat stivă.... Liniște deplină, altfel spus - era trei dimineața deja. Scandura era mult prea scurta (vreo trei metri). Am prelungit-o cu o rogojina făcută sul și... cobor la pisică, după ce mă orientez, din balcon, cam pe unde e (felinarul din apropiere era stins fix in noaptea aceea! și era prea întuneric, iar lanternă nu aveam cu ce să țin, plus că raza de lumină zăpăcea pisica)! Pisica din tei... ia-o de unde nu-i! Am crezut că am halucinații! Înainte, sigur, nu avusesem, pentru că ar fi fost halucinație colectivă! Nimeni nu a văzut când a coborât pisica! 

M-a lovit așa o poftă de râs încât abia am cărat prăjina in casă! Mă vedeam agintandu-ma in jurul pomului ca un câine de vânătoare care a luat urma vânatului.

Pisica găsită in tuia de lângă fereastră, la etaj, cu par lung și coada stufoasa
A doua zi am aflat, de la o vecina a chiriasilor de la patru, că nu era pisica lor, că ei au o pisică alb cu negru, cu păr scurt, și au plasă la geamuri. Șoc! pentru mine. In ianuarie 2024 am cules o pisică din tuia de lângă balcon și era a lor! I-am pus-o în brațe proprietarei care ieșise sa o caute pe la unșpe' noaptea... Atunci se tot auzeau miorlăituri disperate și nu-mi dădeam seama de unde! Am căutat prin tufe și nimic. Venea de mai sus... și nu de la motanul nostru. Și mi-am dat seama că e in tuia, și era fix in dreptul geamului de la balcon; am tras de crengile pomului, apropiindu-l, și-am luat ușor pisica. Când i-am făcut poza nu se mai uita spre mine. Alta nu mai am pentru că deja se auzea femeia căutând ceva... Am fotografiat cu tableta poza făcută cu telefonul (în condițiile date nu am cum s-o transfer direct pe blog).

In seara aceea chiar era o pisică - in urmă cu ani căutăm noaptea prin cartier un pui de pisică ce se tânguia, dar era, de fapt, pui de cucuvea (am aflat mai târziu, iar eu nu înțelegeam de ce nu găsesc pisoiul!) Revenind! La discuția despre pisici... In final, vecina in cauză și-a amintit că sunt alți chiriași, dar au și aceștia pisica!

Cam atât despre pisica din tei, despre pisica din tuia... Mai e un castan in apropiere, dar sper să nu se facă și acesta c-o pisica disperată.

Pare că pisica din tei n-a căzut de la etaj... Oricum, nu de la vecinii de pe tronson. Doar daca n-a explorat, venind pe te miri unde. S-a mai întâmplat! In copilărie a intrat în dormitorul părinților pisica unora de la scara vecina! In partea opusă, sub geamul bucătăriei, incerca sa escaladeze pisica unora de la cealaltă scara...

Pisica din tei am cautat-o dimineață, la primele raze de lumină, in ideea că, poate, e foarte speriată și o fi a cuiva... Niciun semn. Sper să-i fie bine unde e. O frumusețe de pisica! Nimeni nu a reușit să-i facă o poză bună, nici folosind blițul... nici cu toate luminile din casă aprinse. 

2021-12-22

Adunate din zile trecute

Începând cu august și până la sfârșitul lui noiembrie pare că am avut multe de făcut, dar de-ar trebui să înșir ce anume habar n-am ce-am făcut. Mărunțișuri multe, care s-au adunat și au aglomerat zilele; mărunțișuri importante pe moment, dar cât de insignifiante acum – cele mai multe.

Cât am fost plecată în august s-au cam supărat plantele... Busuiocul crescut din semințe s-a uscat total; s-a uscat chiar și cel primit gata crescut. În noiembrie s-a lăsat frig și am întârziat să aduc plantele în casă – s-au supărat. Două, însă, s-au îndurat de mine și m-au făcut să zâmbesc. 

Un trandafir „japonez” a făcut o floare – e prima lui floare de când a fost pus în pământ; a mai fost un boboc, dar nu s-a deschis. 
Trandafirașul care a făcut floare în vară a mai avut o tentativă în noiembrie: a făcut doi boboci și amândoi au căzut.

Marea surpriză e de la un „crin-cactus” (îi spun așa pentru că nu știu cum se numește dar are frunze cum au crinii, doar că au zimți). Îl avem de mai mult de zece ani și pentru prima dată are floare. Și ce floare! O tijă lungă pe care s-au deschis petale roz. Pozele pe care am reușit să le fac sunt îngrozitor de slabe, calitativ! Ilustrează niciun sfert din frumusețea florii! E și super-interesantă din punctul meu de vedere. A rezistat circa trei săptămâni – acum e veștejită.

Întâmplător am văzut că se deschide o floare. Din unghiul în care stau de regulă îi văd doar frunzele înalte și tija cu roz se înălța fix în spatele unei frunze. Într-o zi am văzut ceva roz între frunze și când mă apropii... Să nu-mi cred ochilor! Am văzut-o crescând și m-am străduit să o fotografiez periodic. Poate, dacă o lăsăm în pace, se deschideau și mai multe petale și nu se veștejea atât de repede. Habar n-am cum trebuie să arate floarea și cât durează.

O altă plantă a cărei denumire nu o știu a reușit să își deschidă câteva flori minuscule dintre multele care ar trebui să se deschidă într-un fel de cuib.

E o plantă cu frunze groase, verzi când au lumină suficientă, movulii când lumina nu e destulă. Are tulpini groase cam cât arătătorul unui adult, noduroase, și par că se încolăcesc.
Pe la sfârșitul lunii noiembrie, când am dus în casă ghivecele cu flori l-am văzut și pe cel în care plantasem un cartof – îl găsisem în vară, crescut în cămară! Căzuse din sac și frunzele se ițeau pe lângă o lădiță. L-am pus în pământ și l-am tot udat – a crescut, a făcut o floricică galbenă, apoi s-a uscat și acolo a rămas. În noiembrie, am vrut să golesc de pământ acel ghiveci și am dat de cartofi! Nu m-am îndurat să-i arunc, și nici să-i prăjesc alături de semeni de-ai lor. Cartoful mare e cel „vechi”, pe care l-am pus în pământ, și a făcut un pui.
Așa poze încăpățânate n-am mai văzut! Nu s-au lăsat încadrate într-un colaj de pe pixlr X! Sau... habar n-am eu să mă descurc acolo. În loc să am o poză, am două...
Cam atâta despre plante. Dacă intru-n amănunte se termina tușul la tastatură.

În ultimele trei săptămâni din noiembrie am stat mai mult pe afară. Cu această ocazie am mai văzut ce mai e nou în "centrul istoric". Prea mari diferențe nu-s – poate doar mai multe magazine închise. Chiar și trenulețul turistic e acolo... Bănuiesc că nu am avut halucinații.

În Piața Sfatului am fost cu vreo săptămâna înainte de aprinderea luminilor, așa că bradul era montat, dar nu era decorat.

Căsuțele tocmai erau pregătite pentru târg – am văzut „tunurile” pentru zăpadă artificială (părea că ninge cu făină în zonă).
Nu am fost acolo când s-au aprins luminițele – era prea mare înghesuială și evit înghesuiala de când mă știu. Când n-o pot evita, mă descurc.

La o terasă, un client a adormit așteptând să vină ospătarul. L-au trezit niște vrăbii gureșe care nu se hotărau ce masă să ocupe. S-a dus la ele, să le invite la masa lui, dar vrăbiile să nu audă așa propunere! Și-au luat zborul. Atunci a plecat și el, bosumflat.

Petele mititele care se văd pe cer în poza de mai jos 
👇 sunt ciori.
La începutul lunii noiembrie, timp de aproape o săptămână, sute de ciori zburătăceau încolo și-ncoace croncănind și în fiecare zi apăreau un jurul orei 17 – după vreun sfert de oră plecau. Am arătat poza și altora și cineva m-a întrebat de ce nu le-am filmat. Le le le le le la! De ce nu le-am filmat?! Ce pretenții! Pentru că nu mi-a dat prin neuron; d-aia!

Grăbită tare, scot carne din congelator să pregătesc supă pentru Miki. Când mă uit la pachet... Un pui de rinocer – sau de unicorn?

Cum s-o fi format acel corn de gheață n-am idee. Când i-am povestit Mikuței ce vreau să-i fac de mâncare a fugit și s-a ascuns.
Cineva s-a dat cu schiurile pe cer. Și dacă tot am observat...
Or mai fi multe de spus, dar toate-s în trecut. A fost plăcut să privesc din nou aceste fotografii pentru că s-au activat mai multe amintiri decât mi-aș fi imaginat –
în unele cazuri mai multe decât mi-aș fi dorit.

Pe-afară e zăpadă, și e ger (a nins frumos ieri-noapte) – e iarna în toate drepturile ei. Soarele a încercat, timid, să-și arate zâmbetul, vântul a mai împins norii alburii și s-au văzut pete de albastru deschis, peste zi. E frumos. Mi-ar plăcea să fie zăpadă și de Crăciun.

2021-06-14

Nu fi pesimistă

Pesimistul este un optimist bine informat, asta se știe.

Răsfoind azi unele albume preferate de pe fb am dat (și) de această poză.

Mă amuză ipostaza în care e fotografiată pisica. Am luat și bancul care era acolo:

La fereastra unei case stă o doamnă. Alta, în trecere pe acolo, îi zice:

- Vai, dragă, ce pesimistă ești...
- Eu nu sunt pesimistă, sunt croitoreasă.

Ce legătură este între poză, glume și pesimiști? Legătură între ceva și orice luni spre miezul nopții? Imi place fotografia și îmi place bancul; ador bancurile seci.

Două roșii pe calea ferată. Una zice:

- Dă-te, tu, că vine trenul!
- Eteeee...            Fleoșc!
*
Un fermier avea un cal; și calul n-avea nimic împotrivă.

Sursa foto: ©Brașov, orașul sufletului meu.

2020-01-01

După Revelion. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen, și pe care Călin Hera l-a susținut doi ani. (sursa foto: pixabay)
Anul Nou cu bucurie! Happy WW!