22 iun. 2012

Valoarea inelului


Traia candva un tanar care dorea sa fie de folos societatii, dorea sa ii fie ascultate, opiniile ideile, dar semenii il luau in deradere sau pur si simplu il ignorau pentru ca nu era genul care sa insiste, sa ridice glasul sau sa devina agresiv pentru a fi ascultat. Avea impresia ca nu insemna nimic pentru nimeni.
Intr-o zi aude ca undeva, la marginea orasului, isi are bordeiul un batran intelept. Se hotaraste sa plece in cautarea inteleptului pentru a- cere ajutorul. Nu i-a trebuit mult sa afle locuinta inteleptului pentru ca toata lumea stia sa il indrume. L-a aflat pe intelept trebaluind in gradina si se cam codea sa il intrerupa din activitatea lui, dar isi ia inima in dinti si i se adreseaza:
- Buna sa iti fie ziua, inteleptule si scuza-ma ca te intrerup din ale tale; am venit la tine pentru ca ma simt mic, si neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun desi stiu ca pot fi de ajutor celorlalti. Ajuta-ma, te rog, invata-ma cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine…


Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse: 
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. 
Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine. 
- As fi incantat sa te ajut - murmura tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine - incuviinteaza batranul. Scoate de pe degetul mic un inel si il intinde tanarului adaugand: - Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cati mai multi, dar ai grija sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede. 
Tanarul ia inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepe sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifesta interes pentru mica bijuterie, dar cand le spune care e pretul isi pierd interesul, bombanind ca e prea scump. Cand le spune ca sub un banut de aur nu va vinde inelul unii rad, altii se incrunta, altii ii intorc spatele. Un mosneag ii spune cat de valoros este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Cineva s-a oferit sa-i dea doi bani: unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu trebuie sa vanda pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce bate targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de esec, ia calul si porneste catre casa batranului intelept.  Si-ar fi dorit sa aiba el o un banut de aur pe care sa il dea in schimbul inelului si astfel sa scape pe intelept de grija datoriei si sa se poata ocupa de educatia lui. Descaleca, trist, priponeste calul si intra in casa adus de spate. 
- Imi pare rau – ii spune batranului - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ai cerut. Abia daca as fi putut primi doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spune zambitor inteleptul. Ar trebui ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Tanarul incaleca si pleca in goana. 
Bijutierul examineaza atent micul inel si zice:
- Spune-i invatatorului ca de vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 60 de bani de aur pentru acest inel. 
- Cuuum, 60 de bani de aur?!?  exclama naucit tanarul. 
- Da - raspunde bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 80, dar daca vrea sa-l vanda repede, nu-i pot oferi decat 60. 
Tanarul multumeste si se intoarce la invatator, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate. 
- Sezi, te rog - ii spune acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel: o bijuterie valoroasa si unica. Si doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta. 
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea inelului: valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze. Nu trebuie sa fii deznadajduit, ci trebuie sa continui sa maresti valoarea bijuteriei care esti. Parerea multimii conteaza mai putin cat timp esti constient de propria-ti valoare si cand va fi timpul vei intalni pe aceia care sa iti recunoasca si sa-ti aprecieze valoarea.

(din colectia personala - nu stiu autorul si titlul nu e cel original, pentru ca nu-l mai stiu pe acela)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu